O adolescentă pe munte

Crina „Coco“ Popescu, în vârstă de 14 ani, este recordmenă mondială de vârstă la alpinism. Nu ştie care este cea mai în vogă telenovelă, nici cine sunt cei mai râvniţi burlaci de la noi. Are, în schimb, o mare pasiune: alpinismul.

Citiţi şi
VIDEO Românii de pe optmiari
ALPINISM: Crina Popescu a primit titlul de Maestru al Sportului
VIDEO realizat de Alex Găvan, în 2007, pe vârful Gasherbrum de 8.068m
FOTOGALERIE Expediţia românească ce a ajuns pe vârful Everestului în 2003
FOTOGALERIE Alex Găvan a cucerit trei optmiari în trei ani consecutivi
Horia Colibăşanu şi-a riscat viaţa pentru a-l salva pe partenerul său de expediţie, spaniolul Inaki Ochoa de Olza

Mai citeşte şi:
VIDEO Alin Totorean, un explorator al pustiului cu sufletul încărcat de iubire pentru oameni
Neamt: Ticu Lăcătuşu vrea să cucerească ţinutul gheţurilor
ALPINISM: Un japonez a cucerit Everestul la 75 de ani

Când avea zece ani, a fost în Alpi. Acum are deja în palmares nouă vârfuri de peste 4.000 de metri. Este cea mai tânără alpinistă din lume care a urcat pe ruta „Gheţarului Polonez“ spre Aconcagua (6.962 de metri), cel mai înalt vârf din America de Sud. Pentru aceasta a primit titlul de „Maestru al Sportului“.

Coco a revenit joi în ţară, după o ascensiune alături de tatăl său, Ovidiu Popescu, şi de doctorul Nicolae Scurtu pe Uhuru Peak, de 5.895 de metri, din masivul Kilimanjaro, Tanzania.

I-am întâlnit pe Coco şi pe tatăl ei în Centrul Vechi al Capitalei, imediat după ce şi-au depus actele la Ambasada Rusiei pentru obţinerea vizei. La 4 iulie vor porni spre Elbrus (5.621 de metri), Caucaz. La 25 august, pleacă pe Cho Oyu (8.188 de metri), în Tibet. Era emoţionată, pentru că ştie că a devenit cunoscută. Dar nu se crede vedetă.

Drumul spre Africa

Povestea expediţiei la care a participat începe la 3 iunie, ora 5.00. După mai multe escale, cei trei, toţi din Râşnov, judeţul Braşov, au ajuns în Tanzania, patria masivului Kilimanjaro. În oraşul Moshi, locuit de musulmani, i-au impresionat punctualitatea oamenilor şi curăţenia.

„Privind străzile din Moshi, vezi vânzători de fructe, case mici şi poliţişti, iar în zare tronează masivul vulcanic Kilimanjaro. Acolo oamenii sunt simpli, locuiesc în case de chirpici, sunt foarte curaţi, iar dacă eşti alb, comercianţii vor sări numaidecât să îţi vândă ceva“, spune Ovidiu Popescu.

Pe Coco a amuzat-o faptul că se circulă pe stânga, ca la englezi, motiv pentru care avea impresia mereu că nu ştie în ce direcţie vor merge. Un alt lucru i-a frapat în Moshi: telefoanele mobile. „Când am mers cu un autobuz, pe bancheta din faţă erau doi bărbaţi. Fiecare avea câte două telefoane mobile şi se jucau. Acolo toată lumea se joacă pe telefon“, povesteşte Coco.

Regim vegetarian

Nu eşti lăsat să pleci pe munte fără ghid. La intrarea în Parcul Naţional Kilimanjaro se plăteşte o taxă de persoană pe zi de 110 dolari. Rucsacurile erau pline cu alune, măsline, fructe proaspete şi uscate, ceai şi, bineînţeles, haine de schimb. Carnea a lipsit din meniu, pentru că sunt vegetarieni.

Au plătit pentru şapte zile, sperând să termine Uhuru Peak în şase. Ca alpinist, trebuie să-ţi planifici de fiecare dată o zi de rezervă. Însă ei au reuşit în cinci zile. Au nimerit în Tanzania spre sfârşitul sezonului ploios. Cum regiunea se află aproape de Ecuator, şase luni e uscat, şase luni plouă.

Organizare fără reproş

În prima zi, au pornit pe jos prin Parcul Naţional, luând contact pentru prima dată cu luxurianta pădure ecuatorială. „Era aşa cum se vede la televizor, în documentare. Am văzut şi maimuţa albastră, însă nu erau mari, acelea sunt ţinute mai departe, în rezervaţie“, mărturiseşte Crina Popescu.

În tabăra de la 2.800 de metri au fost întâmpinaţi de un paznic al parcului, care le-a trecut datele într-un registru. „Totul este foarte bine organizat. Nimeni nu are voie să treacă de capul lui. E totul pus la punct“, explică tatăl lui Coco.

Umiditatea, o problemă

A doua zi erau deja la 3.800 de metri, deasupra plafonului de nori, unde vegetaţia era săracă. Să faci un traseu care are o diferenţă de nivel de 1.000 de metri într-o zi pare o glumă, însă nu şi dacă eşti nevoit să treci de câmpuri cu grohotiş şi să urci o pantă de 50 de grade cu rucsacul de 15 kilograme în spate.

Cei trei alpinişti au avut dificultăţi şi cu umiditatea, însă Coco spune că s-a adaptat foarte bine. Spre înălţimi, umiditatea scade din ce în ce mai mult.

Vreme capricioasă

S-au temut că vremea nu le va fi prielnică pentru ascensiune. Instabilitatea atmosferică era accentuată. „Ba erau nori cât vezi cu ochii, ba un soare puternic. Oricum, se simţea că se răceşte, vântul bătea cu putere”, mai povesteşte tânăra. La 3.800 de metri au rămas două ore pentru aclimatizare.

Chiar au făcut câteva exerciţii de căţărare. Întrebată care e diferenţa între muntele din România şi Kilimanjaro în privinţa căţăratului, Coco explică: „Acolo era mai greu şi din cauza climei, însă muntele avea o mai bună aderenţă. Oricum, eu iubesc munţii noştri“.

Dincolo de nori

În a patra zi, erau la 4.300 de metri, în tabăra de vârf. „Din nou, vremea era schimbătoare. Mereu aveam impresia că stă să ningă, pentru ca seara să avem cer senin. Până la urmă, a nins cam o oră şi jumătate, pe un vânt puternic, însă nu s-a depus”, mai spune tânăra.

Tânăra ţine un jurnal în care descrie toate drumeţiile

Ziua a cincea a fost dedicată cuceririi vârfului. Nu au plecat la miezul nopţii, cum se practică în Kilimanjaro, ci în dimineaţa zilei de 7 iunie, la ora 5.00. „Am dat de un strat subţire de zăpadă.

Putem spune că a fost norocul nostru, întrucât zăpada a stabilizat stratul de bolovani şi am putut păşi mult mai bine”, a adăugat Crina.

Ultimii paşi

Traseul până spre cea mai înaltă creastă ţi se pare mai uşor când vezi că eşti aproape. „Mai întâi se vede un gheţar, un prim vârf. Apoi, după ce mai mergi, ajungi în buza craterului, iar de acolo mai durează câteva ore. Sus de tot, priveliştea e minunată.

În jur nu se vedeau decât nori şi un vârf apropiat de Uhuru Peak. Am stat acolo cam 20 de minute, cât să ne facem fotografii. Mai mult nu am stat, pentru că era foarte frig”, a precizat Coco.

Crina vrea să cucerească cele mai înalte şapte vârfuri de pe cele şapte continente.

Se antrenează zilnic

Cu şcoala reuşeşte să se descurce, recuperând orele pierdute, însă profesorii o apreciază. Îi place să citească şi îşi doreşte o carieră legată de munte. Aleargă zilnic, merge cu bicicleta şi este înscrisă la Clubul Montan „Altitudine“, condus de tatăl său.

Carte de vizită

Are 14 ani
Locuieşte în Râşnov

Palmares
Aconcagua (6.962 m), America de Sud
Ojos del Salado (6.893 m), America de Sud
Uhuru Peak (5.895 m), Africa
Damavand (5.761 m), Asia
Kalapatar (5.545 m), Nepal
Kazbek (5.047 m), Caucaz
Alam Kooh (4.850 m), Asia
Mont Blanc (4.810 m), Alpi
Dente del Gigante (4.014 m), Alpi

La început, colegii noştri de drumeţii nu prea se simţeau în largul lor în prezenţa ei. La 14 ani, îşi poartă singură de grijă pe munte.

Ovidiu Popescu, tatăl Crinei