Ziua Naţională, doar o vorbă goală

Pentru mulţi dintre români, sărbătoarea naţională a ajuns să reprezinte doar o zi liberă, care nu mai trezeşte trăiri patriotice, pentru că şi-a pierdut semnificaţia istorică. Istoricii se contrazic pe tema simbolisticii zilei naţionale: unire, independenţă sau revoluţie. Problema este alta – românilor le lipseşte motivaţia pentru a sărbători.

Istoricul Neagu Djuvara crede că ziua naţională ar trebui să fie 10 Mai, cum s-a întâmplat „timp de aproape un veac”, pentru a nu schimba sărbătoarea cu fiecare regim, dar şi pentru că primăvara este anotimpul cel mai potrivit pentru ca lumea să poată „dansa în stradă”.

Cel mai important argument este însă cel istoric, pentru că 1 Decembrie 1918 nu este „ziua în care s-a creat România Mare”, ci doar ziua în care „s-au adunat 100.000 de ardeleni şi de bănăţeni ca să ceară Regatului României să fie primiţi în el”.

„Din punct de vedere constituţional, ziua în care s-a născut România Mare este 24 Decembrie 1918, când regele Ferdinand iscăleşte un decret prin care acceptă cele trei propuneri, a Bucovinei, a Basarabiei şi a Transilvaniei şi Banatului, de a se uni cu Regatul Românesc”, explică istoricul.

10 Mai sau 1 Decembrie?

Deputatul liberal Horaţiu Buzatu, care a susţinut în Cameră, în mai anul acesta, revenirea la serbarea independenţei, spune că, dacă nu ar fi existat 10 Mai 1877, nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918.

„Pe 10 Mai 1877, Senatul României a adoptat «Legea Independenţei», semnată imediat de prinţul Carol I. Dacă România nu ar fi emis acest act, iar Declaraţia de Independenţă nu ar fi fost urmată de obţinerea ei prin luptă, îmi este greu să cred că ţara noastră, pe atunci un stat care depindea de un imperiu, ar fi avut posibilitatea de a materializa actul de reîntregire, adică de a-şi recupera teritoriile pierdute”, explică politicianul.

Pe de altă parte, istoricul Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, susţine că ziua naţională trebuie să rămână pe 1 Decembrie, fiind „justificată prin însemnătatea momentului istoric de vârf pe care-l reprezintă”.

Susţinător al zilei de 1 Decembrie este şi şeful catedrei de Istoria Românilor a Facultăţii de Istorie din Universitatea Bucureşti, Ion Bulei. În opinia sa, 10 Mai ar avea „o conotaţie dinastică prea pronunţată într-o Europă care este acum republicană în cea mai mare parte”.

Ce alegem: confort sau respect

Deşi starea vremii ar fi recomandat ca ziua naţională să fie primăvara, „din motive politice şi geopolitice şi de apartenenţă la Europa, este unde trebuie, mai ales ca semnificaţie – unitatea naţio­nală, un simbol extrem de preţios”.

Istoricul Florin Ţurcanu crede însă că vremea nu poate fi un argument în alegerea zilei naţionale. „Cred că istoria s-a făcut fără să ţină seama de temperatura de afară. Nici noi nu putem să avem lipsa de respect faţă de trecut care să ne facă să căutăm o zi naţională mai confortabilă climatic.”

Lipseşte semnificaţia

Politologul Cristian Pârvulescu crede că 1 Decembrie nu are forţa necesară pentru a mobiliza oamenii, „nu a reuşit să iasă din paginile manua­lului de istorie” şi şi-a pierdut semnificaţia.

Ziua de 10 Mai este şi mai problematică, „pentru că România e republică şi 10 Mai a fost o sărbătoare monarhică”, spune Pârvulescu, în opinia căruia cel mai potrivit ar fi un eveniment revoluţionar. Dar „22 Decembrie încă ne înspăimântă”, iar Revoluţia de la 1848 este prea departe şi „are semnificaţii diferite în vechiul Regat şi în Transilvania”.

Explicaţia lui Marius Radu, cercetător la Academia Română, este că dorinţa de schimbare i-a scos în stradă pe români în decembrie 1989, peste care s-a suprapus „entuziasmul mistic neconştientizat al apropierii sărbătorilor”, iar 23 august era „o descătuşare a tensiunilor unui întemniţat care se bucura de două zile libere”.

Ziua de 1 Decembrie nu poate fi asociată cu niciuna dintre aceste trăiri, a devenit doar o zi liberă obişnuită, „fără încărcătură religioasă şi cea a unei speranţe de schimbare”.

Entuziasm din lipsă de patriotism

„Problema lipsei de reacţie se leagă înainte de toate de pieirea sentimentelor naţionale”, spune academicianul Dan Berindei. „Americanii sărbătoresc pe 4 iulie şi francezii pe 14 iulie, nu neapărat deoarece este atunci vară, ci deoarece astfel de simţăminte există la ei şi sunt întreţinute. La noi, din păcate, s-a întreţinut şi se întreţin simţăminte contrare“.

Politologul Cristian Pârvulescu spune chiar că sărbătoarea a fost golită de semnificaţii, pentru că „politicienii şi-au bătut joc de ea, au folosit-o fără niciun fel de menajamente şi au compromis-o”.

A dispărut entuziasmul în grup

Etologul Marius Radu, care se ocupă cu studiul moravurilor, spune că românii, şi nu numai ei, şi-au pierdut gustul pentru entuziasmul în grup.

„Numai microbiştii, religioşii la limita extremă, nostalgicii comunişti şi fanii unor formaţii muzicale ar putea fi cei care mai pot să fie motivaţi să se adune laolaltă şi să‑şi arate entuziasmul. Valorile principale de astăzi se măsoară în bani, vile, maşini, haine şi «vânătoarea» de diplome universitare.”

Iar într-o Românie invadată de „vedete, false VIP-uri, manele, telenovele şi emisiuni TV absurde, nu ar trebui deloc să ne mire că puţini mai ştiu ce reprezintă ziua de 1 Decembrie”, explică Marius Radu.

Nu ne mai cunoaştem valorile

În opinia sa, românii s-au transformat de mult într-o „specie” care nu mai înţelege nevoia de a se defini prin ideea de naţiune, popor sau glorie istorică. „Este greu să te poţi regăsi în valorile unei naţiuni despre care uiţi să mai citeşti sau să încerci să descoperi trecutul în realele valori ale istoriei.”

Andrei Ţăranu, profesor la SNSPA şi consilier parlamentar PDL, spune că oamenii reacţionează de fapt la ceea ce li se oferă şi oricând ar fi ziua naţională, dacă ar fi „internalizată subiectiv”.

„Dacă însă simbolurile naţionale, scopul unirii au fost reduse la nimic şi chiar transformate în obiect de bătaie de joc, e natural ca, oricând ar fi ziua naţională, să nu aibă nicio importanţă”, susţine acesta.

Frigul îi ţine pe români în case?

Marius Radu spune că ar fi comod să credem că frigul din ziua de 1 Decembrie este principala cauză pentru care românii sărbătoresc rezervat Ziua Naţională, dar ipoteza este departe de adevăr.

„Rezistenţa biologică la frig este determinată în proporţie de peste 60 la sută genetic, iar populaţiile din ţara noastră sunt în general mai adaptate la vremea rece decât la cea caldă.

Cercetările antropologice din acest an au dovedit că în România devine dominantă prezenţa tipologiei dinaride, care în 65 la sută din cazuri este caracterizată prin rezistenţa la frig şi este chiar mai activă la temperaturi sub 19 grade C”, explică etologul.

Un segment redus din populaţia ţării ar putea fi afectat de frig, „bărbaţii cu o constituţie mediteranidă” (cu tenul mai închis şi mici de statură). De asemenea, în marile oraşe există persoane meteosensibile, care provin în majoritate din migraţia masivă de la sat la oraş şi care îi pot influenţa şi pe cei din jur prin dispoziţie şi prin modul de comunicare.

Totuşi, studiile arată că pentru 75 la sută dintre locuitorii marilor oraşe „sosirea iernii contribuie la creşterea bunei dispoziţii şi a nevoii de comunicare în grup, datorită gândului la sărbătorile de iarnă”, explică Marius Radu.

Cum regăsim entuziasmul

Românii trebuie să se împace cu ei înşişi, cu istoria lor şi cu Europa, crede Cristian Pârvulescu, ceea ce îi va ajuta să-şi găsească identitatea.

Antropologul Gheorghiţa Geană spune că este nevoie de o strategie „normală, fără stridenţe, cuprinsă în formula: cultura mândriei naţionale”, care a existat după Marea Unire, dar s-a erodat şi a lăsat locul unor confuzii, „pe cale de generalizare”, între „naţional-comunism şi naţionalismul creator, între globalizare şi abandonarea identităţii naţionale”.

Marius Radu crede că invitarea vedetelor la sărbătoarea naţională ar avea „efectul unei adunări entuziaste”, pentru că mulţi români sunt fascinaţi de idolii de la televizor.