Voluntarii îşi pun timpul în slujba celorlalţi

Tinerii se implică din ce în ce mai mult în proiecte sociale în timpul liber, uneori doar pentru a trăi sentimentul de împlinire oferit de zâmbetul şi de recunoştinţa celor ajutaţi. Fie că ajută la ridicarea caselor sau se ocupă de educaţia copiilor, voluntarii caută să-şi valorizeze timpul prin învăţarea unor noi meserii şi prin redarea speranţei celor din jur.

4 iunie 2009, comuna Oarja,  judeţul Argeş

Mergem pe şantierul ridicat de Fundaţia Vodafone şi Asociaţia Habitat for Humanity România. Aici, în numai o săptămână, cei 130 de voluntari ai companiei şi câţiva specialişti în construcţii vor ridica un imobil tip sendviş în care vor locui patru familii greu încercate. Beneficiarii proiectului au fost desemnaţi pe baza unor anchete sociale.

La faţa locului, tinerii strânşi pentru ridicarea celui de-al doilea nivel al casei s-au apucat deja de treabă, echipaţi cu salopete, căşti de protecţie şi mănuşi. Echipa în care am fost repartizată urma să asambleze pereţii din lemn. O altă echipă se ocupa de tăierea lemnului şi de transportarea lui.

Ziua de lucru a început în forţă cu bătutul cuielor în lemnul care avea să devină adăpost. Afară erau mai bine de 30 de grade Celsius însă, alături de mine, alţi 30 de tineri au ales voluntariatul în locul unei zile relaxante la plajă.

Educaţie prin joacă
Sâmbătă, 13 iunie 2009 - ultima zi de şcoală

E zi de sărbătoare pentru copiii din comunele 1 Decembrie, Jilava şi Copăceni, situate în apropierea Capitalei. Voluntarii Asociaţiei Ascendent le-au pregătit jocuri, concursuri şi ateliere recreative. Desene pe asfalt, „lansări” de avioane, diplome şi premii pentru cei mici de la sponsorul UPC.

Printre voluntarii care au grijă ca elevii din clasele mici să  înţeleagă regulile jocului se regăseşte şi Iulia Drăghici, care trece acum într-a VII-a.  Fetiţa de numai 14 ani este implicată de cinci ani în programele asociaţiei. Acum, Iulia este bursieră a asociaţiei pentru rezultatele bune la învăţătură şi îi ajută la rândul ei pe cei mici să devină fruntaşii clasei.  „Îmi place să fac asta şi nu aş vrea să-mi petrec timpul altfel”, ne explică ea.

Din 2000, de când asociaţia a fost pusă pe picioare de câţiva absolvenţi de sociologie şi psihologie, o bună parte dintre copiii care locuiesc în aceste comune au crescut în atelierele gândite special pentru ei. Unii au ajuns să picteze la fel de frumos ca liceenii de la Tonitza, alţii şi-au descoperit talentul actoricesc, iar majoritatea au cu ce se lăuda în carnetele de note.

Marian Constantin, directorul executiv al Ascendent spune că se bazează pe o echipă mică, de până în zece voluntari, dar care-şi dedică aproape tot timpul liber copiilor din aceste comune, care altfel ar fi rămas doar nişte „copiii slabi la învăţătură”.

Zugrav sau zidar de ocazie
13 noiembrie 2008, Doljeşti, judeţul Neamţ

Ne trezim cu noaptea în cap să ajungem la locul faptei. Suntem 27. Abia avem loc într-un autocar: vedete, angajaţi ai Petrom şi ziarişti.  Pentru o parte dintre noi voluntariatul e încă o necunoscută. Ştim doar că trebuie să ne etalăm calităţile de zugravi şi de zidari.

12 case fără faţadă, fără zugrăveală şi fără electricitate se văd în capătul drumului. Sunt abia ridicate. Înţelegem imediat ce îmbrăcăm salopetele de muncitori care e treaba noastră. Ne apucăm de lucru. Afară sunt -20 de grade Celsius. Numai bine pentru dat cu trafaletul, nivelat pereţi şi încărcat faţade. Casele pe care trebuie să le finisăm sunt ale sininstraţilor care, în aşteptarea lor, au dormit în corturi şi în containere.

Suntem împărţiţi pe echipe. Treaba mea: şmirgheluitul pereţilor. În jurul nostru, zeci de ochi privesc curioşi cum se ridică locuinţele lor. Copii de cinci - şase ani, pistruiaţi şi cu ochi albaştri, ca în poveştile lui Creangă, se bat pe jucăriile aduse tot de noi, voluntarii.

De ce să munceşti gratis pentru alţii?

Dan Gâdiuţă are 24 de ani şi este analist financiar. Tânărul mărturiseşte că a ales să se implice în acţiuni de voluntariat organizate de compania la care lucrează, după ce a văzut rezultatele celorlalţi colegi atraşi în proiecte de voluntariat.

A profitat de cele două zile libere pe care compania i le pune la dispoziţie pe an pentru acţiuni de acest gen şi s-a înscris în proiectul de la Oarja. Deşi a ratat plecarea cu grupul din Bucureşti, Dan nu a vrut să lipsească de la eveniment şi a venit cu maşina personală până la şantier.

Voluntarul Gianina Corondan le oferă copiilor jucării

„Pentru mine e o zi câştigată pentru că sunt alături de colegii mei - chiar dacă pe unii ajung să-i cunosc abia aici. În plus, astfel, îmi dovedesc că sunt capabil să fac şi altceva. Este mult mai obositor fizic decât ceea ce fac la serviciu, dar mă bucur că mai ies din rutină”, ne-a explicat Dan de ce a ţinut morţiş să vină pe şantierul din Oarja.

Cu o colegă de-a lui am discutat tot în zgomotul şantierului. „Ştiţi, eu nu am o casă a mea, dar îi ajut pe oamenii ăştia pentru că văd că nu îşi pot permite nici măcar o chirie mai mică decât a mea“.

Bun şi la CV

Reprezentanţii ONG-urilor susţin că din ce în ce mai mulţi tineri sunt atraşi în acţiuni de voluntariat. Deşi această activitate benevolă poate fi confundată cu o pierdere de timp întrucât, potrivit legii, voluntarii muncesc în folosul altor oameni, fără a fi însă remuneraţi, tinerii se înghesuie să se înscrie în proiecte. Asta fie pentru a învăţa lucruri noi, fie pentru a-şi îmbogăţi CV-ul sau pur şi simplu pentru a se simţi utili şi împliniţi, văzând bucuria imediată a celorlalţi.

De la muncă patriotică la iniţiativă proprie

Românii confundau la început ideea de voluntariat cu cea de muncă patriotică. Aşa îşi explică reprezentanţii Organizaţiei „Salvaţi Copiii” România de ce adepţii voluntariatului au fost destul de puţini în primii ani de după 1990, dată la care s-a şi înfiinţat ONG-ul.

Reprezentanţii „Salvaţi Copiii” spun că această problemă de interpretare mai persistă şi astăzi în rândul unora, în special printre cei care au trecut de prima tinereţe şi care au prins vremurile de muncă patriotică din era comunistă.

Astăzi, cei peste o mie de voluntari ai Organizaţiei „Salvaţi Copiii” sunt tineri - 85% din ei fiind elevi sau studenţi, iar res­tul cu vârste cuprinse între 30 şi 35 de ani. Foarte puţini români cu vârste de peste 35 de ani se implică din proprie iniţiativă în voluntariat, mai arată organizaţiile.

Copiii din satele de lângă Bucureşti, la sfârşitul anului şcolar

Sociologul Alfred Bulai pune această stare de fapt pe seama lipsei de cultură civică. „Voluntariatul este o instituţie modernă, de tip urban. Sigur că i-a fost mai greu să prindă rădăcini la noi, de vreme ce cultura noastră modernă este deficitară şi cu puternice conotaţii rurale”, ne-a mai explicat sociologul. Bulai susţine că, după ’90, acţiunile de voluntariat au căpătat conotaţii politice, de activism politic. Oamenii se duceau la astfel de acţiuni şi întrebau „cât costă voluntariatul?”;

Cu vedetele la vânătoare de voluntari

Organizaţia Salvaţi Copiii România a lansat împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Parlamentul României un portal dedicat celor care vor să se implice în acţiuni de voluntariat. La www.evoluntar.ro, organizaţiile şi persoanele fizice îşi pot crea un cont, ajutând la crearea unei baze de date.

Principiul este ca doritorii de voluntariat şi organizaţiile care oferă diverse activităţi să se găsească mai uşor în funcţie de profil. Printre susţinătorii voluntariatului se numără şi Andreea Raicu şi Andi Moisescu, ambasadori ai Organizaţiei „Salvaţi Copiii” România.

12 ani  au trecut de la apariţia primelor centre de voluntariat din România. În 1997 au apărut primele centre de voluntariat în România, prin programul PHARE: departamentul din cadrul Pro Vobis (Cluj) şi Centrul Activ (Botoşani)

Pentru mine, voluntariatul este un spirit, dar pentru România, este o necesitate. În unele ţări voluntariatul este obligatoriu prin lege!

Zoli Toth, solist Sistem şi voluntar la Doljeşti