Voluntari în Africa
0
O mână de români stabiliţi în Spania organizează acţiuni umanitare pentru refugiaţii şi triburile de pigmei de pe continentul negru. Românii din comunitatea madrilenă ajută oameni din ţări sărace precum Namibia, Rwanda, Congo sau Uganda. La început a fost dorinţa lor de-a vizita locuri exotice.
În 2003, mai mulţi români, printre care şi Daniel Ţecu (44 ani), preşedintele Asociaţiei pentru Dezvoltarea Economică şi Culturală a Românilor din Spania (ADERE), şi-au petrecut concediul în Venezuela. În jungla venezueleană au dat de membrii unui trib, care obişnuiau să bea apă din râul Cuyuni, deşi ştiau că e contaminată cu mercur.
Citiţi şi:
Vezi GALERIE FOTO pe adevarul.es
„Mulţi dintre băştinaşi mureau din cauză că se otrăveau. Ni s-a părut foarte trist ce se întâmpla şi am vrut să-i ajutăm pe acei oameni. Am găsit un izvor şi am creat un sistem cu ajutorul căruia membrii tribului să poată dispune de apă potabilă. Atunci ne-a venit ideea să organizăm călătorii în alte ţări ale lumii, cu scopul de a ajuta persoanele care trăiesc în condiţii dure“, povesteşte Daniel Ţecu. Românul a plecat de mulţi ani din judeţul Vaslui, o zonă foarte săracă a României. Acum are mai multe afaceri în Spania.
Şi-au făcut o fundaţie
În anii următori, românii au făcut, pe banii lor, călătorii în Bolivia, Argentina, Namibia, Rwanda, Congo, Botswana şi Uganda.
„În timp, ni s-au alăturat şi alţi români care au dorit să călătorească împreună cu noi şi să le acorde sprijin celor defavorizaţi. Avem în echipă medici, asistente medicale, instalatori sau ingineri“, explică preşedintele ADERE.
În multe dintre ţările în care au desfăşurat proiecte umanitare, românii au întâmpinat dificultăţi din partea autorităţilor. Ca să scape de problemele birocratice, la 27 februarie 2008, au înfiinţat Fundaţia „Pro Vivere Dignum“. Membrii fondatori sunt românii Antonieo-Eduard Nistor, Carmen-Luiza Joitoiu, Liviu Văcari şi Liviu-Romel Olteanu.
„Ca persoane particulare nu puteam acorda asistenţă medicală în spitale, ni se interzicea să mergem în anumite zone şi întâmpinam tot felul de probleme birocratice. Mai multe persoane din grupul nostru au avut ideea de a înfiinţa o fundaţie, deoarece o instituţie obţine mai uşor acordul autorităţilor pentru a desfăşura activităţi de voluntariat“, explică Antonieo-Eduard Nistor.
Impresionaţi de sărăcie
Uganda este ultima ţară africană în care românii de la ADERE au derulat proiecte umanitare. În luna iulie, un grup format din 23 de români şi un spaniol a mers în ţara est-africană. Printre ei s-au aflat trei medici, trei asistente şi patru instalatori.
„Am ales să mergem în Uganda pentru că este una dintre cele mai sărace ţări din Africa“, explică Andreea Ţecu (16 ani), cea mai tânără participantă la acţiunea din Africa.
Îşi aminteşte că în Uganda casele sunt acoperite cu paie, au pământ pe jos, nu au uşi sau ferestre, iar mobilierul e ca şi inexistent. Băştinaşii dorm şi mănâncă pe jos. Nu există grajduri, iar animalele sunt ţinute de stăpâni în propriile case. Oamenii merg desculţi şi mulţi dintre ei n-au avut niciodată încălţăminte.
Alimentul de bază al localnicilor este matoke, o mâncare asemănătoare cu mămăliga, făcută dintr-un fruct înrudit cu banana. „Din când în când mai mănâncă şi un fel de porumb, un soi adaptat la clima din Africa, dar este un lux pentru ei. Toţi mănâncă numai o dată pe zi şi sunt subnutriţi. Oamenii trăiesc într-o sărăcie inimaginabilă“, povesteşte Andreea Ţecu.
Copiii bolnavi sunt abandonaţi
În Uganda, SIDA, lepra şi malaria sunt boli obişnuite, mai povestesc voluntarii. Din cauza lipsei de mâncare, mulţi dintre părinţi îşi abandonează copiii bolnavi, pentru a-i putea hrăni pe cei sănătoşi. „M-a surprins lipsa de afecţiune pe care o manifestă adulţii faţă de copii. E o ţară cu foarte mulţi copii abandonaţi, în special bolnavi. Îi cresc bunicii sau trăiesc în clădirile şcolilor şi primesc o singură masă pe zi, din banii donaţi de diferite ONG-uri. Toţi erau trişti şi se vedea că sunt lipsiţi de dragostea unei familii“, îşi aminteşte fiica lui Daniel Ţecu.
„Pentru noi, europenii, ar fi o tragedie dacă o persoană apropiată s-ar îmbolnăvi de SIDA, de lepră sau de malarie. În Uganda, majoritatea oamenilor suferă de aceste boli. Pentru ei SIDA, lepra şi malaria sunt lucruri normale“, adaugă şi Antonieo-Eduard Nistor.
Pentru localnici, o capră reprezintă o avere, iar recunoştinţa lor este pe măsură
În timpul expediţiei din Uganda, românii au acordat asistenţă medicală în trei tabere de refugiaţi. Medicii şi asistentele s-au ocupat de îngrijirea bolnavilor din spitale. La fel ca locuinţele din Uganda, dispensarele sunt în ruină şi nu dispun de medicamente de strictă necesitate.
Românii au cumpărat, pentru dispensare, medicamente şi materiale sanitare ce ar trebui să le ajungă pentru următoarele şase luni. „Medicii şi asistentele din grupul nostru au acordat îngrijiri bolnavilor, i-au vaccinat şi le-au dezinfectat rănile. Au avut însă mare grijă să nu se îmbolnăvească şi ei“, spune Antonieo-Eduard Nistor.
Românii, binecuvântaţi de vrăjitoare
Într-o regiune din nordul Ugandei, în apropiere de oraşul Lira, românii au reparat pompele de apă care nu mai funcţionau de ani buni. Din acest motiv, băştinaşii erau nevoiţi să aducă apă de la kilometri distanţă. 22 de pompe de apă au fost repuse în funcţiune. „Când au văzut că încercăm să le reparăm, africanii din zonă s-au apropiat de noi şi ne-au privit curioşi. În momentul în care apa a început să ţâşnească, au început să cânte şi să danseze. O vrăjitoare s-a apropiat de noi şi ne-a binecuvântat“, povesteşte zâmbind Daniel Ţecu.
În Uganda, vrăjitoarele practică ritualuri pentru îndeplinirea dorinţelor şi „vindecă“ bolnavii folosind plante medicinale. Ugandezii continuă să practice vechile ritualuri păgâne, deşi mulţi dintre ei sunt creştini.
Animalele, cea mai mare avere
Partea de sud-vest a Ugandei, zona Kisoro, este populată de triburi de pigmei. La început, băştinaşii au fost reticenţi faţă de români. Nu puteau să creadă că „oamenii albi“ veniseră să-i ajute. Voluntarii s-au minunat şi aici de sărăcia caselor acoperite cu frunze de palmieri. În zilele ploioase, locuinţele se inundau, motiv pentru care românii au cumpărat prelate şi le-au făcut acoperişuri.
În această regiune, familiile care au o găină sunt considerate bogate, mai explică voluntarii români. „În timpul şederii noastre în Kisoro am asistat la un incident care ni s-a părut incredibil, dar pentru pigmei era obişnuit. Un hoţ furase găina unei familii. Toţi sătenii îl alergau pe uliţe pentru a-l omorî. Triburile de pigmei obişnuiesc să-i ucidă pe cei care le fură găinile, pentru că acestea sunt averea cea mai de preţ pe care o pot avea“, explică Daniel Ţecu.
Pentru a le veni în ajutor, voluntarii români au cumpărat câte o capră pentru fiecare familie, ustensile pentru agricultură şi pături. „Pentru noi, europenii, o capră nu înseamnă nimic, dar pentru pigmei este extrem de valoroasă, pentru că asigură mâncarea întregii familii. Toţi membrii tribului au plâns de bucurie când le-am dat animalele. Seara au organizat o petrecere pentru noi, în semn de recunoştinţă. Am cântat şi am dansat împreună cu ei“, mai povesteşte Ţecu.
Nu ştiu să stingă incendiile
În timp ce românii se aflau în Kisoro, o pădure din apropiere a fost cuprinsă de flăcări. „Pigmeii se uitau neputincioşi cum se întinde incendiul. I-am învăţat să ia pământ, să-l dea din mână în mână şi să-l arunce peste foc. Au fost foarte surprinşi când şi-au dat seama că oamenii pot stinge incendii. Ei credeau că focul este o forţă supranaturală, împotriva căreia nu pot lupta“, explică Andreea Ţecu.
Momentul despărţirii de pigmei a fost foarte emoţionant pentru toţi. Băştinaşii plângeau şi le strângeau mâinile binefăcătorilor români. Îi invitau să se întoarcă şi anul viitor. „Am intrat în contact cu o lume total diferită de a noastră. A fost o experienţă extraordinară, pe care cu siguranţă o vom repeta“, promite Daniel Ţecu.
Vor să ajute şi în România
Membrii asociaţiei ADERE vor derula un proiect umanitar şi în România. Ei vor să înfiinţeze în mai multe oraşe din ţară o reţea de aziluri pentru bătrânii săraci şi pentru cei care nu găsesc locuri în centrele de stat. „Ni s-a părut normal să desfăşurăm proiecte şi în ţara din care am plecat şi în care am trăit mare parte din viaţă. Mai mulţi români din Spania ne-au donat casele pe care le au în România şi pe care nu le mai folosesc.
Din banii noştri vom renova imobilele, le vom dota cu cele necesare îngrijirii bătrânilor. De asemenea, vrem să angajăm personal specializat şi vom apela la voluntari pentru îngrijirea persoanelor de vârsta a treia“, spune Daniel Ţecu. Anul acesta, românii plecaţi în Spania vor face toate demersurile legale pentru înfiinţarea aşezămintelor, iar la începutul anului viitor vor începe lucrările de renovare a caselor.
Se încarcă comentariile...
