Viaţa familială, sacrificată pentru job

Peste 90% din angajaţii români au un program de lucru rigid, arată un studiu pe 2010 al Institutului Naţional de Statistică. Femeile, în mai mare măsură decât bărbaţii, lucrează cu program fix. În lipsa unor servicii publice de susţinere, ele trebuie să facă faţă şi jobului şi treburilor gospodăreşti.

Rigiditatea programului de lucru este caracteristica principală a organizării muncii pentru salariaţii din România, arată studiul "Reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională" al Institutului Naţional de Statistică.

Mai citeşte şi:

Criza a schimbat topurile pe piaţa muncii: angajaţii au învăţat ce înseamnă insecuritatea jobului

Cercetarea efectuată anul trecut, relevă faptul că majoritatea covârşitoare a angajaţilor - 90,4% lucrează cu program fix, în timp ce numai 9,4% beneficiază de o formă sau alta de flexibilitate a programului de lucru.

Potrivit aceleiaşi surse, femeile muncesc cu program fix în proporţie mai mare decât bărbaţii - 91,6% faţă de 89,4%. Raluca Popescu, sociolog, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare a Calităţii Vieţii, spune că posibilitatea angajatului de a-şi ajusta programul de lucru în funcţie de nevoile familiale este un factor important în reconcilierea vieţii de familie cu cea de muncă. "Având în vedere rolul tradițional al femeilor de îndeplinire a sarcinilor familiale, acestea sunt categoria de populaţie cea mai afectată de dificultatea de a impăca viaţa de familie cu locul de muncă în economia remunerată", explică sociologul.

Cercetarea arată că la români nu există o legătură directă între flexibilitatea programului de lucru şi responsabilităţile familiale. Astfel, din cele 4.990.000 de persoane cu responsabilităţi familiale, trei sferturi - 75,2% erau persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 44 de ani, iar 56,1% stăteau la oraş. Puţin peste 60% din cei care aveau resposabilităţi familiale aveau un nivel mediu de educaţie, fiind absolvenţi de şcoli profesionale sau liceu. Persoanele cu nivel scăzut de educaţie au reprezentat 26,3% din totalul populaţiei cu responsabilităţi de îngrijire, iar cele cu studii universitare deţineau o pondere de 12,0%.

Treburile gospodăreşti, al doilea job

Raluca Popescu mai spune că în spaţiul statelor europene dezvoltate, contractele de muncă part-time sau programul de lucru flexibil sunt considerate opțiuni de succes pentru femeile care doresc să participe  pe piaţa muncii, în condiţiile păstrării obligaţiilor familiale. Dimpotrivă, ocupaţiile part-time ale femeilor românce reprezintă în mică măsură o soluţie pentru reconcilierea vieţii de muncă cu viaţa de familie, ca urmare a faptului că nu asigură un nivel decent al veniturilor şi nu sunt asociate cu o bună protecţie a angajatului la locul de muncă. 

Pe lângă ponderea mică a femeilor angajate part-time, dintre cele care lucrează cu normă întreagă, 91.6% au un program de lucru fix. "Pe de altă parte, majoritatea nevoilor domestice sunt acoperite prin munca neplătită a membrilor familiei. Estimări recente arată că numărul de ore petrecut în gospodărie este comparabil cu cel petrecut pentru activităţi productive", adaugă Raluca Popescu.

Muncile casnice și cele de îngrijire a dependenților sunt îndeplinite de către membrii familiei şi în interiorul acesteia pentru că nu îşi permit să apeleze la servicii specializate. Oferta de servicii publice care să compenseze muncile domestice este insuficientă, iar serviciile private nu reprezintă o alternativă datorită costurilor ridicate.

"În consecință, familiile din România, în special femeile, se confruntă cu o situație extrem de dificilă. Ele pendulează între responsabilitățile față de copii sau vârstnici și treburi gospodărești, nepermițîndu-și să apeleze la servicii specializate din lipsa de bani, și locul de muncă cu solicitări rigide, fără să își poată ajusta programul de lucru. Supraaglomerarea femeii cu sarcini reprezintă probabil cea mai răspândită consecință. Femeia are în fond două servicii, unul pe piaţa muncii şi altul acasă", apreciază Raluca Popescu.

Performanţă mai slabă la muncă

Consecințele acestei inflexibilități la locul de muncă sunt numeroase: participare mai slabă sau neperformantă pe piața muncii sau dimpotrivă o implicare mai scăzută și disfuncțională în familie. Deși pare greu de crezut, o consecință indirectă o reprezintă chiar reducerea numărului de copii pe familie. "În condițiile incompatibilității dintre solicitările de la locul muncă și aspirațiile din sfera vieții personale, multe cupluri amână momentul apariției copilului în speranța unor condiții mai bune sau își restrâng opțiunile la un singur copil", a afirmat Raluca Popescu.

La nivel macro, societatea românească înregistrează pierderi greu de cuantificat: mai multe familii cu probleme, vulnerabile, suprasolicitate, părinți mai puțin performanți la locul de muncă, mai stresați, copii mai slab îngrijiți poate chiar neglijați, și nu în ultimul rând copii mai puțini.

Tinerii, beneficiari de program flexibil

Cercetarea INS arată că cei care au beneficiat de program de lucru flexibil sunt tinerii între 15-24 de ani (11,7%) şi persoanele din grupa de vârstă 45-54 de ani (10%). Program de lucru flexibil s-a înregistrat în rândul salariaţilor cu program parţial (45%).

Pe domenii, programul de lucru flexibil îl au mai ales angajaţii care lucrează în: tranzacţii imobiliare - 38,6%, hoteluri şi restaurante - 20,7%, agricultură şi silvicultură - 19,1%, activităţi culturale - 16,3%, informaţii-comunicaţii - 14,3%, activităţi ştiinţifice - 13,3% şi transporturi - 13,2%. 

În topul celor care au beneficiat de un program mai relaxat se află peste un sfert dintre conducătorii şi funcţionarii superiori din administraţia publică şi din unităţile economico-sociale şi în proporţie de  26,5%, agricultorii .  

Ponderi ridicate ale celor care au putut absenta de a lucru pentru motive familiale fără a recurge la concediul de odihnă s-au înregistrat în cazul membrilor corpului legislativ şi conducătorilor unităţilor economice şi sociale - 63,5%, a agricultorilor şi lucrătorilor calificaţi din agricultură şi pescuit - 63,2%.

În schimb, de această facilitate au beneficiat doar 47,3% dintre meseriaşi şi acelaşi procent din funcţionarii administrativi, precum şi 46,7% din muncitorii necalificaţi. Studiul a fost realizat în 2011 şi a înclus 14.559.000 de persoane. Dintre acestea, 63% erau în grupa de vârstă 25-54 de ani, 58% locuiau în mediul urban şi 50,2% erau femei.

Dezechilibrul, acutizat de criză

Frustrări

Potrivit unu studiu privind echilibrul dintre viaţă şi muncă realizat în 2006, cei mai mulţi angajaţi muncesc adesea peste program întrucât e un indicator în evaluarea profesională şi un criteriu de promovare. Totodată, angajaţii au dificultăţi în a-şi lua ore libere pentru rezolvarea unor probleme personale sau de familie. Pe de altă parte, angajatorii se feresc să accepte flexibilizarea programului de lucru de teamă să nu creeze un precedent.

"Chiar dacă studiul e de acum cinci ani, problemele sunt aceleaşi, ba chiar s-au acutizat.  În perioade economice dificile, preocuparea pentru echilibrul între viaţa profesională şi cea personală a angajaţilor se diminuează sau chiar dispare ca prioritate de pe agenda companiilor, deşi necesitatea sa este foarte acută", a explicat Livia Aninoşanu, director de programe la Centrul Perteneriat pentru Egalitate. 

Studiul citat mai sus relevă faptul că angajaţii acumulează frustrări atunci când li se cere să efectueze ore suplimentare neremunerate. De asemenea, atunci când sunt la muncă se gândesc la problemele de acasă, iar atunci când sunt cu familia nu se pot desprinde de problemele jobului.