Viaţa cu WC-ul în fundul curţii

Ion Chirea din comuna Cuza Vodă, judeţul Călăraşi, trăieşte de-o viată fără apă curentă şi toaletă

Doar una din cinci case de la ţară are toaletă, arată studiul „Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România“, realizat de Institutul Naţional de Statistică. Românii sunt în proporţie de 97% proprietarii caselor în care locuiesc. Totuşi puţini au grijă de locuinţe, peste 70% fiind deteriorate.

La 20 de ani de la Revoluţie, satul românesc pare mai aproape de Evul Mediu decât de modernitate. Studiul „Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România" realizat de Institutul Naţional de Statistică arată că, în 2009, banala toaletă a rămas un lux pentru cele mai multe gospodării din mediul rural, 80% din locuinţe având WC-ul în fundul ­curţii. La nivel naţional, proporţia locuinţelor care au baie şi toaletă în incintă ajunge la 60%.

În secolul XXI, fără apă şi canalizare

Un motiv al lipsei băilor din casele ţăranilor e acela că în multe sate din România nu există încă apă curentă şi canalizare. Potrivit raportului „România - dosare politice pentru Guvernul României" al Băncii Mondiale, anul trecut, numai 13% din locuinţele de la ţară erau racordate la reţeaua centrală de canalizare, proporţia fiind cea mai redusă din UE. „Acesta e în sine un element de subdezvoltare", spune antropologul Vintilă Mihăilescu.

O altă explicaţie ar fi de natură culturală. „Toaleta este un spaţiu murdar, nu în sensul de murdărie, ci ca opus al spaţiului curat/sacru. Or, există o geografie simbolică a gospodăriei ţărăneşti care se respectă încă destul de strict - şi care a fost până nu demult foarte riguroasă. Conform acesteia, a amesteca spaţiile murdare cu cele curate ar duce la o «poluare simbolică» a spaţiului curat, ceea ce, mai departe, ameninţă însăşi rânduiala lumii, în general, şi pe aceea a casei/satului, în particular.

Deci nu e o problemă de (lipsă de) igienă, ci una de cosmologie, de viziune tradiţională a lumii! Curat/murdar este o dimensiune mai mult spirituală, care nu are nicio legatură cu igiena şi confortul din societăţile moderne", a explicat Vintilă Mihăilescu.

Antropologul mai arată că statistica nu spune câte din băile din interiorul caselor de la ţară sunt efectiv folosite: „Acum vreo doi-trei ani, într-o astfel de gospodărie cu baie, o colegă de-a mea din Italia a cerut să meargă la toaletă şi a fost condusă la closetul din fundul curţii. Întrebând ce fac în aceste condiţii cu baia, gospodina a răspuns foarte prompt: asta e doar în caz de necesitate". Cercetarea arată că gospodăriile de patroni şi salariaţi sunt singurele din mediul rural care sunt dotate cu aceste utilităţi.

Nu au bani

Motivul inexistenţei toaletei invocat de cei mai mulţi dintre locuitorii zonelor rurale e lipsa banilor. Soţii Ion (78 de ani) şi Vasila (72 de ani) Chirea locuiesc de zece ani ­într-o căsuţă cu două camere în comuna Cuza-Vodă, judeţul Călăraşi.

Împreună au un venit de 700 de lei pe lună, din care jumătate se duce pe medicamente. Locuinţa nu are canalizare, nici televizor sau maşină de spălat. Chiar d­acă locuinţa e racordată la reţeaua de energie electrică, de aproape un an bătrânii evită să mai aprindă becurile de teama facturilor.

În mediul rural, problemele locuinţelor sunt mai mari decât cele de la oraş: acoperişuri sparte, pereţi deterioraţi şi cu igrasie, podele şi ferestre la fel. Din cele 7,4 milioane de gospodării din România, 44% sunt în mediul rural.

Gospodăriile cu copii, restante la întreţinere

Dotări cu unele bunuri de folosinţă îndelungată (2009)

Cercetarea arată că 97% din români sunt proprietarii caselor în care locuiesc. Locuinţele de la oraş au, în proporţie de 99%, canalizare, gaze şi electricitate. Orăşenii stau majoritar în apartamente cu două camere dotate cu aragaz, frigider, combină frigorifică, maşină de spălat rufe, aspirator şi telefon fix. Numai 36% din locuinţe au computere, iar autoturisme, 29% din proprietari.

Studiul arată că una din şapte gospodării (60%) apelează la împrumuturi pentru cumpărarea în rate a autoturismelor, a echipamentelor tehnice şi electronice, iar 40%, pentru renovarea locuinţei. În proporţii mult mai mici, românii au contractat şi împrumuturi pentru alte scopuri: sănătate - 2,9%, concedii - 2,7% sau educaţia şi îngrijirea copiilor -  2,3%. „Consumul, în general, şi bunurile de larg consum, în special, cresc totdeauna exponenţial după o perioadă de restricţie, de pauperitate. Este şi cazul României postcomuniste", a explicat Mihăilescu.

Orăşenii se plâng că locuinţele lor sunt amplasate în zone foarte zgomotoase din pricina traficului rutier, feroviar sau aerian - 27%, a poluării - 25%, sau a zgomotului produs de vecini şi a riscului unor incidente de tipul furturi şi agresiuni -17%. Faţă de anii trecuţi, a crescut ponderea gospodăriilor care suferă de pe urma poluării aerului şi a mirosurilor neplăcute. Printre cele mai frecvente situaţii care afectează calitatea locuirii se află cele legate de deteriorarea pereţilor, a podelelor, a tocurilor de la ferestre - 70%, în timp ce igrasia e prezentă în peste 50% din case.

"Într-o astfel de gospodărie cu baie, o colegă de-a mea din Italia a cerut să meargă la toaletă şi a fost condusă la closetul din fundul curţii. Întrebând ce fac în aceste condiţii cu baia, gospodina a răspuns: asta e doar în caz de necesitate."
Vintilă Mihăilescu
antropolog

Părinţii singuri, cei mai afectaţi de sărăcie

Anul trecut, aproape 60% din familiile monoparentale şi una din două familii care au în întreţinere mai mult de doi copii (49%) au rămas frecvent restante la plata întreţinerii, a ratelor bancare sau a utilităţilor.

Maria Popa (53 de ani) din oraşul Călăraşi a muncit timp de 15 ani la Direcţia Judeţeană de Poştă. Acum, din funcţionar de birou a ajuns muncitoare cu ziua. Femeia are în îngrijire doi copii de 10 şi, respectiv, 13 ani şi, de cele mai multe ori, câştigul ei lunar ajunge la 500 de lei. Femeia locuieşte împreună cu cei doi copii într-o garsonieră cumpărată în 1994.

„Sigur că ne-am dori o casă mai mare, dar nu sunt posibilităţi. De şase luni s-a stricat televizorul şi n-au fost bani să-l reparăm". Gospodăriile care au în componenţă copii dependenţi reprezintă 35% din total, pe când cele fără copii sunt de 1,8 ori mai numeroase. Existenţa copiilor de vârstă mică, sub 13 ani, ridică problema găsirii unor metode de supraveghere. Din totalul copiilor, cei sub 13 ani reprezintă 70%.

Lipsa banilor îi face pe români să apeleze la rude, la prieteni şi la vecini pentru supraveghere, iar această tendinţă este în creştere. Numai 1,2% din familii (în special cele de la oraş) apelează la bone.

La creşă sau grădiniţă merg circa o cincime dintre copiii sub 13 ani, în special cei din familiile formate din doi adulţi şi unu-doi copii şi din familiile conduse de persoane cu studii medii şi superioare (25%). În anul 2009, în urban, comparativ cu ruralul, a fost mai frecventă supravegherea copiilor de către familia extinsă - 43% faţă de 42%.

2.000 de lei, venit minim la oraş

Studiul mai arată că situaţia economică a gospodăriilor e cea care determină fundamental condiţiile de trai. Cu cât numărul de persoane ocupate creşte, cu atât traiul e mai bun. Ponderea persoanelor ocupate e mai mare în urban (70%) faţă de rural (63%).

În ceea ce priveşte sumele necesare asigurării traiului zilnic, 30% din gospodăriile din rural spun că au nevoie de 900 de lei pe lună, în timp ce numai 10% din gospodăriile urbane apreciază că suma este suficientă. Peste jumătate dintre cei care trăiesc la oraş declară că ar avea nevoie pentru cheltuielile curente de sume care depăşesc 2.000 de lei lunar.  Ionela Stănilă, Daniela Drăghici

Trăim mai puţin ca alţii

Rodica Tănăsescu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie din Bucureşti, spune că sănătatea e o rezultantă a eredităţii, a factorilor sociali şi economici, a educaţiei, precum şi a sistemului medical.

„Sănătatea nu înseamnă doar absenţa bolii, ci o stare completă de bine fizic, mental, social, economic. Sănătatea implică responsabilitatea individuală şi a societăţii deopotrivă", explică ea.

Cei din mediul rural sunt mai expuşi îmbolnăvirilor cu atât mai mult cu cât locuinţele nu au în dotare apă curentă şi toalete. „Acest fapt favorizează o igienă precară, iar nevoia de a trece din casă, de la plus 25 de grade, la minus 20 pentru a merge la toaletă implică şi răceli sau chiar pneumonii", adaugă ea.

Măcinaţi de tuberculoză

Igrasia favorizează alergiile şi bolile pulmonare. „E vorba despre boli de piele, conjunctivite, rinite alergice, dar şi de astm bronşic, bronşite şi TBC", a spus medicul.

Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, publicate în Strategia de Raţionalizare a Spitalelor, România ocupă unul dintre primele locuri în UE la mortalitatea cauzată de boli infecţioase, precum şi la mortalitatea infantilă.

Documentul arată că aceste lucruri pot fi explicate prin „insulele" de subdezvoltare socială evidente mai ales în zonele rurale. Boli care în multe ţări ale UE sunt aproape eradicate continuă să-i afecteze pe români. Astfel, incidenţa hepatitei B e dublă faţă de media UE. Mai mult decât atât, România are cea mai mare incidenţă a tuberculozei.