Viaţa şi trecerea
0
Am visat că Pământul îmi spunea să trimit un gând de iubire şi de mulţumire tuturor lianelor pe care le-am tăiat zilele trecute, în munca noastră de a curăţa copacii şi terenul din jurul minipiscinei pentru naşteri.
Îmi spunea Pământul să le mulţumesc tuturor plantelor pe care le-am tăiat, pentru ca sufletul lor să-şi facă trecerea în Lumină.
M-am trezit din somn şi aşa am făcut: mi-am închipuit că îmbrăţişez toate plantele şi că îngenunchez în faţa lor, că le cer iertare şi că le mulţumesc. Pentru ca ele să meargă mai departe senine şi liniştite.
De fapt, exact asta cred eu despre moarte: că nu e nicidecum un sfârşit. Nu e finalul. Este doar trecerea. Trecerea către alt plan al existenţei. Doar trupul se duce, ţărână din ţărână, înapoi la Mama Pământ. Spiritul, sufletul, e nemuritor şi îşi continuă liber şi zâmbicios călătoria. Şi spiritul nostru, la fel ca şi cel al plantelor.
Iar în Piracanga totul e plin de viaţă. Tot ce era doar verde acum trei luni a devenit plin de flori, de toate culorile. Şi florile cheamă către ele păsări colibri de toate culorile. Şi fluturi de toate culorile. Şi păsările sunt cenuşii, verzi, gălbui, roşu aprins, portocalii. Doar vulturii sunt mari şi negri, urâţei, cu capul chel şi ciocurile mereu flămânde.
I-am surprins pe plajă, în timp ce devorau o broască ţestoasă uriaşă, adusă deja moartă la mal de valurile Oceanului. Iar noi aşteptăm cuminţi lunile în care broaşte ţestoase mici vor ieşi cu miile din ouă şi vor alerga pe picioruşele lor scurte către apă. Prin februarie, aşa. Da, chiar pe plaja virgină, uriaşă, pustie din Piracanga.
Se încarcă comentariile...
