Vacanţă fără limite în casa mobilă

Vacanţă fără limite în casa mobilă

Tot mai mulţi români îşi cumpără rulote la mâna a doua. Cu o investiţie minimă de 2.000 de euro, ei îşi asigură cazarea pentru vacanţe în ţară sau în afară. Cei care au ales să investească într-o rulotă mărturisesc că petrec mai mult timp în natură decât atunci când erau nevoiţi să stea la cort sau să plătească la hotel. Click aici pentru FOTOGALERIE:

Citiţi şi:
Rulota, luxul din camping
Au furat o rulotă, cu tot cu proprietar

Pentru familia Dincă din Bucureşti, achiziţionarea primei rulote a coincis cu sfârşitul concediului celor doi soţi. Chiar şi aşa, ei au profitat de primul weekend de după vacanţă pentru a ieşi în natură, pe Valea Cerbului. I-am găsit trebăluind în jurul discului încins de o butelie, pe care sfârâiau deja cartofii şi pulpele de pui.

Florina Dincă (31 de ani), contabil de meserie, îşi făcea de lucru prin bucătăria rulotei. Soţul ei, Marian ( 35 de ani) alpinist, se îngrijea de grătar, în vreme ce fiica lor de 11 ani, Sorina, se juca cu „fiara“ familiei, un Teckel ultraprotector cu membrii familiei sale. Deschişi la vorbă, soţii Dincă ne-au mărturisit că sunt extrem de încântaţi de noua achiziţie.

Garsoniera pe două roţi

„Am fost în concediu la mare, anul acesta, cu cortul. După ce ne-am întors, ne-am decis să luăm rulota de la un român care o cumpărase de la mâna a doua din Olanda. Am dat 2.000 de euro pe ea, dar are absolut toate dotările“, ne povesteşte Florina, în timp ce ne invită să vedem interiorul casei lor mobile.

Sub acelaşi „acoperiş“, rulota lor, marca Beyerland, adăposteşte două paturi, separate de o mică noptieră, un dulap în care-şi pot păstra haine de schimb şi mici mărunţişuri necesare într-o excursie. Mai are o baie echipată cu o chiuvetă detaşabilă, vas de toaletă şi oglindă, dar şi o bucătărie cu chiuvetă, aragaz şi frigider. „E ca o garsonieră pe roţi“, a adăugat, încântată, femeia. 

În căutarea unui camping

Un singur lucru îi necăjeşte pe soţii Dincă: în România nu sunt campinguri bine amenajate pentru cei cu rulote. „Sunt doar petice de pământ unde, dacă parchezi, vine cineva şi-ţi ia banii“, spune femeia. De aceea, soţii Dincă s-au hotărât încă de pe-acum: la anul vor merge în Croaţia, cu prieteni de familie care, inevitabil, îşi doresc să-şi cumpere şi ei rulote pentru vacanţele petrecute în gaşcă.  

Mihaela (stânga) și Dan Alexe (dreapta), alături de prietenii de familie, se simt mândri că sunt români

„Am plecat să ne luăm adidaşi şi ne-am întors cu o rulotă“

Este ora prânzului, iar familia Bădescu se adăposteşte de ploaia trecătoare de munte sub cortul instalat în prelungirea rulotei lor. Au ieşit cu nepoata lor, de şase ani, care locuieşte în Italia, pentru a-şi vedea fiul trimis în tabără. „Am zis să dăm o fugă că nu ştii niciodată ce se poate întâmpla. Am văzut tot felul de ştiri din tabere în ultimele zile şi n-am mai avut linişte acasă“, ne-a mărturisit Silvia Bădescu (33 de ani). Soţul ei, Marian ( 38 de ani) spune că sub pretextul ăsta, au profitat de aerul de munte.

Povestea rulotei lor a început în urmă cu doi ani, când soţii Bădescu au mers în târgul Vitan din Capitală, cu gândul să-şi cumpere pantofi sport. „Acolo ne-am întâlnit cu un prieten care vindea rulota şi din vorbă în vorbă, ne-am trezit că promisesem în schimbul ei cele 80 de milioane de lei pe care le strânsesem pentru zile negre“, îşi aminteşte Marian.

Soţia lui, Silvia, mărturiseşte că nici nu a vrut să audă de rulotă atunci. „I-am zis - eu nu o vreau! Ce să fac, să merg în concediu ca să fac mâncare!? Apoi, când am văzut că avea absolut totul - baie, bucătărie şi un pat imens -, a început să-mi placă să merg cu ea peste tot“, ne- a povestit Silvia.

În „caravană“, la adăpost de urs

„Caravana“, aşa cum o numeşte nepoata lor Giulia, obişnuită cu cele din provincia în care locuieşte acum cu părinţii ei în vecinătatea Romei, le-a purtat noroc celor trei.

Soţii Bădescu şi-au luat nepoata, proaspăt venită din Italia, în „caravană“, la munte

„Azi-noapte ne-a vizitat ursul. Dacă eram la cort, făceam pe noi de frică. Aşa, a venit la sacul de gunoi, a luat de acolo ce-a găsit şi a plecat“, spune Marian. Soţii Bădescu, patronii unei firme de transport, plănuiesc ca anul viitor, să plece prin Europa. 

Microbul concediului pe patru roţi se ia între prieteni

Veterani ai vacanţelor petrecute la rulotă, soţii Alexe povestesc cu nostalgie despre prima lor rulotă, cumpărată la mâna a doua în 2001 dar fabricată de olandezi în ’68.

„Şi eu şi soţia suntem îndrăgostiţi de munte, de natură. Până acum opt ani, am mers cu cortul, făceam trasee, nu ne amestecam noi, ca acum, cu «pantofarii» - turiştii care se mulţumesc cu câteva poze şi cu un grătar, la poalele muntelui.

De când am început să ne îngrăşăm, am luat măsuri: mai întâi am cumpărat un cort mai mare, apoi am pus ban pe ban şi am reuşit să ne luăm o primă rulotă cu 2.000 de dolari“, ne-a explicat Dan Alexe (49 de ani), de profesie şofer. Omul îşi aminteşte că la vremea respectivă, rulota olandeză fabricată în ’68 pe care şi-a luat-o era un vis pentru el.

Şi-ar fi dat casa pe ea

„Avea o sobă pe gaz, un frigider care se alimenta la 12 V sau la 220 V, pentru apă era o pompă care băga presiune şi astfel curgea la robinet. Mai avea nişte dulapuri şi două paturi măricele. Faţă de astea noi, nu avea toaletă sau duş, dar la vremea respectivă era o minune. Am fi stat mai mult în ea decât în casă“, mărturiseşte bărbatul.

Îi confirmă spusele câţiva prieteni de familie. Gaşca se deosebeşte prin drapelele naţionale mici şi mari ancorate deasupra rulotelor. În gaşca lor, Dan este văzut ca „pionierul“ concediilor la rulotă. Deşi, au cumpărat a doua rulotă, acum cinci ani, soţii Alexe îşi doresc o autorulotă cu care să plece prin lume. „Un Primus cu încălzire cu antigel, panouri solare şi toate dotările e vreo 20.000 de euro, dar simplu fapt că nu plec de acasă să intru în altă casă, ca la hotel, face toţi banii“, spune bărbatul. 

Cu rulota în jurul lumii

Acum sunt în Europa, poate chiar în România - conform planurilor publicate din timp pe internet. Dar membrii familiei Pouzet Oprean (mama - Marilena, tata - Dan şi cei trei copii - Matei, Vlad şi Ilinca) au străbătut deja o bună bucată din Planetă. Au devenit cunoscuţi în urmă cu aproape doi ani, când şi-au vândut casa din Paris şi au pornit în călătorie cu o rulotă - un „camper“ cum îi spun francezii -, din Florida (SUA), în jurul lumii.

Până acum au trecut prin mai multe state din SUA, prin Canada, Mexic, Guatemala, Columbia, El Salvador, Ecuador, Peru, Bolivia, Patagonia, Argentina etc. Deci, America de Nord, America Centrală şi America de Sud.

Tot drumul a fost parcurs într-o autorulotă, de fapt casa familiei din ianuarie 2007 până în iunie 2009. „De ce o asemenea călătorie?“ - se întreabă cei doi adulţi din poveste pe site-ul unde publică întâmplări şi instantanee din drumul lor (poraquiporalla.com sau peicipecolo.com).

„Motivele sunt multiple dar foarte bazice. A trăi o experienţă unică cu familia, a descoperi lumea cu copiii, a-i educa în contact cu oamenii, culturile, animalele, în respectul naturii, a profita de ce-ţi oferă ea zilnic, fără distincţie. A lăsa liber curs caracterului nostru boem, a duce la capăt ideea că viaţa este un cadou, un privilegiu, deci să te bucuri de ea din plin...“

O maşină „adevărată“

Cu un buget lunar estimat la  2.000 de euro pentru America de Nord şi la 1.000 de euro pentru America de Sud, cu şcoală şi joburi prin corespondenţă, familia Pouzet Oprean şi-a pus toate speranţele în „Simon“ - o autorulotă IVECO 35C17 (3,0 litri şi166 cai). Ea le-a fost celor cinci şi maşină, şi casă, şi birou.

Cum poţi să reduci „viteza“?

Downshifting-ul este un curent născut din dorinţa occidentalilor de a reduce „viteza“ cu care îşi trăiesc viaţa, de a renunţa la goana după bani în favoarea plăcerilor simple. Adulţii familiei Pouzet Oprean, doi români care trăiesc de prin 1990 în străinătate, par candidaţii ideali pentru o asemenea evadare. El e arhitect, ea ilustratoare de cărţi pentru copii. Joburile lor nu necesită prezenţa la un birou sau cantonarea într-o anume zonă.

Doar trei campinguri dotate în toată ţara 

Pasionaţii de turism „cu casa în spinare“ au satisfacţia încheierii unei bune afaceri odată cu achiziţionarea unei rulote, fie ea şi la mâna a doua sau... a treia. Şi asta în pofida faptului că în România cunoscătorii indică doar trei locuri amenajate corespunzător, cu alimentare cu apă și curent electric.

Două dintre ele sunt în Transilvania, dintre care una între Cluj-Napoca şi Huedin, iar un alt camping se află pe litoral, la câţiva kilometri de Năvodari. În rest, posesorii de rulote pot campa aproape oriunde, de cele mai multe ori achitând o taxă în care nu este inclus niciun serviciu din partea celor care o colectează. În pofida acestor realităţi, tot mai mulţi români îşi doresc rulote şi autorulote cât mai confortabile.

Cei mai mulţi le aleg pe cele fabricate în Olanda, atât pentru dotări cât şi pentru starea foarte bună, chiar și după ce au fost îndelung folosite.

Drumuri care îţi taie cheful de aventură

Din dorinţa de a se situa în pătura de mijloc a societăţii dar şi pentru a copia stilul de viaţă al americanilor, unii români investesc în rulote la mâna a doua chiar şi pe timp de criză. Sunt încurajaţi de preţurile în scădere şi de politicile de marketing.

„Turismul la rulotă a fost o opţiune a anilor ’70- ’80 în America. În acea perioadă, a fost un adevărat fenomen, încurajat de infrastructura Statelor Unite ale Americii, cu drumuri late şi campinguri amenajate. Mai târziu, acest stil de viaţă, caracteristic clasei de mijloc, a fost copiat şi de europeni“, aminteşte sociologul Alfred Bulai.  Pentru români, puseul acesta este sortit eşecului, mai crede specialistul. Şi asta din cauză că România nu dispune de aceeaşi infrastructură ca a ţărilor vestice.

Familia Dincă se bucură de munte chiar şi după ce concediul lor a luat sfârşit

De la drumuri la spaţiile de parcare, proprietarii de rulote din România au multe motive pentru a renunţa la achiziţie în circa doi-trei ani, cel mult, mai consideră Bulai. Sociologul crede că turismul la rulotă nu va apuca să se dezvolte ca fenomen la noi pentru că mulţi din cei ce-şi doresc să intre în clasa de mijloc vor realiza că achiziţia lor nu face decât să alimenteze o iluzie.