UPDATE Infertilitatea e o boală

UPDATE Infertilitatea e o boală

Pentru familiile care se confruntă cu ea, infertilitatea este un handicap invizibil. Statul român o ignoră şi nu contribuie nici măcar cu un leu la plata investigaţiilor, medicamentelor sau a procedurilor. La nivel mondial, aproximativ 15% din cuplurile tinere au probleme de infertilitate. Dacă au ghinionul să trăiască în România se vor lovi de ignoranţa statului ca de un zid.

UPDATE Ministerul Sănătăţii scoate în afara legii tehnicile de fertilizare contra cost

Un ordin al fostului ministrul al sănătăţii, Ion Bazac, datat 23 septembrie şi publicat în Monitorul Oficial pe 29 septembrie, interzice inseminarea artificială sau fertilizarea in vitro realizate contra cost. Ordinul 1.156/2009 interzice profitul pe care unităţile sanitare, publice sau private, îl pot realiza prin efectuarea acestor proceduri, stabilind, în consecinţă, că acestea vor fi efectuate gratuit sau deloc.

Conform Legii 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, finanţarea activităţii de transplant se poate realiza din Fondul de sănătate, pentru acele intervenţii existente în programul naţional de transplant, dar şi din donaţii sau prin “contribuţia personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate”.

Prevederile ordinului abrogat de Bazac (1290/2006) stipulau că “unităţile publice sau private autorizate de Agenţia Naţională de Transplant sau de Ministerul Sănătăţii pot obţine profit pentru organizator”, adică pentru ele însele, prin organizarea acestor proceduri.

Cum procedurile plătite devin ilegale, continuarea lor constituie infracţiune de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Actuala conducere a Ministerului Sănătăţii a solicitat o serie de lămuriri suplimentare de la Agenţia Naţională de Transplant, mai ales că ordinul emis de Ion Bazac nu precizează din ce surse vor fi finanţate pe viitor procedurile de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro. Legislaţia actuală nu permite decontarea lor de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Elena Miclea are 29 de ani. Din august e mama fericită a doi copii, un băieţel şi o fetiţă. Drumul până la această fericire a fost lung şi costisitor. A durat patru ani şi a costat mai bine de 10.000 de euro.

Citiţi şi:

• Stresul ne poate lăsa fără urmaşi
• Infertilitatea bărbaţilor, efectul evoluţiei
• 7 întrebări despre sindromul ovarelor polichistice
• Ce spune părintele fertilizării in vitro despre decizia fostului ministru Bazac

„Acum patru ani, medicii ne-au prezentat variantele la care putem apela pentru a avea un copil. Fertilizarea in vitro, inseminare artificială cu spermă de la un donator sau adopţia“, povesteşte Elena.

Soţul tinerei, acum în vârstă de 33 de ani, este cel „cu problema“. Lipsa de mobilitate a spermatozoizilor lui a făcut imposibilă fecundarea ovocitului pe cale naturală.

Elena Miclea a trecut de două ori prin procedura de fertilizare in vitro (FIV). O dată în România, fără succes, şi a doua oară în Austria. Ambele fertilizări s-au făcut cu materialul genetic prelevat de la cei doi soţi.

FIV cu credit de la bancă

„Pentru prima intervenţie am făcut un credit la bancă. Pentru aceste proceduri, preţurile practicate aici, în clinicile particulare, sunt sensibil egale cu cele din străinătate. Nu vă pot spune ce am simţit când am aflat că nu a reuşit“, povesteşte Elena.

A doua oară au mers la o clinică din Austria. FIV-ul i-a costat 3.200 de euro, dar a fost realizat printr-o procedură nouă. S-au văzut nevoiţi să se scotocească prin buzunare pentru a acoperi şi costurile cazării şi ale transportului. Dar condiţiile nu se compară cu cele oferite în Bucureşti, mai spune Elena.

Din fericire pentru familia Miclea, încurajările şi sprijinul din partea celor apropiaţi nu au contenit în toţi anii în care cei doi s-au chinuit să procreeze. „Avem prieteni în adevăratul sens al cuvântului care se bucură pentru copiii noştri, indiferent cum au venit ei pe lume.“

Autorităţi surde şi mute

Elena conduce iniţiativa „SOS Infertilitatea“ (infertilitate.com), fiind doar a doua femeie din acest grup de iniţiativă care a reuşit să fie mamă. O a treia tânără este însărcinată în acest moment. Iniţiatorii proiectului vor ca autorităţile române să conştientizeze cât de mare este incidenţa infertilităţii la noi în ţară şi să o trateze ca pe o problemă de sănătate publică.

„Dacă au ghinionul de a fi infertile, cuplurile din România suportă toate cheltuielile. De la analize şi tot felul de investigaţii, continuând cu medicamentele pentru stimularea ovariană şi costurile pe care le presupun inseminarea artificială şi fertilizarea in vitro“, explică Elena Miclea.

Numai pentru stimularea ovariană tânăra a cheltuit în jur de 2.000 de lei vechi, dar ea a răspuns foarte bine la tratament. Sunt femei care cheltuiesc numai în această etapă peste 8.000 de lei.

Asta în timp ce în alte ţări europene tinerele care contribuie în contul asigurărilor de sănătate sunt susţinute de către stat. De exemplu, Austria finanţează patru FIV-uri pentru doamnele care vor să devină mămici, Belgia finanţează şase, Danemarca - trei, Franţa - trei, iar Ungaria - cinci.

„Nu dorim neapărat gratuitate pentru tratarea infertilităţii, dar am vrea ca statul să facă măcar nişte campanii de conştientizare. Când te afli în faţa unei asemenea probleme, nu prea ştii unde să te duci, pe cine să întrebi. Încercaţi să vă faceţi acum o programare la o clinică de profil din România şi veţi vedea că nu reuşiţi să intraţi la un specialist decât peste două-trei luni, aşa e de mare lista de aşteptare“, mai spune Elena.

În statisticile privind fertilitatea feminină, România ocupă locul 200 în lume din 226 de ţări, cu 1,38 copii născuţi/femeie, în 2008. Statistica europeană este dominată de Albania (2,02) şi de Franţa (1,98).

Am vrea ca statul să facă măcar nişte campanii de conştientizare.

Elena Miclea
29 de ani

22% din cuplurile tinere din România au probleme de fertilitate, conform estimărilor specialiştilor.

1,38 copii/femeie era rata fertilităţii în România, în 2008, comparativ cu 2,1 copii/femeie, în SUA. Clasamentul este condus de Mali (7,34), Nigeria (7,29) şi Uganda (6,81).

1,5 copii/femeie este rata fertilităţii medii în ţările din Uniunea Europeană, media globală fiind de 2,8 copii/femeie.

Cauzele şi tratamentele infertilităţii

• Specialiştii susţin că infertilitatea în cuplu poate avea cauze anatomice, genetice, infecţioase, imunologice, endocrine şi toxice; mai poate fi provocată de traumatisme, de factorul masculin sau de endometrioză (o boală cronică, foarte dureroasă, care afectează femeile la vârsta reproducerii şi care se caracterizează prin prezenţa de ţesut edometrial în afara uterului).

• Inseminarea artificială este procedura prin care spermatozoizii (prelevaţi în prealabil de la partener - IAS sau de la donator - IAD) sunt plasaţi de către medic în tractul genital feminin. Inseminarea se poate face intrauterin, intracervical, intravaginal şi intratubar.

• Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere umană asistată, la care se apelează după ce toate tratamentele clasice au eşuat sau în cazuri de infertilitate mai grave, în care se recomandă din start (lipsa trompelor uterine, infertilitate masculină gravă).

Lipsa fertilităţii mutilează şi ucide

Tehnicile moderne de tratare a infertilităţii le sunt aproape necunoscute românilor

La nivel individual, infertilitatea provoacă o adevărată prăbuşire în iad atunci când boala se prelungeşte, arată un studiu prezentat în urmă cu câţiva ani la Paris.

La început, cuplul trece printr-o perioadă de negare a problemei, dar şi de încredere exagerată în rezultatele tratamentelor medicale. Această etapă vine abia după o perioadă de aproximativ un an în care ambii parteneri îşi fac un obicei din a merge la un specialist care le va pune un diagnostic pe baza tuturor controalelor făcute de-a lungul vremii.

Vinovăţie şi depresie

Adesea, partenerul infertil experimentează sentimentul de vinovăţie, precum şi pe cel de scădere a încrederii în sine. Mai mult, controalele medicale contribuie la apariţia problemelor de cuplu. Prelevarea unei mostre de spermă presupune trei zile de abstinenţă, astfel încât raporturile sexuale dintre cei doi parteneri ajung să fie programate în funcţie de agenda medicală.

Schimbările emoţionale prin care trec cuplurile infertile conduc adesea la depresie şi chiar la gânduri de sinucidere. Atunci când eşecurile se acumulează, iar tratamentele întârzie să-şi facă efectul dorit, partenerii devin cazuri patologice. 97% din cupluri mărturisesc că izbucnesc în plâns din această cauză, arată un studiu britanic realizat în 1999.

Mai mult, 94% din cuplurile chestionate au recunoscut că s-au confruntat cu depresii ori s-au izolat de lume, în timp ce 84% din ele au devenit recalcitrante. 72% din totalul celor care au participat la studiu s-au simţit „defecţi“, 62% s-au învinovăţit sau le-a fost ruşine de situaţia în care se aflau, în timp ce 20% din cupluri au mărturisit că au avut gânduri de sinucidere.

Urmări sociale

Urmările la nivel social constau mai ales în izolarea cuplului în raport cu grupul de prieteni. Mai ales dacă aceştia au devenit părinţi deja.

Sărbătorile, în special Crăciunul, sunt perioade extrem de dificile pentru cuplul infertil. O femeie „cu probleme“ va suporta foarte greu să vadă o alta însărcinată sau să viziteze o prietenă la maternitate.  

Nu avem o lege a reproducerii umane asistate

Cum România nu se poate lăuda cu o reglementare legală a reproducerii umane asistate, în urmă cu un an, grupul de iniţiativă condus de Elena Miclea a promovat o petiţie pentru elaborarea unei legi în acest sens. Până acum, petiţia a fost votată pe internet de aproape 5.000 de români.

Un proiect a fost înregistrat în Parlament în 2003, fiind plimbat şi azi între Camerele Legislativului. La începutul actualei legislaturi, mai mulţi deputaţi democrat-liberali au reluat demersurile, dar nici până astăzi nu s-au făcut prea mulţi paşi în elaborarea unui proiect coerent.

Legea ar urma să introducă procedurile de inseminare artificială şi de fertilizare in vitro în programele naţionale de sănătate; să stabilească toate criteriile pe care trebuie să le îndeplinească beneficiarii legii, care sunt preţurile care vor fi percepute, dar să rezolve şi chestiunile de bioetică.

1  Criterii pentru beneficiarii legii. În alte ţări europene, cuplurile în care femeile au mai puţin de 40-43 de ani beneficiază de investigaţii şi de tratamente gratuite. În unele ţări sunt finanţate şi FIV-urile pentru al doilea copil. Una dintre întrebările pe care şi le-au pus iniţiatorii se referă la posibilitatea ca o femeie mai în vârstă să poată avea acces la aceleaşi proceduri dacă şi-a pierdut un copil şi nu mai poate rămâne însărcinată pe cale naturală.

2 Costurile pentru reproducerea umană asistată. Majoritatea ţărilor europene au o legislaţie clară referitoare la sănătatea reproducerii, iar costurile procedurilor necesare pentru reproducerea umană asistată sunt incluse în programele de sănătate publică. Un alt aspect important este cel al costului foarte ridicat al medicamentelor necesare procedurilor de inseminare şi fertilizare in vitro:  o parte din aceste medicamente se află pe lista celor compensate, dar nu se pot elibera decât pentru alte afecţiuni/scopuri care sunt cuprinse în programele de sănătate, cum ar fi anumite afecţiuni ginecologice sau pentru gravide.

3 Chestiuni etice. Ministerul Sănătăţii din România a încredinţat domeniul Agenţiei Naţionale de Transplant. Agenţia se ocupă cu transplantul de organe, o activitate total diferită de domeniul fertilizării. Sunt în discuţie alte aspecte biologice, legislative şi mai ales etice. Acest vid legislativ a dus la scăparea de sub control a fenomenului reproducerii asistate în România.