Testarea cu ultrasunete a viitorului bebeluş, criticată de specialişti

Un reputat medic britanic susţine că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste beneficiile unui test ecografic în depistarea sindromului Down Pentru multe femei însărcinate,

Un reputat medic britanic susţine că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste beneficiile unui test ecografic în depistarea sindromului Down

Pentru multe femei însărcinate, imaginile ecografice ale viitorului copil reprezintă un motiv de bucurie şi de emoţii. Medicii le percep ca pe un ajutor necesar în controlul sarcinilor cu risc, pentru a monitoriza mişcările fetale, respiraţia şi pentru verificarea volumului de lichid amniotic.   Hylton Meire, un eminent specialist în ultrasunete din Marea Britanie, susţine însă că nu există dovezi ştiinţifice care să certifice beneficiile acestei investigaţii.

Într-un articol publicat săptămâna trecută în jurnalul britanic "Ultrasound" şi preluat de BBC News, dr. Hylton Meire, un reputat specialist în domeniul investigaţiilor cu ultrasunete, a declarat că va iniţia o dezbatere pe tema necesităţii acestei testări.

Dr. Meire se declară sceptic faţă de fiabilitatea principalei metode de testare a sindromului Down, şi anume testarea translucidităţii nucale. Este vorba de un test ce măsoară ceafa fătului, deoarece copiii cu sindromul Down au tendinţa de a acumula lichid la acest nivel. Testul este făcut între săptămânile 11 şi 14 de sarcină şi foloseşte ecografia, pentru a măsura spaţiul translucid din spatele gâtului fetusului. Copiii cu sindrom Down au tendinţa de a acumula lichid la acest nivel, acest spaţiu apărând mai mare la ecografie. Testarea nu arată dacă un copil are sau nu Down, ci faptul că acesta se află la risc de a dezvolta maladia.

În cazul în care riscul este mare, se recurge la amniocenteză (un test prenatal care se bazează pe analiza unei mostre de lichid amniotic, cel care înconjoară bebeluşul în uter). Fiecare amniocenteză prezintă un risc mic de avort, aşa că există riscul de a pierde un copil sănătos. Cercetările dr. Meire, fost angajat al spitalului King College, arată că în fiecare an în jur de 3.200 de copii mor din cauza acestui test, relatează BBC News. Astfel, suţine dr. Meire, la fiecare 50 de cazuri de sindrom Down prevenit prenatal s-au înregistrat 160 de sar-
cini sănătoase eşuate.

Femeile sunt conştiente că testul este imperfect

Vârsta mamei este unul din factorii de risc în cazul sindromului Down, motiv pentru care în unele spitale se fac şi teste hematologice. Se poate vorbi de un risc scăzut când şansele de boală sunt de una la 800 şi de risc major când şansele sunt de una la 300.

Dr. Meire susţine că testarea translucidităţii nucale este nesigură, din cauza dificultăţii de a măsura ceva exact pe ecranul vag al ecografului. "Femeilor li se recomandă amniocenteza doar pe baza unui test care nu are niciun fundament şi cred că este foarte important ca ele să înţeleagă cât de inexact este acesta", spune dr. Meire.

Dr. Jane Fisher, de la Antenatal Results and Choices (ARC), este de acord cu punctul de vedere al dr. Meire, însă spune că majoritatea femeilor însărcinate sunt conştiente de faptul că testul este supus greşelii. Cântărind riscurile - o şansă la 200 de a avea un copil cu Down şi o şansă la 200 de a pierde sarcina -, este dificil de luat o decizie.

Femeile în vârstă prezintă un risc crescut de a avea un copil cu Down, motiv pentru care în multe spitale se practică testarea cu ultrasunete a fătului la femeile trecute de 38 de ani. Însă, peste 95% din gravidele britanice recurg la această scanare când fetusul are 20 de săptămâni, susţine dr. Meire. "Investigaţia costă între 25 şi 50 de lire sterline, cu toate că nu există nicio evidenţă că şi-ar justifica banii", mai spune specialistul în ultrasunete. În schimb, obstetricianul Patrick O Brien afirmă că această investigaţie poate detecta afecţiuni serioase, precum malformaţiile cardiace.