Televizorul, o dădacă extrem de periculoasă

Educaţi de micul ecran, copiii ajung să fie agitaţi, agresivi şi chiar să aibă, mai târziu, probleme legate de dezvoltarea intelectuală. În lupta pentru o viaţă mai bună, primele victime colaterale sunt copiii, lăsaţi de părinţi în grija televizorului.  

Ca să-şi câştige pâinea de fiecare zi, oamenii se aruncă de bună-voie în maşinăria de făcut bani, pe care îi obţin de multe ori în detrimentul vieţii personale, stând peste program la serviciu. De multe ori, copilul a rămas ore întregi singur acasă, prins în mrejele televizorului. Un „căpcăun“ gata să-i vrăjească şi să-i învăluie copilăria, după care să i-o înghită.
Fenomenul îi îngrijorează pe specialiştii din întreaga lume, care atrag atenţia asupra consecinţelor nefaste ale acestui obicei.

Violenţa se învaţă

Deşi nu există studii care să contureze un profil al copilului crescut în faţa micului ecran, se poate vorbi despre o serie de trăsături specifice ale micuţilor care încă din primii ani de viaţa îşi petrec foarte mult timp în faţa televizorului.

“Petrecerea unui timp îndelungat la televizor, dar şi utilizarea excesivă a calculatorului sunt defavorabile dezvoltării intelectuale. În condiţiile în care un copil vizionează programe care prezintă scene violente, acesta învaţă să se comporte în acest fel atât fizic, cât şi verbal.

De asemenea, învaţă o modalitate agresivă de soluţionare a problemelor. Petrecerea multor ore la televizor nu stimulează dezvoltarea relaţiilor sociale. În aceste condiţii, se poate instala anxietatea socială. Copiii pot deveni mai temători. Apoi, limbajul nu este stimulat. Apar probleme şi în dezvoltarea inteligenţei sociale.

De exemplu, copiii nu reuşesc să asocieze anumite cuvinte cu anumite stări emoţionale pentru că nu are cine să le explice aceste lucruri”, a explicat pentru „Adevărul“ psihiatrul Laura Mateescu.

Lăsaţi în grija televizorului

Probleme pot apărea şi în cazul copiilor de până într-un an, dacă aceştia sunt uitaţi sau abandonaţi efectiv în faţa televizorului. “Bebeluşii şi copiii de vârstă mică  pot dezvolta în aceste condiţii o tulburare de deficit atenţional şi hiperactivitate. Ei sunt atraşi de culori şi mai ales de reclame, unde imaginile se succed cu repeziciune”, a afirmat psihiatrul Claudia Alexa.

Unul dintre primele locuri în care pot fi observate problemele comportamentale ale copiilor generate de abuzul de televizor este grădiniţa.

Educatorii spun că există destul de multe cazuri de copii care sunt mai neliniştiţi sau care copiază comportamente agresive de la televizor. “Din cauza faptului că părinţii muncesc foarte mult, copiii sunt practic abandonaţi în faţa televizorului. Există copii cu vârste de 5-6 ani care au chiar un comportament deviant. Din 35 de copii pe care îi avem la grădiniţă, circa cinci au un comportament mai agresiv. De la ora 18.30, când micuţii pleacă de la grădiniţă şi până seara, pe la 21.30 sau 22.00 când părinţii vin acasă, mulţi stau cu o mătuşă sau o rudă care îi lasă în faţa televizorului, ca să scape de ei”, a spus Ioana Sâna, directoare la grădiniţa Ursuleţul.

Tratament anti-vină cu efecte nocive

Există cazuri în care părinţii ajung să se simtă vinovaţi pentru că petrec prea puţin timp alături de copiii lor. Pentru a scăpa de acest sentiment de vină, unii aplică o metodă contraindicată de educatori – îi răsfaţă peste măsură şi le permit să facă orice îşi doresc, iar astfel se formează un cerc vicios.

Pe acest teren propice, privitul la televizor îşi cere drepturile. Această situaţie pare să fie universal valabilă. În Statele Unite, de pildă, copiii cu vârste sub şase ani se uită în medie două ore pe zi la televizor, iar cei între 8 şi 18 ani, petrec patru ore în faţa micrului ecran şi alte două ore în faţa calculatorului, potrivit unor date prezentate de Kaiser Family Foundation.

De asemenea, relatează BBC, în Marea Britanie, firma de cercetare BMRB a estimat că tinerii cu vârste între 11 şi 15 ani petrec, în medie, 52 de ore pe săptămână în faţa televizorului.

Lecţii în direct: violenţă şi sex

Copiii cu vârste preşcolare urmăresc în special programe de desene animate. Problema este că în multe dintre acestea, abundă scenele de violenţă fizică şi verbală. Loviturile, exploziile, accidentele, distrugerile s-au transformat în ingrediente prezente permanent în multe din filmele de desene animate. La fel şi formele de violenţă verbală. Un efect similar, determinat tot de consumul de programe TV, se înregistrează şi în rândul celor de vârstă şcolară.

Conform unui studiu realizat de Metro Media Transilvania, în 2007, la comanda Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), 54% din copiii cu vârste cuprinse între 11 şi 15 ani învaţă de la televizor  lucruri despre violenţă. Aproape jumătate din ei învaţă de la televizor despre sexualitate, 32% despre minciună şi numai 2% despre adevăr.

Cercetarea, realizată pe un eşantion de 1.295 de copii cu vârste între 6 şi 15 ani, a arătat ca 39% din aceştia urmăresc Cartoon Network. Pe locul al doilea se află postul Minimax (29%), pe trei - ProTV cu 26%, iar pe patru - Jetix, cu 24%. 

Totodată, un studiu al CNA, relevă faptul că 79% din copii se uită zilnic la televizor, iar 22% din cei între 9 şi 14 ani au urmărit un film porno, erotic sau de groază, se arată în broşura “Îmblânzirea televizorului” realizată de Consiliu.

Soluţia problemei: afecţiune şi pază

 În aceste condiţii, experţii spun că părinţii trebuie să ia măsuri imediate, inclusiv să-şi schimbe obiceiurile.  “Până la vârsta de trei ani, copiii nu au ce căuta la televizor. După această vârstă, copiii se pot uita la televizor, dar la anumite desene animate. La poveşti, nu la cele care prezintă situaţii caracterizate de agresivitate. În camera copilului nu trebuie să existe televizor.

De asemenea, televizorul nu trebuie să meargă în permanenţă în sufrageria familiei”, a avertizat psihiatrul Laura Mateescu. Aceasta a adăugat că, după ce copilul începe să se uite la televizor, posturile trebuie selecţionate cu atenţie, iar copilul nu trebuie lăsat să se uite la ştiri. De asemenea, micuţii nu au voie la filme fără acordul părinţilor. Dacă primesc permisiunea de a se uita la filme potrivite vârstei lor, copiii trebuie supravegheaţi de mamă sau de tată.

Totodată, părinţii trebuie să le explice anumite scene sau situaţii pentru a nu risca să fie interpretate într-un mod periculos de către copii. Părinţii trebuie să fie conştienţi de faptul că îşi pot impune voinţa prin puterea exemplului.

Potrivit doctorului Aric Sigman de la Societatea Britanică de Psihologie, părinţii nu ar trebui să aibă televizor în dormitorul lor, după cum nu ar trebui să-şi petreacă ore în şir în faţa acestuia. 

Spre o maturitate compromisă

Studiile făcute în ultimii ani arată că în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber, televizorul este o variantă nefericită.
De pildă, în cazul copiilor care se uită zilnic peste o oră la televizor, cresc riscurile ca aceştia să aibă un comportament agresiv la maturitate, relevă o cercetare realizată de experţi de la Universitatea Columbia şi Institutul de Psihiatrie din New York.

Totodată, copiii de 14 ani care au un televizor sau un computer în cameră dorm mai puţin pe perioada anului şcolar pentru că urmăresc programe TV sau navighează pe internet. Concluzia aparţine unui studiu realizat recent de cercetătorii de la Universitatea din Haifa.