Tată cu normă întreagă

Un tată nu e doar un om „cu obligaţii“, ci un personaj care trebuie să joace un rol principal în viaţa copilului său. Cei mai mulţi optează încă pentru apariţii episodice. Poţi să faci zeci de cursuri despre creşterea copiilor sau să citeşti cu tonele literatură de specialitate. Când te-ai trezit cu cel mic în braţe, „s-a rupt filmul”, spune Florin Câmpeanu, un tătic full-time.

Să-şi urmeze instinctul! Acesta ar fi primul sfat pe care Florin Câmpeanu (34 de ani), autorul cărţii „Jurnal de tătic”, l-ar da tuturor bărbaţilor care devin părinţi. Să facă de tineri copii şi să se implice zi de zi în viaţa celor mici ar fi alte două recomandări pe care le face Florin chiar de la început.

De un an şi opt luni simte pe pielea lui cât de grea e meseria asta de părinte. Cu nopţi albe în care porţia de somn se reduce la două ore, cu spaima că puştiul s-ar putea sufoca dormind pe burtă, dar şi cu marea bucurie că primul cuvânt rostit la şase luni a fost „tata”. Vreo două luni, n-a mai spus altceva.

„La primul copil te apucă un soi de disperare. De fapt nu e o disperare, ci o lipsă de pregătire. Poţi să faci orice curs, să citeşti tone de cărţi. Degeaba! În momentul în care te-ai trezit cu el în braţe s-a rupt filmul!”, spune el.

De frică şi de disperare, spune Florin Câmpeanu, s-a pus pe scris „Jurnal de tătic” - o carte cu „zero teorie şi 100% practică, zi de zi şi mai ales noapte de noapte”, ca să-l cităm pe autor.

O meserie care se învaţă prin practică

În faţa noastră stă un tânăr director de companie. Vorbeşte mult, repede şi gesticulează. Râde des. E genul de bărbat care vinde cu un succes nebun absolut orice. E un exerciţiu extrem de imaginaţie să ţi-l închipui schimbând scutece. Fiecare frază pe care o rosteşte începe şi se termină însă cu Vlad Cristian, cum îl cheamă pe fiul lui.

Florin povesteşte că s-a pregătit ca la carte să devină părinte. Jobul lui are legătură cu cărţile şi a citit „tot ce se putea citi” despre parenting. „Mergeam cu braţul de cărţi acasă. Dr. Spock, Super-nanny etc. În română, în franceză, în engleză.” S-a enervat rău din cauză că nicio carte de specialitate nu oferă răspunsuri concrete şi soluţii la problemele părinţilor.

„E extrem de frustrant că în toate cărţile de specialitate găseşti lucruri de genul: «după un număr relativ de dăţi în care copilul se trezeşte noaptea, trebuie să vă gândiţi la...», «dacă a început să sughiţe, după un număr relativ de sughiţuri trebuie să anunţaţi medicul». Şi tot aşa. Care cazuri, care număr relativ? Tu eşti implicat acolo 100% şi nu-ţi spune nimeni concret ce să faci”, explică Florin. Pentru toţi cei care vor fi taţi mai devreme sau mai târziu, Florin are un sfat important: să-şi urmeze instinctul!

Nu poţi da timpul înapoi

„Să fii departe şi să te sune de acasă că s-a întâmplat ceva cu cel mic! Asta e cea mai oribilă chestie care ţi se poate întâmpla ca tată”, crede cu convingere Florin Câmpeanu.

La fel de convins e de un alt mare adevăr: nu poţi să recuperezi orele pierdute din viaţa copilului tău. De când s-a născut Vlad, şi-a schimbat total modul de lucru. Asta chiar dacă a avansat profesional imediat după naşterea copilului. „Încerc să fiu aproape de business cam zece ore pe zi. Mi-am luat un telefon deştept care mă ajută să rămân conectat. Sunt momente care nu se mai întorc. Să stau acum la serviciu şi să spun că fac bani pentru Vlad... Şi el ce face cu banii? I-am cumpărat un tractor de jucărie de 50 de euro dintr-o deplasare. Când l-a văzut, Vlad s-a speriat şi a început să plângă. Atunci l-am luat eu în spate şi am alergat aşa cu el jumătate de oră în toată casa şi era în culmea fericirii.”

Dintre toate „păcatele” taţilor, cel mai mare e că se rezumă la a fi părinţi doar în weekend, când încearcă să recupereze heirupist tot ce au pierdut în zilele în care şi-au văzut copilul doar dormind. „Sâmbăta vor să-i ducă la film, în parc, să facă şi aia, şi aia, fără măcar să ştie sau să se întrebe ce le place copiilor lor.” 

Cele mai dorite jucării: părinţii

Florin recunoaşte că, la fel ca alţi părinţi, i-a luat „odorului” sute de jucării. Abia apoi a înţeles ce-şi dorea copilul. „Când îi dai o bucată de hârtie şi te joci cu el, cu foaia aia de hârtie sau cu orice obiect lipsit de importanţă, este în al nouălea cer.”

Tatăl îşi aminteşte că l-a luat în braţe pe Vlad la o săptămână după ce s-a născut. A avut ceva emoţii. Nu se compară însă cu prima baie a bebeluşului. „Şi acum, în fiecare seară când îi facem baie, ne amintim de prima experienţă. Ştii cum erau cristalurile alea de acasă, când eram noi mici. Erai foarte atent când le ştergeai de praf, ca şi cum ar fi fost ceva ultra-preţios. Înmulţeşte asta cu  trei sau patru, ca să vezi ce am simţit noi la prima baie.”

Povestea merge mai departe

Florin Câmpeanu a scris cele o sută şi ceva de pagini ale cărţii pentru a le arăta şi altor bărbaţi cât de frumoasă e viaţa de tată 

„M-am apucat să scriu în momentul în care m-am întors de la maternitate. Primul episod, «Jurnalul fericirii», a fost scris în ziua în care s-a născut Vlad: pe la şapte fără un sfert a avut loc evenimentul, am stat la spital până pe la nouă-zece, m-am întors acasă şi m-am aşezat în faţa calculatorului. Aveam un blog deschis de vreo două săptămâni. Cartea asta a început atunci şi acolo, pe blog!”, spune Florin Câmpeanu povestea cărţii care a apărut în primăvară în librării.

Spune că a vrut să transpună disperarea lui de proaspăt tată în cuvinte şi să vadă ce poveşti au şi oamenii care citesc. După primele zece episoade din carte, scrise pe blog, a primit vreo 500 de comentarii.

De fiecare capitol scris îl leagă câte o amintire plăcută. Pentru autor, cel mai de suflet e însă capitolul „Mama”, iar cel mai interesant e „Botezul”, povestit chiar de junele Vlad, surprins în jacuzzi (de fapt cristelniţa de la biserică) cu ochii pe două tinere de vârsta lui.

Cartea va avea şi o continuare, o poveste a  perioadei 1 - 2 ani, „În care vom vedea de ce au dispărut dinozaurii”. 

Între demoni şi sfinţi

Taţii sunt de toate felurile, sfinţi, păcătoşi şi de nenumărate feluri între aceste extreme. Revista „Men’sHealth” a realizat anul trecut un sondaj online, la care au participat aproape 2.500 de bărbaţi adulţi. 43% din respondenţi au declarat că şi-ar fi dorit ca taţii să se implice mai mult în creşterea lor, iar 57% din ei au declarat că sunt părinţi mai buni decât taţii lor.

Cei chestionaţi au indicat în proporţie de 45% că nu i-au spus niciodată tatălui că îl iubesc, iar 76% din ei au declarat că au primit cel puţin o palmă de la cel care le-a dat viaţă. 

„Nu ştim de la început să ne comportăm cu copiii noştri, din cauză că, dintr-odată, tu nu-ţi mai aparţii, soţia nu-ţi mai aparţine şi nu mai aparţii nici unul altuia, pentru că a apărut o a treia persoană. Deşi are 70 de centimetri, micuţul ăsta face instrucţie cu tine de dimineaţă până seara”, crede Florin Câmpeanu.

Puşi în faţa deciziei de a avea la rândul lor un copil, 79% din adulţii respondenţi au declarat că îşi doresc unul. Ce i-ar împiedica să fie taţi mai buni: pe 34% - serviciul, pe 17% - lipsa banilor, iar pe 14% din respondenţi - lipsa experienţei. Bărbaţii în viaţa cărora există deja un copil spun că tânjesc cel mai mult după timpul liber avut anterior (23%), după lipsa de responsabilităţi (17%) şi după viaţa sexuală din trecut (16%).

„Când te îndrăgosteşti îţi asumi şi viaţa celuilalt; în momentul în care ai făcut un copil îţi mai asumi o viaţă. Asta depinde de tine 100%. Stând şi uitându-mă la Vlad la patru dimineaţa îmi dădeam seama că, dacă-l las acolo în ţarcul lui, nu poate să mănânce singur, nu poate să dea telefon, nu poate să facă nimic. Cordonul ombilical se păstrează până când el reuşeşte să ajungă pe picioarele lui, iar asta e o responsabilitate imensă”, spune autorul „Jurnalului de tătic”.