Talia de viespe, idealul feminin

Punctele de reper ale frumuseţii s-au schimbat de-a lungul veacurilor, însă talia îngustă a rămas mereu o emblemă. Toate femeile îşi doresc să fie cât mai frumoase şi îşi caută întotdeauna un sistem de referinţă la care să se raporteze.

Frumuseţea. A fost dintotdeauna un subiect de studiu şi de dezbateri aprinse. Înainte de a vorbi de frumuseţea interioară, oamenii s-au raportat la frumuseţea fizică. În zilele noastre, femeile considerate frumoase odinioară nu mai sunt la fel de apreciate.

O femeie frumoasă este asociată automat cu seducţia. Un portret-robot al celei mai seducătoare femei din lume a fost schiţat anul trecut ca o concluzie a unui sondaj online realizat în rândurile reprezentatelor sexului frumos din Marea Britanie. Femeia perfectă a fost generată de un program de calculator şi a primit un nume – Angelle L’Brook .

Ingrendintele esenţiale pentru această reţetă? O părticică din actriţa Angelina Jolie (buzele), o bucăţică din cântăreaţa Jennifer Lopez (nasul), o parte din fotomodelul britanic Kelly Brooks (corpul şi părul), totul împachetat într-o rochie sexy gen Marilyn Monroe.

Criticul de modă Alin Gălăţescu crede însă că frumuseţea este greu de definit. „Până în 2000 putem vorbi despre frumuseţea femeilor-spectacol, de genul anilor ’50 sau ’30.  Etalonul  Claudia Cardinale sau Marilyn Monroe a rămas ca o nostalgie“, spune criticul de modă Alin Gălăţescu.

La rândul său, artistul plastic Alexandru Rădvan  afirmă că etalonul de frumuseţe se schimbă de la o epocă la alta.
„Pentru un grec antic, un om frumos era acela care întrunea o sumă de calităţi fizice şi morale şi nu se făcea nicio distincţie între ceea ce înseamnă frumosul în artă sau curajul în război. În ziua de astăzi şi în epocile care au urmat iluminismului am început să separăm foarte mult lucrurile acestea“, explică artistul plastic.

Perioada anilor 1700:  „Femeia-pară“

Femeia cu un fizic dezvoltat reprezintă idealul în aceste timpuri pentru că aceasta trebuia să fie capabilă să muncească pământul şi să se ocupe de treburile casnice.

Femeia tipică pentru această perioadă avea un număr mare de copii, de obicei peste patru. Şoldurile generoase erau considerate un simbol al fertilităţii. Sprâncenele erau rase, iar forma lor era desenată.

Sfârşitul anilor 1800:  „Femeia-amforă“ 

Cultul frumuseţii începe să prindă contur în Statele Unite ale Americii. Cu această ocazie apar primele încercări de a produce cosmetice de masă. În această perioadă, femeile se remarcă prin talii subţiri şi coafuri voluminoase.

Modelul „femeii-amforă“ revine în vogă la mijlocul anilor 1900. Marilyn Monroe întruchipează idealul feminin din acest punct de vedere. Moda picioarelor rase face ravagii în rândul femeilor.

Începutul anilor 1800:  „ Femeia - dreptunghi“

În această perioadă, femeile încep să folosească din ce în ce mai mult corsetul pentru a da o formă mai atrăgătoare corpului. 

Pentru că îşi petrec majoritatea timpului în casă, sunt palide şi fragile. Din punct de vedere al comportamentului, frumuseţea este asociată în aceste timpuri cu o atitudine rezervată. Buzele trandafirii completează din punct de vedere fizic imaginea femeii ideale.

Începutul anilor 1900:  „Femeia-dreptunghi-înalt“

Femeia tipică pentru această perioadă are 1,57 de metri înălţime şi aproximativ 59 de kilograme. La începutul anilor 1920, femeile îşi fac un obicei din a-şi aplatiza sânii pentru a părea mai băieţoase.

Brasiera fusese patentată în 1913. Femeile încep să se radă la subsuoară. Cea mai populară coafură era tunsoarea bob. În 1921 are loc prima competiţie Miss America.

Mijlocul anilor 1800:  „Femeia-clopot“

Femeia ideală are rotunjimi bine evidenţiate, iar şoldurile sunt mari. Corsetul devine însă tot mai controversat din cauza unor probleme pe care le întâmpină femeile în folosirea acestuia. Accesoriul, utilizat de multe încă din copilărie,  putea duce la deformarea coastelor şi la modificarea formei unor organe interne. În acest context, hainele încep să
fie fabricate pe mărimi.

Anii 1980:  „Femeia-muşchi“

După ce la sfârşitul anilor 1950 în SUA au fost autorizate primele medicamente de slăbit, corpul tras prin inel a devenit visul oricărei femei. Numai că, după ce cântăreaţa Karen Carpenter a murit în 1983 din cauza anorexiei, alimentaţia tinerelor a intrat în atenţie.

A apărut o nouă modă, de data aceasta legată de exerciţiile fizice: casetele video care prezentau cele mai bune mişcări.

Bărbaţii preferă „femeile-amforă“

Oamenii de ştiinţă au vrut şi ei să afle care este frumuseţea ideală. Prin metode specifice. Minuţioase şi obiective.

Cercetătorii americani de la universităţile

Texas şi Harvard au studiat criteriile după care s-a stabilit etalonul frumuseţii de-a lungul timpului pe mai multe continente. Potrivit studiului, prezentat în urmă cu doi ani de publicaţia „The New Scientist“, specialiştii au analizat peste 345.000 de opere literare semnate de britanici şi de americani în perioada 1500-1799. Apoi, au repetat experimentul cu opere semnate de indieni şi de chinezi. Au luat în calcul „Mahabharata“ şi „Ramayana“, precum şi poezia chineză din secolele IV, V şi VI. Pe baza acestora au încercat să stabilească trăsăturile ce definesc frumuseţea.

Şi au găsit punctul comun. Bărbaţii preferă femeile cu talia de viespe şi şolduri arcuite. Blonde, brunete, roşcate... nu contează. Important este să fie „femeia-amforă“ sau după cum ar numi-o alţii, „femeia-clepsidră“.

Cercetătorii au urmărit să identifice referirile la diverse părţi ale corpului - talie, sâni, şolduri, picioare, coapse şi fese. La final, au tras linie şi au constatat. Talia de viespe a învins la puncte, indiferent de cultură şi de generaţie. 

În operele britanice, de pildă, există 2.873 de referiri la talie, dintre care 87 au fost catalogate de observatori independenţi ca având o „notă romantică“. În acest timp, referirile similare la sâni au fost în număr de 219, la coapse de 57 şi la fese de 15.

Concluzia a venit din partea şefului echipei de cercetători, doctorul Devendra Singh de la Universitatea din Texas. „Faptul că scriitorii descriu talia subţire drept frumoasă sugerează că această parte a corpului - cunoscută ca emblemă a sănătăţii şi fertilităţii - este punctul cheie al frumuseţii feminine“, a afirmat Devendra Singh.

Mame deştepte, copii deştepţi

De multe ori femeile frumoase au fost catalogate ca fiind mai puţin dotate din punct de vedere intelectual. Cercetătorii au venit să contrazică ipoteza, cel puţin în ceea ce priveşte „femeia-amforă“. Conform unui studiu făcut de cercetătorii americani, preluat de „The Sunday Times“, femeile cu talie de viespe şi şolduri generoase sunt mai inteligente decât cele care au corpul tras prin inel.

Mai mult, specialiştii de la Universităţile din Pittsburgh, California şi Santa Barbara au ajuns la concluzia că acestea aduc pe lume copii cu un coeficient de inteligenţă mai ridicat. În acest tipar se înscriu femeile care prezintă un raport între circumferinţa taliei şi cea a şoldurilor cuprins între valorile 0,6-0,8. Experţii spun că acestea înregistrează o cotă mai ridicată de acizi graşi omega 3 la nivelul coapselor şi a şoldurilor, aceştia fiind esenţiali pentru dezvoltarea sistemului nervos al fătului, pe durata sarcinii.

Fizicul plăcut aduce succes

Persoanele atrăgătoare au mai multe şanse să ajungă de succes, spun cercetările efectuate la nivel internaţional. Angajaţii care arată bine câştigă cu 5% mai mult decât cei normali, în timp ce persoanele cu un aspect fizic neplăcut mai pierd câteva procente la salariu.

Se pare că de un astfel de avantaj beneficiază şi copiii - elevii cu un aspect fizic plăcut au mai multe şanse să primească note mari.  Oamenii frumoşi preferă să se întâlnească cu persoane de sex opus şi mai atrăgătoare decât ei. Cei frumoşi sunt consideraţi cinstiţi, iar urâţeii sunt asociaţi cu viclenia.

Frumuseţea se ascunde în cifre

Surprinzător pentru cercetători, persoane de diferite categorii de vârstă şi cultură au căzut de acord asupra idealului de frumuseţe. Oamenii de ştiinţă au descoperit câteva proporţii matematice, atât pentru corp, cât şi pentru chip,  ce dau formula frumuseţii.

Cifre precum distanţa dintre ochi, lungimea nasului, proporţia dintre talie şi şolduri, proporţia feţei sunt cât se poate de relevante. O faţă simetrică dezvăluie un fond genetic bun şi un corp sănătos. Faţa ideală de femeie aparţine unei persoane cu vârsta de 24,8 ani, vârstă asociată şi cu cea optimă a fertilităţii, iar corpul perfect unei femei cu vârsta sub 25 de ani.

În ultimii ani, idealul de frumuseţe feminină are nişte măsuri clare mai ales când vine vorba de fotomodele: 90-60-90. Se pare însă că bărbaţii le preferă pe cele cu rotunjimi mai accentuate: 94-60-94. 

Când vine vorba de proporţiile corpului, calculele sunt şi mai exacte. Simetriile sunt calculate în funcţie de talie, iar  proporţia talie-şolduri trebuie să fie cuprinsă între 0,6 şi 0,8. O altă teorie arată că „secţiunea de aur“ este aplicată şi atunci când vine vorba de corp.

Proporţiile dintre diferite măsuri trebuie să fie în raport perfect: suma măsurilor împărţită la măsura cea mare trebuie să fie egală cu măsura mare raportată la cea mică, iar toate rezultatele egale cu 1,6180 (adică Ø). De proporţiile corpului ţin cont şi chirurgii esteticieni când vine vorba să mărească sânii femeilor sau să le subţieze şoldurile şi picioarele.

 Specialiştii în modă şi artă consideră că nu cifrele sunt esenţiale în materie de frumuseţe. „E o sumă de elemente care nu are nimic de-a face cu exactul, cu matematica“, spune criticul de modă Alin Gălăţescu. A contribuit Andreea Marin

Proporţii perfecte

Cel puţin cinci proporţii ale siluetei ideale corespund „secţiunii de aur“: e vorba de raportul segmentelor BD şi AB; EF şi DE; DG şi AD; CF şi FG; CD şi DE.