Statui vii din România în marile oraşe din Italia

La Milano se câştigă în medie doar 25 de euro pe zi, în timp ce la Veneţia poţi strânge o sumă dublă

Pe timp de criză, românii care locuiesc în Peninsulă se reprofilează. Mai nou au intrat şi pe „piaţa“ statuilor vii care distrează turiştii ajunşi în destinaţii precum Veneţia, Milano sau Roma. „Nu suntem cerşetori, ci actori de pantomimă“, spun statuile vii originare din România. Ele lucrează în „ture“ de câte şase ore, timp în care stau nemişcate.

„Charlie Chaplin era român?!" „Poate, într-o altă viaţă." Răzvan zâmbeşte pe sub mustaţă şi vorbeşte telegrafic, „ca să nu piardă timpul". Se pregăteşte pentru o nouă zi de muncă. „Scuze că sunt pe fugă, dar astăzi sunt în întârziere şi nici măcar nu m-am machiat încă", îmi explică evitând întrebările personale pentru că „prietenii din România" ştiu că lucrează într-o fabrică de becuri care, însă, a dat faliment anul trecut. Îl aşteaptă şase ore de muncă, de „înţepenire" pe stradă, pe un mic piedestal amplasat în zona Santa Lucia din Veneţia.

Lucrează în ture

Vopsit în alb din cap până în picioare şi îmbrăcat într-un costum dat cu var, tânărul de 20 de ani „intră în tură" la ora 10 dimineaţa şi rămâne nemişcat ore întregi, spre deliciul turiştilor care, pentru a-l imortaliza într-o fotografie, îi lasă „câţiva bănuţi" într-o cutie de carton aşezată direct pe trotuar, chiar în faţa lui. „Azi era cât pe ce să uit acasă umbrela pe care trebuie s-o ţin mereu în mână. Fără ea aş deveni o statuie vie anonimă", explică Răzvan. „Nu-mi pot permite să greşesc însă, pentru că şi aici concurenţa este destul de dură."Mărunţel şi uscăţiv, acest „Charlot de Buzău" se machiază rapid în faţa piedestalului şi îmbracă peste blugi costumul „văruit". „E cam frig azi, pentru că zilele trecute a plouat. Prefer însă frigul. Vara, de pildă, din cauza căldurii, transpir des şi mi se scurge de pe faţă machiajul."

Dezavantajele meseriei

Îl întreb dacă ţine legătura cu alţi colegi de breaslă de pe „piaţa" statuilor vii. „Am mulţi amici români, dar nu la Veneţia, unde întâlneşti toate naţiile din lume, ci la Milano şi la Roma. «Joacă» roluri de împăraţi, de scriitori, faraoni, muschetari sau spiriduşi. Dai de ei în centrul oraşelor şi sunt din ce în ce mai mulţi. Majoritatea sunt foşti muncitori care şi-au pierdut slujbele din cauza crizei", povesteşte Răzvan. Cât câştigă într-o zi o statuie vie? „La Milano, de pildă, prietenii mei primesc aprobare de la Poliţie în fiecare săptămână şi câştigă doar 25 de euro pe zi, în timp ce eu, la Veneţia, chiar dacă nu am niciun fel de aviz, reuşesc să strâng cel puţin dublu datorită turiştilor."

Printre „dezavantajele meseriei" se numără şi faptul că nu are nicio aprobare, fapt ce presupune existenţa unui risc continuu, din cauză că „poţi să iei vreo amendă dacă nu fugi repede". Cel mai greu îi este însă cu oboseala, cu setea şi, în general, cu nevoile fiziologice, având în vedere că nu-şi poate permite decât o pauză pe zi.

Şcoala de actorie

Ziua de muncă începe dis-de-dimineaţă şi pentru Florin Sandu (23 de ani), alias Dante Alighieri din piaţa centrală din Milano. „Nu suntem cerşetori", pune el la punct lucrurile. „Trebuie să ai ceva talent şi pentru această meserie, având în vedere că eşti obligat să rămâi nemişcat ore întregi şi să zâmbeşti mereu."

Pentru tânărul român, statuile vii sunt un fel de actori de pantomimă care comunică mereu cu trecătorii deveniţi spectatori în „minipiese" de teatru improvizate. „În general, trecătorii ne respectă, mai ales cei mai tineri. Copiii sunt extrem de curioşi, se apropie de noi şi ne întreabă dacă nu suntem obosiţi. Câteodată mai avem însă şi surprize neplăcute cu persoane care încearcă să ne împingă sau chiar să ne scuipe."