Sportul, recomandat copiilor peste patru ani

Experţii susţin că activitatea fizică începută la vârste fragede stimulează creşterea şi abilităţile de comunicare ale micuţilor Pentru a fi sănătos, un copil trebuie să fie

Experţii susţin că activitatea fizică începută la vârste fragede stimulează creşterea şi abilităţile de comunicare ale micuţilor

Pentru a fi sănătos, un copil trebuie să fie activ. Experţii în domeniu spun că sportul acţionează pe mai multe planuri. Practicat de la vârste fragede, acesta îi întăreşte micuţului musculatura şi oasele, îi reduce substanţial riscul de a deveni obez, îl ajută să-şi dezvolte dexteritatea şi să devină sociabil şi comunicativ. Alegerea unui sport trebuie să se facă ţinându-se cont de dorinţa şi de abilităţile copilului.

În cazul în care copilul percepe sportul ca pe o altă temă de şcoală, cu siguranţă el nu va manifesta interes faţă de acesta. Activitatea fizică trebuie să fie pe placul copilului. Părerea lui este foarte importantă atunci când părinţii intenţionează să îl înscrie la un club sportiv. Activitatea aleasă nu trebuie să implice o competitivitate prea mare la vârste fragede. Chiar dacă unii copii îndrăgesc competiţia, alţii nu se pot ridica la nivelul impus.

De asemenea, trebuie să avem grijă să oprim activitatea fizică a micuţului înainte ca aceasta să devină extenuantă. De exemplu, pentru copilul de 7-8 ani sunt suficiente 20-30 de minute de mers cu bicicleta, împreună cu unul dintre părinţi.

Stângăcia la fotbal, compensată cu performanţe la înot

Chiar dacă un copil este la început mai stângaci în practicarea unui sport, el nu trebuie etichetat în acest fel, deoarece în perioada de creştere situaţia se poate schimba. Specialiştii spun că fiecare tip de sport necesită un anumit tip de coordonare. Un copil care nu se descurcă la fotbal, poate fi în schimb un bun înotător, activitate care nu solicită prea mult picioarele. Un alt exemplu este cel al copiilor care nu reuşesc să joace tenis sau baseball, deoarece nu-şi pot coordona mişcările mâinilor cu cele ale ochilor. Asta însă nu îi împiedică să devină buni gimnaşti sau schiori, sporturi în care echilibrul este foarte important. De aceea, părinţii trebuie să fie atenţi la abilităţile motorii ale copilului, astfel încât să poată corela capacităţile fizice ale micuţilor cu preferinţele sportive ale acestora.

Copiii cu dizabilităţi, incluşi în activităţi sportive

La 2-3 ani, copiii sunt prea mici pentru a practica un sport. Însă aceasta este vârsta ideală pentru a-i deprinde cu anumite mişcări precum alergatul, aruncarea şi prinderea mingii, săritul pe perne de aer etc. Odată deprinşi cu principiile de bază ale unui sport, în funcţie de abilităţile pe care le-au dezvoltat, între 4 şi 12 ani, copiii pot practica: fotbal, volei, tenis, hochei (pe role sau gheaţă), baschet, patinaj şi baseball. Astfel, ei învaţă să dribleze, să paseze, să arunce la coş sau sau să şuteze la poartă, imaginându-şi o situaţie reală de joc. În plus, susţin psihologii, ei învaţă cum să aplice diverse strategii de joc, dar şi cât de important este jocul în echipă.

Sportul este indicat şi copiilor cu dizabilităţi: deficit de atenţie, autism în fază incipientă, dar şi pentru cei care au dificultăţi de învăţare. În cazul lor, jocul le îmbunătăţeşte aptitudinile motorii, facilitează interacţiunea cu alţi copii şi creşte încrederea în propria persoană. Sunt recomandate sporturi precum fotbalul, baseballul, baschetul sau atletismul.

Ce să avem în vedere când alegem sportul practicat de micuţ

Atunci când ne hotărâm asupra unui tip de activitate fizică pentru copiii noştri, trebuie să ţinem cont şi de alţi factori:

- Ce sport preferă copilul? Dacă vrea să se oprească la unul sau preferă mai multe activităţi sportive?

- Ce sumă de bani şi cât timp ne permitem să alocăm sportului efectuat de micuţ?

- Cine îi va fi antrenor? Care sunt valorile şi convingerile acestuia în legătură cu sportul? Îi place să lucreze cu copiii?

- Copiii se simt bine practicând sportul respectiv?

- Locaţia şi echipamenul disponibil sunt sigure? Ce măsuri se iau în cazul în care unul dintre copii se răneşte?

Sfaturi pentru părinţi

- Faceţi sport împreună - Ca să îţi determini copilul să fie activ, faceţi mişcare împreună.

- Mergeţi în parcuri - Faceţi plimbări lungi sau provocaţi-l să alerge pe distanţe scurte. Stârniţi-l cu competiţii precum: "Cine ajunge primul la copac e campion!" sau "Cine ajunge ultimul e un papă-lapte!".

- Faceţi excursii în familie - Mergeţi la zoo, la Grădina Botanică sau la muzeele în aer liber. Îmbinaţi educaţia cu mişcarea.

- Competiţii de familie - O minge face minuni: încercaţi volei, fotbal sau baschet.

- Role sau bicicletă - Ambele sunt activităţi iubite de copii şi un mod plăcut de a petrece timp împreună şi de a face mişcare. Provocaţi-l la concursuri cu premii şi evidenţiaţi-i mereu beneficiile pe care le are sportul, în comparaţie cu calculatorul şi televizorul.

- Vânătoarea de cadouri - Ascundeţi în parc, prin iarbă, două sau trei cadouri şi trimiteţi-l pe cel mic să le caute. Dacă dă semne de plictiseală sau agitaţie, oferiţi-vă să îl ajutaţi.