La Shopping Mall în Brazilia

Când eram în Bucureşti, fiecare vizită la mall era o corvoadă. Mergeam numai dacă era musai-musai - cu atât mai mult cu cât locuiam la cinci minute de unul.

Şi după (aproape) cinci luni de Piracanga, iată-ne pe mine, cu o burtă imensă, şi pe Florian - cu brăţări şi mărgele Piracanga style -, vizitând unul dintre shopping-mallurile din Olinda, într-o frumoasă după-amiază.

Cunoaşteţi reacţia ţăranului care ajunge la oraş? Aşa şi noi, tată! Cu gurile căscate, de parcă nu mai văzusem magazine, haine de firmă şi decoraţiuni de Crăciun niciodată în viaţa noastră! Plus standuri cu îngheţată din aia cu multe brizbizuri şi umbreluţe, covrigi cu miere şi cu scorţişoară, magazine de ciocolată care mai de care mai frumos ambalată… ca la mall, ce mai!

A fost prima oară după atât timp în Brazilia când mi-am pus o rochiţă frumoasă (una dintre cele două care mă mai încap la ora asta) şi sandale.

Şi după ce ne-am minunat că şi în Brazilia, la 40 de grade în mijloc de noiembrie, Moş Crăciun e îmbrăcat săracu’ tot cu ciubote, haină de iarnă roşie şi glugă cu blăniţă albă, iar brazii sunt acoperiţi de zăpadă (artificială, desigur), în timp ce toate decoraţiunile reproduc fulgii de nea… ne-am îndreptat către zona cu mâncare.

Flămânzi, cu oarecare teamă că dăm tot peste fasole, orez şi peşte fript, de care m-am săturat până peste cap. Surpriză! Paste italiene gătite pe loc, în faţa ta, sushi, mâncare chinezească, arăbească, arome tropicale, pizza cât roata carului, clătite şi cappuccino, torturi cu glazură şi căpşune, sucuri sută la sută naturale, din munţi de fructe proaspete. Oh, Doamne, ce festin!

Aşa că, fie şi pentru o oră, nu am mai regretat deloc prezenţa în marele oraş. Şi în timp ce savuram bunătate de sushi, a trebuit să admit că civilizaţia asta avansată are şi ea farmecul ei, din când în când.

*Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.