Second-hand - de la nevoie la stil de viaţă

Second-hand - de la nevoie la stil de viaţă

Magazinele din România sunt departe de mania second-hand din Vest. De vină este mentalitatea. Pentru majoritatea românilor, a intra într-un magazin second-hand e o ruşine, pentru tot mai mulţi o nevoie, şi pentru prea puţini o pasiune.

Cristina Costache (23 de ani) cumpără de cinci ani haine din magazinele second-hand. Le preferă „chineză­riilor” ieftine, chiar dacă nu sunt noi, pentru că o ţin mai mult, spune ea. Vinerea trecută şi-a cumpărat peste trei kilograme de haine de la Second Hand Mania: o jachetă, o fustă, o pereche de jeanşi, o geantă şi ghete, toate cu 327 de lei, bani cu care din mall şi-ar fi luat cel mult o fustă. Poate nici atât, crede ea. „Le spăl foarte bine, la o temperatură mai mare, cu detergenţi, înălbitor, balsam şi ies ca noi”, spune Costache.

La kilogram sau la bucată

Magazinul face parte dintr-o reţea bulgărească ce vinde haine la kilogram, aduse din ţările scandinave, iar preţul diferă în funcţie de zi: vineri, când vine marfa, îmbrăcămintea şi încălţămintea costă 80 de lei kilogramul, până joi hainele scad la 40 de lei pe kilogram, iar pantofii şi ghetele la 20 de lei. Managerul reţelei, Sevdalin Spasov, spune că vânzările s-au menţinut constante comparativ cu anul trecut, dar probabil vor creşte în curând, în contextul crizei financiare.

La o creştere a vânzărilor se aşteaptă şi patroana unui second-hand din centrul Capitalei, în Piaţa Sf. Gheorghe. Aici hainele se vând la bucată şi pot fi probate. Cele mai multe costă între 20 şi 35 de lei, mai scumpe sunt cele din piele, care ajung până la 180 de lei. Patroana spune că alege numai lucrurile de calitate, de aceea preţurile sunt mai mari decât în alte magazine similare.

Îmbrăcămintea şi încălţămintea vin din Germania, Marea Britanie sau SUA. Din România nu, pentru că nu are cine să colecteze de la populaţie, aşa cum se întâmplă în alte ţări.

De la necesitate la pasiune

Se întâmpla şi la noi, înainte de Revoluţie, când existau consignaţii, magazine cu lucruri mai vechi sau mai noi, româneşti sau aduse din afară. Oana Stănciulescu îşi aminteşte că mama ei a dus-o într-un astfel de magazin şi şi-a cumpărat o bluză în dungi, alb cu negru, pe care a purtat-o foarte mulţi ani.

„Atunci am deschis ochii”, spune ea. Acum are 30 de ani şi două magazine virtuale – unul cu haine, altul cu obiecte decorative pentru casă. În anii ’90, când au apărut primele second-hand-uri, românii erau reticenţi. „Cred că era mai mult o problemă de mentalitate: nu suntem chiar atât de săraci încât să ne luăm haine purtate”, povesteşte Stănciulescu.

În februarie anul trecut ea şi-a deschis propriul second-hand, în Rahova. Lua hainele de la depozitele din ţară, care cumpără en gros din străinătate, unde îmbrăcămintea şi încălţămintea sunt colectate de firme specializate. Dar a constatat că mulţi clienţi îşi luau haine pentru a le purta în casă, prin curte sau la piaţă. „Eu aveam acolo haine care chiar meritau preţuite, rochii foarte vechi, foarte bine lucrate, şi mă durea sufletul să văd că sunt luate drept capot de casă”, îşi aminteşte ea.

Stănciulescu şi-a mutat magazinul la Eroii Revoluţiei, apoi l-a închis, pentru că îi consuma prea mult timp. „M-am gândit să deschid un site în care să fac o selecţie foarte clară din hainele pe care le aveam”. Aşa a apărut haine-vintage.ro, unde vinde vintage – obiecte vestimentare realizate în perioada 1900 – 1960, retro, din anii ’70 şi ’80, şi second-hand (anii ’90). Acum are 800 de vizitatori pe zi şi circa 50 de clienţi stabili şi a deschis şi un site cu accesorii pentru casă. O face din pasiune – 90% din garderoba ei este alcătuită din haine second-hand – şi reuşeşte să şi trăiască din ce vinde.

Sfaturi de la ANPC

Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), articolele second-hand nu trebuie cumpărate de pe stradă sau de la tarabe, ci doar din magazinele specializate. Cumpărătorii sunt sfătuiţi să se uite cu grijă la produse, să nu fie rupte sau pătate, şi să ceară vânzătorului certificatul ce demonstrează că au fost curăţate şi dezinfectate.

Pe criză nu se cumpără nici la mâna a doua

Piaţa de second-hand din România include de la umeraşe, farfurii, bijuterii, cărţi până la covoare, mobilă, telefoane, computere sau maşini. Cărţile uzate, chiar dacă sunt mai accesibile decât hainele - costă în medie 5 lei bucata -, au din ce în ce mai puţină căutare, spune unul dintre buchiniştii de la Universitate.

În general, clienţii vin cu bibliografie - liste de autori şi nume de volume. Există însă şi unii care au „comenzi din străinătate”, de la rude plecate de mult, nostalgice după limba română. Carte bună nu prea mai există, spune el, volume cu autograf, hârtie specială, gravuri. Acum se caută în special cărţile tehnice, dar şi teatru sau clasicii ruşi. Clienţi sunt mulţi - vin, se uită, întreabă, unii chiar citesc fragmentul de care au nevoie - cumpărători foarte puţini.

Nici comercianţii de computere la mâna a doua nu sunt beneficiari ai crizei. Delia Balaj, de la magazinul PCMall din Oradea, spune că la tehnica de calcul nici nu au crescut, nici nu au scăzut vânzările. Branduri precum Compaq, Dell, IBM sau HP nu au preţuri foarte mici nici la sisteme recondiţionate. Românii sunt mari amatori de chilipiruri, mai ales dacă sunt în criză de bani, dar computerele, chiar la mâna a doua, nu intră în această categorie, explică Balaj.

Maşinile, un caz fericit

Mult mai bine o duc vânzătorii de maşini second-hand. Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2008 au fost înmatriculate 609.388 de maşini, cu 35,2% mai multe decât în 2007. Dintre acestea, 300.891 au fost maşini second-hand, de două ori şi jumătate mai multe decât în 2007. De asemenea, în februarie 2009, înmatriculările de automobile second-hand le-au depăşit de 2,5 ori pe cele de maşini noi, adică 17.950 de maşini de ocazie înmatriculate, faţă de doar 7.183 de autoturisme noi, potrivit Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehicu­lelor.

Mai mult o problemă de mentalitate decât de sănătate

Cei mai mulţi dintre românii care intră într-un second-hand o fac de nevoie. Doar lipsa banilor ar putea să-i împingă în magazine în care, spre deosebire de cele din Occident, lucrurile sunt lăsate la grămadă, miros a dezinfectant şi a stătut, din cauză că sunt ţinute mult timp în saci.

„De unde să dăm milioane pe haine? Dacă am avea, am da”, spune o doamnă care şi-a cumpărat o pereche de sandale din piele cu 35 de lei de la Second Hand Mania. În Obor ar fi costat-o 200 de lei.

Se pot lua paraziţi sau ciuperci

Riscurile la care se expun cei care cumpără produse second-hand nu sunt, în general, de natură să le pună viaţa în pericol, explică specialistul în dermatologie Mihaela Leventer. „Riscul cel mai mare este ca în ţesătură să fie paraziţi sau ciuperci”, spune medicul. De aceea e indicat ca aceste haine să fie spălate după ce au fost cumpărate din magazin. În ceea ce priveşte cărţile, „există persoane care fac alergii la plumb, vopsea sau celuloză, dar asta se întâmplă indiferent dacă e vorba de o carte veche sau una nouă”, spune specialistul.

Standardul românilor pentru cumpărături rămâne însă mallul. „La noi există mentalitatea «nu sunt atât de sărac încât să mă îmbrac de la second-hand», ceea ce este complet greşit. De multe ori dai foarte mulţi bani pe nişte haine de firmă, care se destramă la prima spălare”, explică Oana Stănciulescu.