Şcoala vieţii, mai importantă decât şcoala

Odată ce termină o formă de învăţământ, românii îşi iau gândul de la cunoaştere. Românii au printre cele mai slabe rezultate la învăţarea pe parcursul vieţii. Singurul capitol la care nu suntem tocmai codaşii Europei este cel al perfecţionării la locul de muncă.

Învăţăm doar din pragmatism. Asta reiese din studiul ELLI 2010 (European Lifelong Learning Indicators) realizat de fundaţia germană Bertelsmann, care arată că singura formă de învăţare continuă pe care o valorifică cât de cât românii este cea de perfecţionare la locul de muncă.

Specialiştii de la Bertelsmann au analizat 27 de ţări europene, printre care şi România, plecând de la 36 de indicatori şi ţinând cont de dimensiunile educaţiei stabilite de UNESCO: „învăţarea pentru a şti", care vizează educaţia formală, „învăţarea pentru a face", adică perfecţionarea la locul de muncă, „învăţarea convieţuirii", care ajută la coeziunea socială, şi „învăţarea organizării propriei vieţi", adică acumularea de informaţii utilizate la dezvoltarea personală.

Citiţi şi:

Românii, pe ultimul loc din Europa la învăţat

Cât costă şcoala în Europa pentru tinerii care vor să scape de iadul universitar românesc

Aceste patru direcţii au fost stabilite de Jacques Delors încă din 1996, ca fiind cheia bunăstării societăţilor din secolul XXI. „Astăzi, guvernele lumii recunosc aceste indicatoare ca fiind absolut necesare în stabilirea nivelului de dezvoltare al unei societăţi", precizează Irina Bokova, director general al UNESCO.

Cei mai slabi din Europa

Potrivit cercetării, România a obţinut cel mai mic punctaj din 24 de ţări europene despre care cercetătorii au cules date la capitolul educaţie formală. În clasamentul privitor la „învăţarea convieţuirii" şi în cel referitor la „învăţarea organizării propriei vieţi", ne situăm pe penultimul loc, fiind doar mai buni în raport cu ungurii şi, respectiv, cu bulgarii. Numai în privinţa „învăţării pentru a face" România ocupă o poziţie ceva mai sus, 24 din 27, rămânând totuşi în categoria performanţelor slabe.

La polul opus, mult peste media înregistrată la nivel european, se află ţările nordice care conduc toate cele patru clasamente, dar şi ţările mai dezvoltate precum Marea Britanie, Germania, Spania, Franţa sau chiar Cehia şi Slovacia. Sociologul Alfred Bulai pune rezultatele slabe ale educaţiei continue din România pe seama a două cauze.

„Dacă înainte de '89, România era orientată către teorie, cunoaştere şi tehnică - teleenciclopedia fiind cea mai urmărită emisiune televizată mult timp -, imediat după '90 am asistat la valorizarea mercantilismului, pecuniarului, dar şi la o prezenţă tot mai importantă a religiei în viaţa socială. Astfel, în ultimii 20 de ani, societatea românească s-a pervertit într-una non-ştiinţifică. La toate acestea se adaugă modul în care funcţionează astăzi sistemul de învăţământ", explică sociologul.

Pe de altă parte, Bulai arată că „pentru a-ţi continua formarea personală ai nevoie de anumite instrumente. Ori, la noi, acestea sunt diminuate cu mult faţă de cele care existau în urmă cu mai bine de 20 de ani. Pentru o familie cu venituri medii, achiziţionarea unor cărţi sau a unor materiale didactice nu este o cheltuială banală, ci una considerabilă care poate depăşi 100 de lei lunar.

Ca o comparaţie, înainte de '90, cele mai scumpe cărţi costau 100 de lei, iar preţul mediu era de 15-20 de lei, în condiţiile în care o pâine era 3,6 lei", explică Bulai lipsa de politici care să susţină nevoia de informare şi de educare a populaţiei.