Sclavii Internetului trăiesc rupţi de viaţa reală

Lumea virtuală din spatele ecranului îi poate înghiţi pe cei incapabili să-i reziste. Dependenţa de internet este vizibilă atunci când utilizatorul uită de familie, de prieteni şi se neglijează chiar şi pe el însuşi.

Orele nesfârşite petrecute în faţa calculatorului pot distruge prietenii, provoacă boli sau pot să le inducă internauţilor confuzii între viaţa reală şi universul virtual. Jocurile video şi platformele de socializare continuă să facă victime în rândul celor peste 6,5 milioane de români care utilizează în mod constant Internetul- potrivit estimărilor făcute de Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor.

De la copii de numai câţiva ani la oameni în toată firea trecuţi de 40 de ani, „microbul” îi determină pe utilizatori să se întoarcă cât mai repede în faţa monitorului care-i propulsează în lumea creată de ei înşişi. Aici pot fi cât de puternici, înalţi şi chipeşi vor, fără ca cineva să le conteste identitatea.

Drogul care „curge” prin reţea

„Vreme de doi ani, netul a fost pentru mine ca un drog”, povesteşte Călin C, de 23 de ani. El îşi aminteşte că dependendenţa lui faţă de sala de Internet ajunsese până într-acolo încât gândea banii în ore reale pierdute în spaţiul virtual. Dacă avea 2,5 lei, îşi putea procura două ore şi aproximativ 20 de minute de lume virtuală.

Călin vedea „internetul ca pe o poartă către cel mai mare parc de distracţii al lumii”. Făcea parte dintr-o comunitate de câteva zeci de mii de membri, însă în jurul său erau doar câteva persoane. „Stăteam după-amiezi întregi printre copii de opt-zece ani până la bărbaţi de 40 de ani”, îşi aminteşte Călin. De doza de Internet se putea lipsi cel mult două zile: „dacă nu mergeam într-o zi, în următoarea făceam în aşa fel încât să am banii necesari. Renunţam la fotbalul cu prietenii, la ieşirile cu băieţii, la tot pentru Internet”, povesteşte Călin.

Bani şi timp pentru o identitate  virtuală

Petre M, de 30 de ani, îşi aminteşte cu înflăcărare de cei patru ani în care a jucat Entropia Universe câte patru-cinci ore aproape zilnic. „Am început prin 2002-2003, pe când de-abia se lansase la noi şi se numea «Project Entropia». Jocul te lăsa să-ţi inventezi propria poveste” explică el. „La început toţi membrii erau «newbies», adică nou-născuţi. Purtam costume portocalii, iar pentru  a vinde anumite produse, ieşeam în pieţele publice virtuale şi strigai sau negociam preţul”, povesteşte bărbatul.

De exemplu, realizarea unui amplificator de armă i-a luat lui Petre câteva săptămâni: „era o chestie de inteligenţă, lucrai cu minereuri de fier, apoi cu diverse unelte pe care le aveai sau pe care trebuia să le cumperi”.

La fel ca în Second Life – mai cunoscut astăzi, Project Entropia permitea membrilor să investească bani reali în lumea virtuală. „Un vecin pe care l-am convins să joace a băgat la început 40 de dolari şi a scos peste două mii. A fost un norocos, nu se întâmplă des”, explică Petre M. „Am pus şi eu bani în joc, pentru a scăpa de costumul acela stupid de «newbie»”, mărturiseşte Petre.

 „Prin 2006, când erau peste un milion şi jumătate de conturi, nebunia ajunsese până într-acolo încât plăteai o jachetă pentru avatarul tău şi ei îţi trimiteau una acasă, pentru a o purta şi în viaţa reală”, adaugă el. Petre spune că a renunţat la joc din cauza serviciului şi pentru că ajunsese să confunde viaţa virtuală cu realitatea: „am trecut într-o zi pe lângă nişte muncitori în salopete portocalii şi mi-am spus «ce de newbies!», iar în acel moment am realizat că lucrurile scăpaseră de sub control”, măturiseşte bărbatul. 

Cinci motive pentru care să alegi lumea reală


„Dependenţa de Internet apare  în momentul în care utilizatorul începe să-şi neglijeze datoriile de serviciu, familia sau activităţile de zi cu zi”, consideră psihologul Răzvan Bălan. El crede că fiecare individ în parte trebuie să stabilească până la ce punct îi este folositor Internetul şi când se poate lipsi de el.

1.„Deviaţiile înseamnă ruperea contactului cu realitatea”, explică psihologul. Totodată, „dependenţa nu este dată numai de numărul de ore petrecute în spaţiul virtual, ci mai degrabă de calitatea timpului petrecut”, explică psihologul. Printre motivele pentru care merită să te gândeşti de două ori înainte să alegi petrecerea timpului liber în viaţa virtuală se numără atât provocarea anumitor boli, cât şi înstrăinarea de lumea reală.

2.Depenedenţii de net sunt adesea „posesori”de acnee. Medicii explică acest lucru prin faptul că utilizatorii obişnuiesc să stea aproape de monitor şi sunt cei mai expuşi datorită faptului că lumina emisă de acesta stimulează glandele sebacee. Totodată, medicii susţin că expunerea la această lumină modifică parametrii de funcţionare ai ritmului somn-veghe. Efectele se resimt printr-un somn agitat, cu cicluri scurte care nu pot induce starea de odihnă.

3.Un alt risc la care se expun dependenţii de net sunt diferitele complicaţii ale conjunctivitei. Din cauza ecranului, adesea, ochii se simt obosiţi şi încep să lăcrimeze. Expunerea îndelungată în acest context, favorizează inflamarea corneei şi apariţia kerato­conjunctivitei, atenţionează medicii. 

4.O altă problemă cu care se confruntă cei care petrec mai bine de două -trei ore în faţa monitorului este cea legată de poziţia în faţa computerului. Astfel, medicii atenţionează că frecvenţa cifozei cevico-toracale – cocoaşă, cum i se spuine în popor - a crescut alarmant în ultimii ani, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 şi 35 de ani. Deşi pericolul poate părea mare doar la nivel estetic, cifoza poate evolua în timp cu consecinţe irecuperabile de tip orto­pedic sau neurologic.

5.Un alt motiv pentru care petrecerea timpului liber în viaţa reală este o soluţie mult mai bună este slaba dezvoltare a inteligenţei emoţionale. Psihologul Răzvan Bălan susţine că adesea, cei care utilizează în mod excesiv calculatorul, fie în interes de serviciu, fie în interes personal, sunt mai introvertiţi, mai ascunşi şi mai retraşi decât cei care preferă să trăiască viaţa înconjuraţi de oameni, în natură.

Netul nu e loc de joacă

Vlad S. are nouă ani şi îşi petrece majoritatea timpului liber în faţa computerului, unde descoperă în fiecare zi jocuri noi.
Atunci când mama lui îl goneşte din faţa maşinăriei şi-l trimite la joacă, alături de ceilalţi copii de vârsta lui, Vlad găseşte întotdeauna un sprijin în vecini. Dacă aceştia sunt de vârsta lui, atunci după-amiaza este garantată: o petrec online.
Dacă sunt mai mari, îi convinge să-l lase la computer sub pretextul că le instalează un program „super” care abia a apărut, refuzând în timpul jocului chiar şi miciile trataţii „dulci” din partea gazdei.

Psihologii avertizează că în cazul celor mici, care au o apetenţă tot mai mare pentru lumea proiectată pe monitorului calculatorului, părinţii sunt cei care trebuie să decidă care sunt programele şi site-urile cu conţinut educativ şi unde apar pericolele. Un act de violenţă, un site cu conţinut pornografic descoperit la o vârstă fragedă poate provoca şocuri emoţionale şi psihologice. Părinţii pot înlătura aceste primejdii prin restricţionarea accesului la diverse site-uri, cu ajutorul setărilor din computer.

„Online“ cu porţia

Un program strict al orelor petrecute în faţa computerului este soluţia pentru a evita distrugerea relaţiilor cu prietenii, familia sau limitarea inteligenţei emoţionale la care se expun internauţii însetaţi de universul virtual. Potrivit psihologului Răzvan Bălan, fiecare individ trebuie să decidă cât timp merită să acorde din viaţa sa lumii virtuale şi cât timp celorlalte activităţi care îl ajută să întreţină prieteniile sau să călătorească în viaţa reală şi nu cu ajutorul unor imagini receptate.

Pe de altă parte, medicii îi sfătuiesc pe cei care pot să reducă durata petrecută în World Wide Web, să o facă deoarece ei diminuează astfel riscurile apariţiei unor boli precum keratoconjunctivita, deformării ale coloanei vertebrale- ce poate conduce la complicaţii la nivel ortopedic,  precum şi apariţia acneei.