Românul nu găseşte nicio bucurie în muncă

Doar un român din zece mai merge la serviciu cu plăcere. Pentru restul, jobul e un calvar. Criza i-a îngheţat salariul şi i-a tăiat bonusurile. Anul acesta, 1 Mai-Ziua Internaţională a Muncii îl prinde pe angajatul român luptân­du-se pentru un job care, de fapt, nu-l mai satisface.

„De la o vreme mă trezesc cu greu şi simt că nu mă mai impulsionează nimic pentru a ajunge devreme la serviciu”, ne-a povestit Valentina C., în vârstă de 46 de ani, contabil la o firmă de produse stomatologice din Capitală.

Femeia spune că i se face lehamite începând cu momentul în care-i sună dimineaţa alarma telefonului. Şi asta pentru că lucrează cu cifre dar şi cu oameni care-şi arată tot mai făţiş incompetenţa sau lipsa de bun simţ.

„Plătiţi cu trei lei“

„Înainte, aveam propria firmă, unde mă duceam de drag. Ştiam pentru ce muncesc, însă de când a venit criza a trebuit să mă reorientez către statutul de angajat”, mărturiseşte femeia. Spune că a acceptat oferta de angajare pentru a avea un venit fix lunar, cu care să contribuie la întreţinerea familiei sale.

„Altfel, aş fi rămas pe cont propriu, mi-aş fi găsit câteva firme la care să ţin contabilitatea, numai că acum e din ce în ce mai greu să te «lipeşti» undeva. Toţi taie din costuri şi ar vrea, dacă s-ar putea, să te plătească cu trei lei”, mai spune femeia cu năduf.

Mai bine plictiseală decât muncă în plus

Pentru Dan C (23 de ani), serviciul reprezintă în mare parte un motiv de plictiseală. E şofer personal al unei patroane şi spune că toată ziua nu face altceva decât să aştepte comenzi. „Mă scot din sărite angajatele de la o firmă care-şi permit să mă trimită la poştă cu un teanc de scrisori doar pentru că sunt «şoferul».

Le-am ajutat o dată să bage nişte foi în plicurile alea, dar ele le desfăceau în trei părţi înainte să îndese nişte amărâte de hârtii. Normal că pierdeau o groază de timp şi când se făcea ora şase seara, să spargă uşa şi altceva nu! Au spus că să termin eu cu plicurile...Da’ ce, şi-au găsit prostul?! Mai bine mă joc pe calculator sau, chit că mă plictisesc, tot nu le mai fac munca!”, ne-a explicat tânărul care este atmosfera cu care se confruntă aproape zilnic la muncă.

De altfel, cel mai recent studiu „Atitudini faţă de muncă în România”, realizat de Fundaţia Soros, arată că numai unul din zece angajaţi români se mai arată mulţumit de condiţiile de muncă şi mai speră încă într-o mărire de salariu sau o eventuală promovare în viitorul apropiat.

Chiar şi aşa, potrivit acestui studiu, pe primul loc în topul grijilor angajaţilor se află siguranţa postului şi mai apoi câştigarea unui venit mare sau dorinţa de a realiza o muncă interesantă. Românul caută să scape mai degrabă de şef decât să aibă un program flexibil. 

Vest-europenii vor atractivitate

În timp ce pentru români principalele valori se referă la câştigarea unui venit mare şi la siguranţa locului de muncă, angajaţii din ţările dezvoltate se arată mai preocupaţi de întreprinderea unei munci interesante şi şansele de promovare. Astfel, francezii, elveţienii, danezi, canadienii, irlandezii sau chiar bulgarii văd o prioritate în realizarea unei activităţi atractive.

Potrivit datelor culese de Programul Internaţional al Serviciilor Sociale, peste 60% dintre angajaţii acestor ţări se arată mai preocupaţi de calitatea muncii lor decât de câştigarea unui venit mare sau păstrarea locului actual de muncă. Totodată, vest-europenii sunt mai puţin interesaţi de un job util dezvoltării societăţii şi se orientează mai degrabă către un program flexibil.

Concediile medicale şi bârfa corporatistă

Principalul motiv de chiul la locul de muncă se ascunde în cererile de concediu medical. Specialiştii în resurse umane susţin că, în realitate, cam 80% dintre aceste cereri sunt legate de lipsa chefului de muncă al angajaţilor.

„Cu toate că sistemul actual permite angajatorului verificarea documentelor medicale, foarte puţini îşi pierd timpul cu birocraţia din spatele unei asemenea cercetări”, ne-a explicat un specialist în resurse umane şi psihologie, de la o firmă de consultanţă.  „Coincidenţa” face că angajaţii recurg la astfel de concedii tocmai în perioada în care ar trebui să predea anumite lucrări, încercând astfel să se eschiveze, ne-au mai explicat specia­liştii.

La extrem, unii angajaţi optează pentru concedii fără plată invocând probleme locative de la „mi s-a spart o ţeavă în casă” la „pisica mea se pregăteşte să aducă pe lume cinci pui şi trebuie să-i fiu alături!”.

Pauzele mici şi dese...

Bârfa din pauză este un alt mijloc de „evadare” al angajaţilor, mai arată specialiştii în resurse umane. Aceştia observă că deşi marile organizaţii interzic şi chiar sancţionează observaţiile făcute „pe la colţuri”, discuţiile acide despre şef, conducere sau colegi sunt un obicei bine împământenit.

De altfel, potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru Cercetare a Calităţii Vieţii, 79% din populaţia activă din România consideră că este important să lucrezi cu oameni plăcuţi, chiar mai important decât să ai un job care să se potrivească abilităţilor personale. 

Ce îşi doresc angajaţii români

Aşteptările românilor de la locul de muncă au fost stabilite de o cercetare la nivel naţional, realizată de Fundaţia Soros România, la sfârşitul lui 2008. Românii îşi doresc cel mai mult:

-Siguranţa locului de muncă
-Venit mare
-Şanse de promovare
-Muncă interesantă
-Lucru independent
-Să fie folositori societăţii
-Să ajute alţi oameni
-Program flexibil

Promovarea, singurul stimulent

Viitorul aduce noi provocări. Cel puţin asta arată strategiile marilor companii care scot din mânecă asul reorganizării. Mai

precis, angajatorii vor să-şi stimuleze salariaţii prin atribuirea unor noi responsabilităţi şi prin rotaţia acestora în diferite posturi interne. Specialiştii în resurse umane spun că astfel angajaţii vor da un soi de test pentru a deveni „managerii de mâine”.

Câştigul angajaţilor ar fi că se pot implica în proiecte de scurtă durată, dar care să le ofere o experienţă intensă. Sociologul Alfred Bulai crede că vom asista la o perioadă de redefinire a ierarhiilor interne atât în cadrul firmelor mici cât şi în cele mari. El explică deosebirile dintre valorile legate de muncă pe care le au românii şi vest-europenii prin aceea că nu avem o cultură a carierei şi a promovării.

„La noi este mai accentuată mobilitatea pe piaţa muncii decât dorinţa de a promova şi asta deoarece companiile mari sunt cele care se impun printr-o cultură a carierei. Într-o firmă cu numai câţiva angajaţi şi fără alte filiere e mai greu să promovezi şi, de aceea, românul preferă să-şi găsească ceva în altă parte”, a mai precizat sociologul.

Secretul: concentrarea

Angajaţii se confruntă adesea şi cu lipsa de concentrare. Şi asta pentru că, explică Winifred Gallagher în cartea sa, „Răpit: atenţia şi viaţa canalizată”, creierul nu e un întreg, ci un ansamblu de sisteme unde au loc scurtcircuitări. Adesea, atenţia angajatului creşte atunci când este ameninţat şi încearcă, astfel, să-şi conserve poziţia.