Românii, mulţumiţi de relaţiile cu vecinii

În mediul rural, oamenii sunt satisfăcuţi de modul în care se înţeleg cu cei care locuiesc în apropierea lor. Şi orăşenii apreciază pozitiv aceste relaţii, dar par mai puţin implicaţi. Aproape 85% din români se declară mulţumiţi de legăturile cu vecinii, iar unii ajung să-i considere parte din familie. Mai deschişi sunt, spun sociologii, oamenii care vin din provincie.

Relaţiile cu vecinii sunt mult mai substanţiale în mediul rural, faţă de cel urban, spun specialiştii. Cu toate acestea, multe persoane care locuiesc în oraşe mari afirmă că au relaţii foarte bune cu vecinii lor. George locuieşte de 25 de ani, de când a venit în Bucureşti din comuna sa natală Coşereni (judeţul Ialomiţa), într-un bloc din cartierul Colentina.

Citiţi şi:

Gheorghiţă Geană, antropolog: Românii acceptă lucrurile cu sentimentul firescului, fără să îşi dea seama dacă sunt sau nu benefice

În tot acest timp a ajuns să aibă o relaţie foarte bună cu majoritatea vecinilor. „Eu stau într-un bloc de zece etaje, cu cinci scări, şi îmi cunosc aproape toţi vecinii după nume. Cu cei care locuiesc la aceeaşi scară cu mine am o relaţie foarte bună, iar de cei de palier sunt la fel de apropiat ca de membrii familiei", afirmă bărbatul în vârstă de 48 de ani. El spune că a fost mereu preocupat de problemele locatarilor din bloc şi a încercat să-i ajute cât a putut de mult. „Am încercat să fiu alături de oricine mi-a bătut la uşă, fără să urmăresc vreun interes. De exemplu, pe vecinul care stă vizavi de mine l-am ajutat să-şi pună gresia, faianţa şi parchetul fără să-i cer niciun ban. Dar sunt convins că, atunci când voi avea nevoie de ceva, nu va ezita să-mi dea o mână de ajutor", povesteşte George.

„Petrecem împreună sărbătorile"

Soţia sa, Elena, pare la fel de sociabilă şi de săritoare. Neavând un serviciu stabil, femeia petrece o mare parte din timp cu nepoţelul în vârstă de doi ani. „Vara, stăm afară aproape toată ziua, împreună cu alte vecine care au grijă de copii. Deja nu mai suntem doar vecine, ci şi bune prietene. Ne sfătuim, ne ajutăm când e nevoie şi petrecem împreună aniversările şi sărbătorile", spune femeia. În plus, mai spune ea, atunci când pleacă undeva în weekend, îşi lasă animalele de casă, doi papagali, în grija vecinei de palier. „E important să ai o relaţie bună cu vecinii, dacă nu de amiciţie, măcar de bun-simţ. Mai sunt oameni care dau muzica tare după miezul nopţii sau care dau găuri cu bormaşina duminica la ora 8.00 dimineaţa, dar sunt excepţii şi le înţeleg", adaugă Elena.

Dar nu toţi oamenii ajung să fie amici cu vecinii, aşa cum se întâmplă cu George şi Elena, care sunt mereu dispuşi să sape, primăvara, grădina din faţa blocului împreună cu vecinii lor şi să-i ajute, iarna, să deszăpezească intrarea în scară şi parcarea, chiar dacă n-au maşină. Există şi persoane care au relaţii reci cu oamenii alături de care locuiesc în acelaşi bloc.

O viaţă într-un ritm alert

Este şi cazul Irinei M, în vârstă de 41 de ani. Femeia se descrie drept genul de persoană care nu are relaţii strânse cu vecinii, deşi locuieşte în acelaşi apartament de bloc de opt ani. „Sunt mult prea ocupată ca să-mi bat capul cu aşa ceva. Uneori, n-am timp nici pentru prietenii mei, cu atât mai puţin pentru a construi noi amiciţii", spune femeia. Recunoaşte însă că în anumite situaţii nu i-ar strica o relaţie mai apropiată. „Teoretic, te mai ajuţi la nevoie. Numai că, în ultima perioadă, parcă toată lumea s-a înrăit. Nu ştiu dacă mai sare cineva dacă ai nevoie măcar să-ţi ude florile", adaugă ea. Este, totuşi, destul de prietenoasă din fire şi nu refuză să deschidă uşa dacă cineva vrea s-o întrebe ceva sau chiar să-i ceară ceva. „Mi s-a mai întâmplat să mă roage o vecină, seara târziu, să-i dau un ou sau două, dacă am, să nu mai meargă la magazin. Normal că am ajutat-o. Dar până nu s-a prezentat, nici măcar nu ştiam de unde s-o iau. Parcă o mai văzusem, dar nu ştiam precis unde", povesteşte Irina.

Deşi are un serviciu care o solicită mult, femeia preferă să-şi rezolve toate treburile singură. „Nu poţi să ai siguranţa că oamenii pe care îi ştii din vedere chiar fac ceea ce îi rogi. Eu sunt o persoană mai circumspectă, aşa că prefer să-mi iau o marjă de eroare ca să n-am surprize neplăcute, chiar dacă nu mi-e uşor să mă descurc singură cu toate", mai spune ea. Irina crede că o relaţie prea strânsă cu vecinii poate avea şi un dezavantaj. „Am amici care s-au împrietenit cu vecinii de bloc şi au ajuns să fie bârfiţi în toate felurile. Ba că a venit X la el, ba că a plecat Y, ba îi opreau să le pună întrebări indiscrete. Eu vreau să evit asta", conchide Irina.   A contribuit Andreea  Romanovschi

"Stau într-un bloc de zece etaje, cu cinci scări, şi îmi cunosc aproape toţi vecinii după nume. De cei de palier sunt la fel de apropiat ca de membrii familiei."
George
48 de ani

Fericiţi în familie, satisfăcuţi de legăturile cu cei de alături

Aprecierea relaţiilor cu vecinii înregistrează evoluţia cea mai stabilă în timp, conform raportului pe 2010 „Calitatea Vieţii în România", realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). În fiecare an, evaluările pozitive făcute de cei intervievaţi cumulează aproximativ 85%, cele negative - sub 3% şi cele neutre - în jur de 12%.

În 2010, 84% din români au afirmat că relaţiile lor cu vecinii sunt bune şi foarte bune, 13% le-au considerat satisfăcătoare şi numai 3% le-au catalogat drept proaste şi foarte proaste. Pe categorii socio-demografice, aprecierea relaţiilor cu vecinii înregistrează diferenţe semnificative statistic numai în funcţie de mediul de rezidenţă, se arată în raportul citat. Persoanele din mediul rural par să aibă aprecieri mai favorabile, comparativ cu cele din mediul urban.

Diversele categorii de comunităţi explică şi tipul diferit de relaţii de vecinătate, precum şi aprecierile subiective diferite, notează specialiştii de la ICCV. Comunitatea rurală, mică şi solidară, implică relaţii mai strânse de vecinătate şi aprecierea pozitivă a celor implicaţi. Totodată, raportul arată că nivelul aprecierilor privind relaţiile cu vecinii (marea majoritate considerându-le drept bune şi foarte bune) este comparabil cu cel al relaţiilor din familie.

Tinerii cu studii, cei mai satisfăcuţi

Dacă în prima parte a anilor 1990 satisfacţia faţă de viaţa de familie, deşi pozitivă, a avut un nivel mai scăzut pe fondul unei stări de spirit nu tocmai bune a românilor, din 2006 încoace, a înregistrat un nivel constant ridicat. Cel mai ridicat nivel de apreciere în sens pozitiv a relaţiilor din familie şi cel mai mare grad de satisfacţie faţă de viaţa de familie se întâlnesc la persoanele tinere, căsătorite, cu studii superioare şi cu venituri ridicate, mai arată raportul ICCV. Relaţiile cu vecinii sunt apreciate pozitiv de toate categoriile, persoanele care trăiesc în mediul rural fiind cele mai mulţumite de acestea.

„Evaluările sunt pozitive la un nivel mai general, ca efect al unui factor latent de satisfacţie faţă de viaţă: cei care apreciază relaţiile din familie, apreciază şi relaţiile cu vecinii, sunt mai satisfăcuţi faţă de viaţa de familie şi faţă de realizările lor, în general", conchide raportul.

Părerea specialistului
Mircea Kivu
sociolog

„Raporturile sociale sunt mai substanţiale în mediul rural"

Este evident că relaţiile de vecinătate din mediul rural sunt diferite faţă de cele din mediul urban, primele fiind mult mai strânse. Vecinătăţile în mediul rural sunt, în general, foarte vechi, datând, în unele cazuri, chiar de generaţii. Uneori, avem de-a face cu relaţii de rudenie între vecini şi acest lucru nu face decât să-i apropie şi mai mult pe oameni. O dovadă în acest sens este şi faptul că, în majoritatea satelor, toţi oamenii se cunosc între ei după nume, se salută şi se ajută atunci când au nevoie.  

Pe de altă parte, în mediul rural, viaţa privată este mult mai deschisă decât la oraş. Acolo, oamenii îşi petrec timpul mai mult în afara casei. Ei stau în curte, lucrează şi mănâncă pe timpul verii în curte. Toate astea fac ca vecinii să aibă unii cu ceilalţi o relaţie aproape permanentă. În general, toate relaţiile sociale sunt mult mai substanţiale la ţară decât la oraş. Există şi un control mult mai puternic al vieţii sociale, persoanele care încalcă regulile de convieţuire fiind mult mai aspru sancţionate de comunitate.

În schimb, în mediul urban, relaţiile dintre vecini se reduc, în general, la contactul vizual şi la câteva schimburi de amabilităţi care au loc în scara blocului sau în lift. În plus, la ţară, graniţa dintre spaţiul privat şi spaţiul public nu este atât de bine definită ca la oraş. Cei care provin din mediul rural şi se mută în oraşe mai mari, pentru a obţine un loc de muncă mai bun sau din alte motive, încearcă să-şi continue activităţile pe care le aveau şi, de asemenea, să se apropie de noii vecini. 

"Vecinătăţile în mediul rural sunt, în general, foarte vechi, datând, în unele cazuri, chiar de generaţii."