Românii mestecă gumă de 100 milioane euro

Peste 3.600 de tone. Atâta gumă au mestecat românii anul trecut, conform datelor firmei de cercetare Nielsen România, în creştere cu 9% faţă de 2007. Dacă ar fi să-i punem la socoteală pe bebeluşi, dar şi pe bătrânii care au atins stadiul protezelor dentare, fiecare român a cumpărat, în medie, 10 pachete de gumă de mestecat.

Suma cheltuită în România pe acest tip de produs s-a ridicat, în 2008, la aproape 422 milioane de lei, adică 114 milioane de euro (calculată la cursul mediu leu-euro publicat de BNR). Fie că e vorba de cantitatea de gumă de mestecat, fie de sumele cheltuite pentru acest produs, cifrele sunt în creştere de la un an la altul în România.

Specialiştii spun că popularitatea gumei de mestecat ne poate costa scump. “Este un fel de dependenţă”, spune specialistul în nutriţie Gheorghe Mencinicopschi. El atrage atenţia şi asupra afecţiunilor digestive sau dentare pe care le poate da acest obicei.

Pofta în creştere pentru guma de mestecat este oarecum explicabilă în România, unde, ani de zile, înainte de ’89, nu puteai să cumperi altceva decât o imitaţie ieftină de “chewing gum” - Gumela sau guma Lămâiţa - sau trebuia să-ţi faci provizii de gumă-ţigaretă de la polonezii care o vindeau vara pe litoral.

Mestecăm şi ne concentrăm

Consumatorii o asociază cu ideea de libertate. Cu toate acestea, mai avem până să-i ajungem pe ceilalţi europeni. În 2005, conform datelor deţinute de liderul de piaţă din România, compania Wrigley, românii consumau, în medie, 55 de lame de gumă, adică ceva mai mult de jumătate din cantitatea consumată de un ungur şi doar o treime din cea mestecată anual de un sloven.

Fie că este prezentată sub formă de pastile sau lame, guma de mestecat e nelipsită din rucsacul adolescentului, din poşeta damelor sau din torpedoul maşinii bărbatului ocupat cu vreun business.

Majoritatea consumatorilor susţin că îi calmează, îi ajută să se concentreze, le aduce o respiraţie proaspătă sau le taie pofta de mâncare.

Câţi consumatori, tot atâtea motive “de mestecat”. Specialiştii din diverse domenii avertizează însă: guma nu e un produs chiar atât de inofensiv cum ne-ar face să credem prezenţa produsului pe toate rafturile.

Chiar dacă plăcerea mestecatului are o istorie veche, guma a început să fie produsă pe scară largă acum aproape 155 de ani.

Dar “cauciucul cu gust dulce” a început să facă istorie abia din perioada Primului Război Mondial, când soldaţii americani primeau regulat “provizii” de gumă de mestecat. Aceasta îi ajuta să se concentreze mai bine şi să-şi reducă stresul.

Un articol publicat în februarie 2004 de săptămânalul american “The New Yorker” arată că şi cercetări mai recente scot în evidenţă beneficiile gumei de mestecat.

Un profesor de la o şcoală de stomatologie a împărţit studenţii care se pregăteau pentru un examen în două categorii: voluntari care au avut voie să mestece gumă în timp ce învăţau şi ceilalţi, cărora li s-a interzis acest lucru.

E adevărat, scrie “The New Yorker”, că Wrigley a sponsorizat experimentul - furnizând şi marfa necesară, dar rezultatele au fost destul de clare pentru iniţiatorul experimentului: după trei zile de toceală, jumătatea de mestecători de gumă a luat în medie note bune, în timp ce ceilalţi au avut rezultate aproape mediocre.

Femeile, consumatori fideli

Cei mai mulţi dintre românii care mestecă gumă recunosc că acest obicei îi ajută să se concentreze mai bine, dar e şi o metodă antistres foarte la îndemână. De când au apărut sortimentele fără zahăr, guma este folosită şi în menţinerea siluetei, pentru că taie senzaţia de foame.

Peste 99% din români preferă acest tip de produs, iar femeile sunt în top. Consumatorul tipic de gumă din Marea Britanie este femeie, are între 15 şi 24 de ani, provine din zona inferioară a clasei medii, are un job şi o familie mare.

Pe de altă parte, americanii susţin că guma de mestecat a devenit obligatorie în stilul de viaţă a celor născuţi după cel de-al Doilea Război Mondial (“baby boomers”), care încearcă astfel să scape de alte dependenţe - cum ar fi fumatul - sau caută remedii care să combată stresul cotidian.

Un produs alimentar cu 15- 16 aditivi

Guma de mestecat are şi ea duşmanii ei. Printre cei mai înverşunaţi sunt profesorii, care interzic mestecarea ei în timpul orelor de curs, considerând obiceiul decadent. Nici cei care se ocupă de curăţenia oraşelor nu sunt mai fericiţi, pentru că guma lipicioasă se găseşte peste tot - pe pardoseala clădirilor, dar şi pe scaunele din autobuz.

Medicii dentişti au păreri împărţite, dar au ajuns la un consens: guma e bună cu măsură, pentru a nu produce afecţiuni ale mandibulei sau deplasarea dinţilor.

Nutriţioniştii nu au niciun cuvânt bun la adresa acestui produs. „Guma de mestecat este, probabil, produsul cu cei mai mulţi aditivi. Pe lângă baza de gumă, conţine peste 15-16 aditivi, (e-uri), mai mulţi decât orice alt aliment.

Sunt în compoziţie coloranţi chimici de sinteză, substanţe de îngroşare, de gust, aromă. Gustul de dulce e dat fie de îndulcitori naturali, fie de cei sintetici, hipocalorici, care, e adevărat, nu au zaharoză, dar au nenumărate alte produse.

Ei da, nu au 4 kilocalorii, ci 2 kilocalorii, dacă asta încălzeşte pe cineva”, explică doctorul nutriţionist Gheorghe Mencinicopschi.

Interzis copiilor

Specialistul este radical: copiii nu ar trebui să primească niciodată gumă de mestecat. Adulţii ar trebui să o mestece cu măsură, pentru că are efect laxativ. „Mai mult, mestecatul în prostie produce salivă în exces şi stimulează secreţia acidă a stomacului şi poate duce la apariţia ulcerului.

Fumătorii ar trebui să evite să combine guma cu fumatul, pentru că, astfel, compuşii cancerigeni din ţigară se absorb mai uşor”, mai spune nutriţionistul. Dacă, totuşi, vreţi să mestecaţi o gumă după-masă, n-ar trebui să o păstraţi în gură mai mult de 15 minute, adică după ce nu mai are gust.

Cum se face

Guma de mestecat este o combinatie de esenţă de gumă obţinută pe cale sintetică, îndulcitori solubili, aromatizanţi şi coloranţi alimentari. Esenţa de gumă e topită la 115 grade Celsius, până când capătă vâscozitatea unui sirop gros.

Se amestecă ingredientele de bază,se filtrează şi se adaugă treptat zahăr pudră, glucoză lichidă şi diferite arome. Apoi este presată, tăiată şi modelată în diferite forme. Se acoperă cu un praf special, dulce, pentru a nu se lipi de aparatura de împachetat.

Prima gumă: scoarţă de copac

Sub diverse forme, guma de mestecat a existat încă din Neolitic. Resturi de gumă de mestecat fabricată din scoarţă de mesteacăn, vechi de 5.000 de ani, au fost descoperite în Finlanda.

Grecii antici mestecau mastic (gumă făcută din răşina arborelui de mastic), iar guma mayaşilor era făcută din seva arborelui sapodilla. Indienii nord-americani mestecau răşină de molid, iar coloniştii - ceară de albine.

În 1848, John B. Curtis a fabricat prima gumă de mestecat - State of Maine Pure Spruce Gum - o gumă de molid, iar în 1850 vindea gume aromate din parafină. Au urmat, în 1869 şi în 1871, patentele pentru guma de mestecat şi pentru o maşină de fabricare a produsului. 

De-a lungul timpului, unii au detestat într-atât obiceiul şi mai ales mizeria făcută de resturile de gumă încât au interzis-o. Guma de mestecat e interzisă în Singapore din 1992, şi această interdicţie a făcut, alături de trimiterea trupelor în Irak, subiectul unor aprinse negocieri între SUA şi statul asiatic.

Din 2004, în Singapore se poate cumpăra doar guma cu proprietăţi curative, dar pe baza unei evidenţe stricte.

Gumă cu „reţetă“

Copilăria gumei de mestecat a fost marcată de încercările fabricanţilor de a o modela în diverse forme (lame, drajeuri, „balon”, baghetă, pudră, la tub sau „spaghetti”), de a-i da diverse arome, de a o umple (caramele cu gumă, gumă umplută la mijloc).

S-a trecut apoi, la guma - medicament sau care aduce diverse ... beneficii. Guma cu insulină pentru diabetici este ultima dintre aceste invenţii.

Până aici au apărut însă guma cu nicotină care te ajută să te laşi de fumat, cea care ajută dieta, guma japoneză care măreşte sânii, guma care tratează disfuncţiile erectile.