Românii, dependenţi de telenovele

Aceste seriale bat recorduri de audienţă, iar succesul lor se bazează pe nevoia de poveşti, care să nu le pună însă oamenilor mintea prea tare la contribuţie. Deşi se numără printre cele mai controversate programe TV, teleno­velele sunt iubite şi vizionate de români pentru că le dau posibilitatea de a trăi vieţile altora.

Au fost inventate în America Latină în anii ’50. Primele au fost produse în Brazilia, Cuba şi Mexic, apoi au fost exportate în China, Rusia, Statele Unite şi, ulterior, în Europa de Est. Unele urmează reţeta – povestea unei fete sărace care se îndrăgosteşte de un bărbat dintr-o familie bogată, aventuri ale liceenilor sau ale unor tineri muzicieni -, altele inovează, temele fiind însă aceleaşi - dragoste, trădare, gelozie, suferinţă.

„Sclava Isaura”, deschizător de drumuri

În România, prima telenovelă - „Sclava Isaura” - a venit în 1992, la televiziunea naţională. A fost şi prima producţie de gen difuzată în Uniunea Sovietică, înainte de ’90. Antena 1 a fost primul post privat care a difuzat telenovele, începând din 1996.

Succesul telenovelelor a determinat trustul Pro să lanseze primul canal de nişă din ţară, dedicat exclusiv acestui gen de programe: Acasă TV a luat naştere în 1998. Tot trustul Pro a realizat şi prima telenovelă românească, „Numai iubirea”, care a dat naştere unui adevărat fenomen mediatic.

Serialul a înregistrat recorduri de audienţă, reuşind să aibă şi peste un milion de telespectatori din mediul urban pe episod. A urmat, în septembrie 2005, „Lacrimi de iubire”, cu mai multe personaje, intrigi şi răsturnări de situaţii, cum era prezentat la vremea respectivă.

Poveşti sută la sută româneşti

Tot în 2005, după un an şi jumătate de zvonuri, compania de producţie a lui Valeriu Lazarov, împreună cu Intact, a lansat o altă telenovelă autohtonă de succes, difuzată de Antena 1, „Secretul Mariei”. A fost cea mai scumpă producţie autohtonă la momentul lansării, cu un buget de peste un milion de dolari, şi a avut o audienţă medie, în mediul urban, de peste 800.000 de telespectatori.

Lazarov a spus atunci că proiectul a fost unul profitabil şi l-a continuat, un an mai târziu, cu „Vocea inimii”, care a avut, de asemenea, momentele sale de glorie. Anul 2007 a adus la Acasă TV o altă producţie de succes, „Inimă de ţigan”, care a înregistrat, cu ultimul episod, recordul de audienţă pentru serialele de televiziune, 1.763.000 milioane de telespectatori în mediul urban.

Povestea a fost continuată în „Regina”, lansat de Acasă TV în acest an, promovată drept cea mai scumpă telenovelă de pe piaţă. Serialul a reuşit în ultima săptămână din octombrie audienţe medii în urban de un milion de telespectatori pe minut şi a crescut audienţa postului cu peste 72 la sută.

Profilul telespectatorului

Din studiul Consiliului Naţional al Audiovizualului privind obiceiurile de consum şi satisfacţia publicului radio şi TV, realizat pentru perioada septembrie-octombrie 2007, reiese că cei mai mulţi dintre români nu se uită la  telenovele (58,5 la sută), iar dintre cei care urmăresc astfel de programe, 36 la sută, o fac o dată pe săptămână sau mai rar.

În ceea ce priveşte profilul telespectatorului de telenovele, acesta provine preponderent din mediul urban (36 la sută), este de sex feminin (49,6 la sută) şi a absolvit cel mult zece clase sau şcoală profesională (38,3 la sută).  Cel mai des se uită la telenovele persoanele cu vârste între 15 şi 22 de ani (42,1 la sută).

Potrivit psihologului Aurora Liiceanu, telespectatorul fidel al telenovelelor este de obicei o femeie, cu pregătire medie sau cu „un mental modest, mediu, fără înălţimi metafizice sau rafinamente, fără apetit pentru teme sociale”, ci mai degrabă atras de viaţa personală a personajelor, care se confruntă cu probleme familiare: dezamăgiri, bucurii, trădări, invidie, prietenie.

Adorate şi detestate

Succesul telenovelelor se bazează pe nevoia oamenilor de poveşti care să aibă în centru relaţiile dintre oameni. „Este vorba despre multitudinea relaţiilor, de muncă, de coabitare, de iubire, între părinţi şi copii, între diferite persoane, fiecare cu psihologia lor, cu valorile şi nevoile lor”, explică Liiceanu.

Telenovelele sunt totuşi printre cele mai controversate programe de televiziune. Reacţiile vehemente ale unora se datorează faptului că telenovela exprimă sau satisface şi o formă de indiscreţie.

„Unii nu-şi mai spionează vecinii - cine intră, cine iese, ce li se întâmplă etc. - pentru că această curiozitate primară este satisfăcută de personajele telenovelei”, spune psihologul Aurora Liiceanu.

De aceea, unii îi consideră pe cei care urmăresc telenovelele oameni banali, „rutinaţi”, a căror viaţă nu le oferă evenimente deosebite şi vor să vadă că între ei şi personajele telenovelei există asemănări. 

Fanii telenovelelor trăiesc viaţa second-hand

Cei care urmăresc cu sufletul la gură aventurile personajelor preferate din telenovele mexicane, braziliene, americane sau româneşti o fac din nevoia de poveşti frumoase, cu intrigi şi răsturnări de situaţie, care par că nu se vor termina niciodată, dar despre care se ştie că vor avea un final fericit.

Psihologul Aurora Liiceanu spune însă că fidelii telenovelelor suferă de un deficit de socializare. ”Nu iau viaţa direct, ci second-hand. Este ca şi când intri în altă lume, nu cea a experienţei directe, dar asemănătoare”.

Iubitorii genului încearcă să trăiască mari poveşti de dragoste sau mari drame prin intermediul personajelor care apar, aproape zilnic, pe micile ecrane. ”Telenovela este un voaiorism psihologic permis, legal, asumat ca nevoie nevinovată”, explică Liiceanu. Aceste nevoi vor continua să existe, iar telenovelele vor evolua şi se vor diversifica odată cu ele.

Serialele turceşti, noul val

“1001 de nopţi”, “Asi. Împotriva destinului” sau “Havin. Două vieţi, o dragoste” sunt serialele turceşti care fac concurenţă telenovelelor.

În perioada ianuarie – octombrie 2008, serialul „1001 de nopţi” a ocupat locul cinci în topul serialelor, cu 406.000 de telespectatori, în medie, pe urban, surclasat de telenovele ca „Inimă de ţigan” sau „Regina”, de la Acasă TV.

„Serialele turceşti au venit cu un alt tip de abordare. Poveştile sunt mai realiste, acţiunea este mult mai complexă”, spune Clara Bomboe, Research Manager la Kanal D.

Românii se uită la un post, nu la programe, dar în Europa şi chiar şi în SUA, telespectatorul caută conţinut, nu brand. „Dacă acest conţinut înseamnă exotic, telenovelă sau poate standup comedy, va trebui să vedem.

Cert este că telespectatorii evoluează, iar televiziunile vor fi nevoite să ţină pasul cu ei”, explică Iosif Kalauz, Trade Marketing Manager la Kanal D.