Românii muncesc pentru a-şi plăti datoriile
0
Puţini dintre noi se mai pot lăuda că se descurcă de la un salariu la altul. Terorizaţi de restanţele la bănci şi de facturile care par să crească încontinuu, românii apelează la soluţii disperate de finanţare. Când banca nu-i mai consideră solvabili sau nu mai vor alte credite ce le vor subţia leafa şi mai mult, românii realizează suveici încâlcite, împrumutându-se de la aproape orice cunoscut.
Citiţi şi:
- Românii au cele mai mici şanse din Europa să facă achiziţii prin internet
- Românii reclamă scumpirea abuzivă a împrumuturilor
- Românii din străinătate trimit tot mai puţini bani
Ştefan C. (26 de ani) lucrează într-o firmă de media şi are un salariu de peste două mii de lei. Pentru că locuia tot cu părinţii, tânărul s-a decis în urmă cu doi ani că a venit timpul să trăiască pe cont propriu şi s-a mutat cu chirie într-o garsonieră din Bucureşti.
Chiria a ajuns să-i înjumătăţească brusc veniturile, iar celelalte facturi i le-au subţiat şi mai mult. Chiar şi aşa, omul se descurca. Pe mâncare nu dădea decât câteva sute de lei şi după ce mai cumpăra şi nimicurile necesare în casă, îi mai rămâneau bani şi pentru câteva ieşiri în oraş. Asta până acum câteva luni, când leafa nu i-a mai intrat la timp pe card. De-aici şi problemele. „Am ajuns să mă împrumut de la prieteni pentru a‑mi achita chiria la timp.
Însă, cum nu nimeni nu are cum să-mi dea cu împrumut peste o mie de lei deodată, pe care să-i restitui în mai multe tranşe, m-am gândit să cer mai multor persoane sume mai mici“, explică Ştefan.
Grija carneţelului cu datorii
Pentru a ţine o evidenţă cât mai exactă a sumelor datorate, Ştefan şi-a organizat pe un carneţel plăţile pe care le are de făcut pentru a nu pierde încrederea apropiaţilor.
„Mi‑am trecut aici numele celui care m-a împrumutat, data şi suma“, spune el, indicând agenda mică, dar destul de groasă pe care o ţine în mână.
„De exemplu, acum, dacă ar fi să adun, am de restituit 2.000 de lei. Bineînţeles că nu-i pot da dintr‑un singur salariu pentru că asta ar însemna să rămân în urmă cu chiria. Aşa că am stabilit cu fiecare o dată limită. Unuia îi datorez 300 de lei până la sfârşitul lunii, altuia 500 de lei până la jumătatea lunii următoare şi tot aşa“, povesteşte Ştefan.
Tânărul mai are de plătit şi un credit în euro la o bancă. „Mai am câteva sute şi-l închid. Banii i-am luat pentru a-i ajuta pe ai mei să-şi schimbe câte ceva prin casă. Şi-au dorit mult să-şi cumpere nişte electrocasnice noi şi mi-am spus că măcar atât puteam face şi eu pentru ei“, mai explică tânărul.
Din cauza datoriilor, Ştefan mărturiseşte că trăieşte de câteva luni bune cu impresia că munceşte pentru a se bucura într-o bună zi că a scăpat de datorii, în loc să strângă bani pentru ceva al lui.
Patima creditelor provoacă drame
Ioana Radu (48 de ani) este urmărită de câţiva ani de patima împrumuturilor. Femeia crede că datoriile devin inevitabile atunci când îţi doreşti să realizezi ceva, „să încerci să-ţi depăşeşti condiţia“. Femeia recunoaşte că de-a lungul vremii s-a împrumutat de la rude, de la apropiaţi dar şi de la bănci.
Din această cauză a trecut printr-o experienţă dură în urmă cu patru ani. Se săturase să lucreze la patron, să fie tratată „ca un sclav pe plantaţie“, aşa că a decis să‑şi deschidă propria ei afacere. Un magazin mic, într-un cartier buzoian, în care vindea produse de panificaţie dar şi detergenţi sau alte produse pentru gospodărie.
La început, lucrurile au mers ca unse. După ceva timp însă, din cauza stilului de viaţă pe care-l ducea – mese la restaurant, petreceri şi cheltuieli astronomice în angrourile de lângă Bucureşti pentru a cumpăra marfă –, Ioana s-a văzut nevoită să se împrumute pentru a-şi achita facturile. Un împrumut a generat un altul şi tot aşa. Până când, pentru a-şi acoperi datoriile, a apelat la un credit ameţitor de la o bancă.
Pentru a-l obţine, Ioana a trebuit să gireze cu apartamentul. Numai că afacerile nu i-au mers mai bine, ci din contră. În apropierea magazinului ei au apărut alte buticuri care i-au „suflat“ toată clientela.
După săptămâni în care răspundea zilnic la telefoanele recuperatorilor, fără a putea prelungi termenul scadenţei, Ioana a trebuit să evacueze, împreună cu soţul şi copilul ei, apartamentul pentru care muncise aproape 20 de ani. S-a mutat la o rudă cu chirie şi, într-un final, în casa părintească, la ţară. Pentru a crea „condiţii ca la bloc“, Ioana a făcut un alt credit. Între timp, a rămas şomeră şi în urmă cu ratele. Aşa a ajuns să fie dată în judecată de către bancă.
Restanţe de aproape patru miliarde
Potrivit raportărilor efectuate de instituţiile bancare către Banca Naţională a României, restanţele la creditele în lei ale românilor, înregistrate în luna septembrie a acestui an, se ridică la aproape patru miliarde de lei noi, în timp ce restanţele la creditele în valută se ridică la peste 2, 6 miliarde de lei noi.
De trei ori mai multe restanţe

Românii sunt datori vânduţi băncilor. O arată cifrele raportate de către instituţiile bancare către Banca Naţională a României. Astfel, suma restanţelor înregistrate la creditele în lei şi în valută, la nivelul întregii ţări, în luna septembrie a acestui an este de aproape trei ori mai mare decât cea înregistrată în luna septembrie a anului trecut. În total, peste şase miliarde şi jumătate de lei noi nu s-au întors în visteriile băncilor, faţă de puţin peste două miliarde de lei noi, cât mai aşteptau băncile de la populaţie, în septembrie 2008.
Capitala este fruntaşă în acest clasament, cu o datorie neachitată la timp de aproape 850 de milioane de lei la creditele în lei acordate populaţiei şi peste un miliard de lei la creditele în valută.
În topul restanţierilor se mai află şi românii din judeţele Cluj, Timiş, Suceava, Constanţa, Dolj sau Galaţi, ale căror restanţe se ridică la câteva sute de milioane de lei noi. La cealaltă extremă, românii cu cele mai puţine plăţi amânate la creditele contractate de la instituţiile bancare locuiesc în judeţele Tulcea, Covasna, Vrancea, Gorj, Giurgiu sau Satu-Mare.
Portretul datornicului
Chiar dacă politicile de creditare au frânat avântul populaţiei către îndatorare, iar creditele acordate de bănci în acest an sunt considerabil mai mici decât cele de anul trecut, românii nu mai ţin pasul cu termenele scadente. De altfel, grija faţă de datoriile la bancă se numără printre principalele surse de stres ale românilor, potrivit unui sondaj realizat recent de compania Gfk România.
Agenţia de colectare debite Urban şi Asociaţii a trasat profilul românului aflat în pragul disperării din cauza imposibilităţii plăţii la timp a ratelor. Are între 25 şi 40 de ani, este familist, cu unul sau mai mulţi minori în grijă, posesor al unuia sau a mai multor carduri, precum şi a unui contract de leasing. Are un job solicitant, dar este remunerat cu o leafă medie spre mică.
Cu cât s-a scumpit viaţa românilor într-un an?
- Preţul alimentelor a crescut cu 1,88%.
- Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 5,47%.
- Valoarea serviciilor a a crescut cu 10,17%.
Datele au fost calculate pe perioada septembrie 2008 - Septembrie 2009 - Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Optimismul adânceşte criza
Situaţiile dramatice prin care trec unii românii derivă din lipsa experienţei de creditare, explică sociologii. „Puţini îşi asumă datoriile. Asta pentru că, pe fondul boomului economic din ultimii ani, românii nu au putut întrezări un alt orizont decât cel al bunăstării“, observă sociologul Alfred Bulai.
Aşteptări trădate
Fiecare angajat şi-a format un orizont de aşteptare, construit pe baza experienţei de viaţă din anii trecuţi. Astfel, dacă salariul lui a crescut cu zece procente în interval de un an, omul s-a aşteptat ca şi în anii următori să-i meargă măcar la fel de bine, mai explică Bulai. Numai că salariile nu numai că au îngheţat, în multe cazuri au scăzut sau unii dintre noi au rămas chiar fără loc de muncă.
„Spre deosebire de lumea occidentală, în care aproape fiecare angajat are câte un card de credit - nu de debit ca la noi -, românii nu sunt obişnuiţi să trăiască pe datorie. Abia acum, unii dintre ei se văd nevoiţi să accepte acest stil de viaţă“, arată Bulai. Mai mult, disfuncţionalităţile majore din sistemul de creditare de la noi au contribuit la crearea haosului economic. „Mica infracţionalitate din bănci le-a permis chiar şi românilor care nu îndeplineau condiţiile necesare de creditare să se împrumute“, aminteşte Bulai.
Economisirea, compromisă
Tinerii nu mai pun banii la saltea aşa cum o făceau bunicii lor pentru că „societatea ne-a distrus ideea de economisire“. „Nu poţi să pui bani deoparte în inflaţie. Au fost oameni care au strâns în ’90 pentru a‑şi cumpăra o Dacie şi, în final, s-au ales cu un fier de călcat sau cel mult, cu un televizor, din cauza fluctuaţiilor monetare“, explică Alfred Bulai.
