În România, barza vine prin cezariană
0
Deţinem un loc fruntaş la naşterile prin cezariană. Specialiştii susţin că de vină sunt proasta informare a mamelor, frica şi sistemul sanitar actual. Să naşti prin cezariană a devenit o formă de libertate şi de emancipare a femeii. Dar cu câte riscuri pentru ea şi pentru copil!
Mai citeşte şi:
În urmă cu doi ani, Andreea (30 de ani) a născut natural o fetiţă de 2,8 kilograme. O naştere fără probleme, după doar câteva ore de travaliu.
„Mi-a fost frică, e adevărat, înainte, mai ales de dureri. Şi mai că aş fi înclinat şi eu spre o cezariană, dar medicul care se ocupa de mine mi-a spus că n-are niciun sens să mă taie“, recunoaşte Andreea. În salonul în care a stat după naştere, trei din patru proaspete mămici trecuseră prin experienţa operaţiei de cezariană. „Toate mă invidiau că m-am dat jos din pat după două zile, că mă puteam ocupa de fetiţă. La ele recuperarea mergea mult mai greu“, mai povesteşte Andreea.
În ciuda riscurilor şi a complicaţiilor care pot apărea atât la mamă, cât şi la nou-născut, tot mai multe românce apelează la cezariană. Se vehiculează chiar că proporţia lor e de 80% în mediul urban, de cinci ori mai mare decât cea recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Explicaţiile se găsesc în „bagajul“ comunist pe care-l ducem şi acum cu noi - în urmă cu 20 de ani nu te tăia nimeni decât în caz de forţă majoră-, în informaţiile promovate de „folclorul“ de internet şi în practicarea pe scară largă a medicinei defensive, medicii temându-se tot mai mult de acuzaţiile ulterioare de malpraxis. Specialiştii apropiaţi fenomenului spun chiar că ar fi vorba despre o industrie a cezarienelor: obstetricianului îi este mult mai comod să programeze la oră fixă o naştere în loc să urmărească un travaliu chiar şi de 72 de ore.
„Aşa face lumea bună“
De cealaltă parte a baricadei, medicii obstetricieni se disculpă. Femeile sunt cele care optează pentru naşterea prin cezariană, deşi asta nu poate fi o opţiune - este permisă numai la indicaţia scrisă a medicului-şef de secţie.
„Unele viitoare mămici vin cu temele făcute. Ştiu chiar înainte de a trece printr-un control medical de specialitate cum vor să nască. Vor cezariană pentru că se tem de dureri, dar şi pentru că aşa face lumea bună“, ne-a explicat Alexandra Crişan, medic primar de obstetrică-ginecologie la Spitalul Filantropia din Capitală.
Doctoriţa Crişan militează, la rândul ei, pentru naşterea naturală, dar recunoaşte că a cedat de câteva ori insistenţelor viitoarelor mame. „E mare păcat! E drept că durerile facerii sunt foarte mari, dar o naştere aşa cum a lăsat-o natura e aşa frumoasă!“
Nu e mai puţin adevărat că atunci când ceva merege prost în timpul travaliului mama spune invariabil că lucrurile ar fi stat altfel dacă s-ar fi recurs la cezariană. „Toată lumea ar trebui să ştie că evoluţia unei naşteri este imprevizibilă. Pacientele nu sunt conştiente de acest lucru şi asta explică numărul mare de plângeri înregistrate împotriva medicilor ginecologi la Colegiul Medicilor“, mai spune Alexandra Crişan.
E foarte probabil, mai spune medicul, ca româncele să mai aibă încă în minte adevăratele acte de „barbarism“ din maternităţile din România de dinainte de ’89, când copiii erau scoşi cu forcepsul şi nu de puţine ori taţii erau puşi să aleagă între soţie şi copil.
Naşteri pe bandă rulantă
„Când ajung la mine, pacientele vin deja cu ideea că trebuie să facă cezariană din motive care nu au nicio legătură cu nimic din ce se găseşte în literatura de specialitate din lume. Sunt doar mituri! Cezarienele recomandate de doctori au legătură mai degrabă cu eficienţa: de dimineaţă până la ora 11.30 poţi să rezolvi patru naşteri, pentru că nu trebuie să stai cu orele lângă femeile respective. Poţi să le programezi foarte uşor“, spune şi Claudia Bider Heim (31 de ani), o moaşă cu licenţă, de origine elveţiană, care lucrează în Bucureşti.
Dacă în România femeile ştiu din luna a doua de sarcină cum vor naşte, afară, în Europa de Vest, cezariana nu este o opţiune, mai spune moaşa. „Acolo e normal să naşti normal, şi numai viitoarele mame cu o anumită patologie optează pentru o operaţie chirurgicală.“
„Sunt gardian la naştere şi pompier după“
Elveţianca Claudia Bider Heim este de doi ani în România, dar profesează în propria miniclinică din februarie 2009. Până acum, moaşa privată de la „Around Birth“ s-a ocupat de 13 naşteri. Alte paciente i-au solicitat doar ajutor pre şi post natal.
Claudia Bider Heim, în timpul unor cursuri prenatale şi al unei vizite postnatale la domiciliu
„Am observat că în România nu e mare diferenţă între medicina care se practică la stat şi cea din sistemul privat. Şi asta din cauză că în ambele sisteme lucrează aceiaşi oameni. Modul în care femeile sunt influenţate să nască are un singur scop: banul. Sunt excepţii medicii pentru care Jurământul lui Hipocrate mai are vreo valoare“, spune ea.
Lipsite de intimitate
Cum serviciile paramedicale din România, care ar trebui să se ocupe de educaţia şi de igiena în timpul sarcinii, sunt aproape inexistente, Claudia spune că are destul de multă treabă. Şi când merge cu vreo pacientă la spital, să nască, trebuie să se comporte ca un adevărat gardian.
„Am văzut cum, la naşterile naturale care au loc în spital, personalul medical nu vine să o sprijine pe viitoarea mamă. Este lăsată să zacă acolo, pe un pat, într-un salon cu alte câteva femei care sunt în aceeaşi condiţie cu ea. Fără pic de intimitate, fără pic de respect. Moaşele ar trebui să aibă grijă de ele, pentru că asta e meseria lor“, mai spune ea.
Postnatal, tot moaşa este cea care trebuie să se ocupe de aspectele foarte importante, dar atât de puţin băgate în seamă în România. „Merg acasă la proaspăt părinţi care s-au trezit cu încă un membru în familie. Până să-l ia de la spital nu l-au auzit plângând, nu l-au spălat, nu l-au înfăşat. Atunci mă transform în pompier. Foc deja este!“, glumeşte amar moaşa Claudia.
Un alt element de care ţine sănătatea copilului şi fericirea mamei este alăptarea bebeluşului. Lactaţia, spune Claudia, se induce mecanic şi hormonal, în primele 72 de ore de după naştere, lucru aproape imposibil în spitalele în care mamele şi pruncii stau separat şi se văd după un program de masă stabilit arbitrar.
Chiar dacă nu este încă mamă, Claudia crede că acest aspect nu e esenţial pentru pacienţii ei. „Am avut o profesoară, în Elveţia, care avea trei copii. Ne repeta mereu că fusese o moaşă mai bună până să devină mamă. După, raporta totul la propria trăire maternă.“
Naşterea naturală dezvoltă instinctul matern
„Naşterea unui copil schimbă organismul, mintea şi modul de a percepe şi de a gândi al femeii. Cum era înainte nu va mai fi niciodată! Schimbarea radicală a vieţii devine o aventură la care fiecare femeie reacţionează în felul ei“, explică Aniela Minu, psiholog clinician.
Femeile ar trebui să ştie că primul pas spre a deveni părinţi îl fac în timpul celor nouă luni în care se pregătesc să trăiască miracolul aducerii pe lume a unui copil. Tot acum se creează şi legătura dintre ele şi copil. O legătură care se pare că este mai puternică în cazul mamelor care nasc natural.
Un studiu american citat de BBC arată că mamele care nasc pe cale naturală sunt mai receptive la plânsul copiilor. Cauza: activitatea cerebrală mai intensă în zonele asociate emoţiilor şi motivaţiei. Echipa de la Universitatea Yale susţine că explicaţia acestui fenomen constă în diferenţa hormonală, naşterea naturală eliberând în corpul mamei anumiţi hormoni - printre care şi oxitocina - care provoacă manifestări ale „instinctului matern“.
Comodă, dar riscantă
Naşterea prin cezariană este mai puţin dureroasă, dar implicaţiile ei se văd în timp. „Să nu uităm că e o operaţie la care se pierde mai mult sânge decât în cazul naşterii naturale. Luaţi în calcul anestezia şi implicaţiile ei, faptul că se taie şase straturi de ţesut până la copil.
Şi foarte important, viitorul obstetric al femeii (cum va duce sarcinile ulterioare, n.r.) este incert“, explică medicul Alexandra Crişan. Şi pentru nou-născut riscurile sunt mari, explică moaşa Claudia Bider Heim. „Contracţiile uterine din timpul travaliului au un scop clar: la naştere, copilul trece dintr-un mediu plin de lichid, într-un mediu de aer; contracţiile sunt cele care îl ajută să-şi golească plămânii de lichide şi să respire, să se adapteze la viaţa extrauterină.“
15% este proporţia-limită de naşteri prin cezariană pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii o recomandă pentru toate ţările membre.
80% din româncele de la oraş apelează la cezariană, deşi nu au o patologie care să le transforme în candidate pentru o asemenea intervenţie.
30,2%din americance nasc prin cezariană; la operaţie apelează 35% din brazilience, peste 28% din canadience şi doar 14% din franţuzoaice.
Se încarcă comentariile...
