30 de ani de la Revoluţia „muzicii la purtător“

30 de ani de la Revoluţia „muzicii la purtător“

Walkmanul, care ne-a schimbat modul de a ne raporta la muzică, e folosit de milioane de oameni. Walkmanul a pătruns în vieţile noastre în urmă cu trei decenii.  Ne-a permis să ascultăm muzică într-un mod la care puţini s-ar fi gândit.

Walkmanul Sony împlineşte astăzi 30 de ani. O aniversare care pe unii dintre noi ne face să ne simţim mai bătrâni.

În acelaşi timp însă ne trezeşte amintiri dintre cele mai plăcute.

Revoluţionarul aparat ne-a permis să ne luăm muzica preferată cu noi oriunde - în autobuz, în tren, în parc, în sala de sport. Pentru mulţi o binecuvântare, pentru alţii un blestem.

Sunt oameni care au privit walkmanul ca pe un parazit care a invadat societatea, transformând zeci de mii de persoane în entităţi surde, cufundate într-o lume care dansa pe ritmuri pe care cei din jur nu le auzeau.

Dar, indiferent de care parte a baricadei s-ar afla cineva, un lucru este cert. Walkmanul a schimbat cursul istoriei.

Iniţial, un capriciu

În 1978, inginerul Nobutoshi Kihara a inventat walkmanul pentru Akio Morita, cofondator al companiei Sony, care îşi dorea să poată asculta muzică de operă în timpul zborurilor sale. În 1979, aparatul ajungea pe rafturile magazinelor din Japonia sub denumirea de Walkman. „În alte ţări se numea Soundabout – inclusiv în SUA. În Suedia purta numele Freestyle, iar în Marea Britanie – Stowaway“, spun reprezentanţii Sony în România.

Iniţial, Sony Walkman s-a adresat tinerilor tocmai pentru că promova ideea de libertate, de independenţă.

„Walkmanul Sony a deschis calea în zona divertismentului portabil, reuşind să se impună drept un gadget de nelipsit din buzunarul oricărui iubitor de muzică şi nu doar în viaţa tinerilor“, a declarat pentru „Adevărul“ Tai Ishikawa, şeful Diviziei Customer a companiei Sony, Filiala Bucureşti. „Walkmanul a devenit un fenomen social, a reuşit să transforme simpla audiere a muzicii într-o experienţă personală“, a adăugat Tai Ishikawa.

Drumul spre lumea bună

În România, walkmanul a început să se transforme din vis în realitate pe la începutul anilor ’90, îşi aminteşte un domn în vârstă de 58 de ani, care se prezintă Ştefan. „Am fost mereu pasionat de aparatura modernă. După Revoluţie, am început să avem acces mai uşor la tot soiul de dispozitive. Dar erau scumpe. Vroiam neapărat să-i cumpăr un walkman fiicei mele. Înainte să-mi permit un Sony, am luat ceva mai ieftin. O imitaţie“, a relatat acesta. 

Carla are acum 31 de ani şi spune că nu va uita niciodată ziua în care a primit un walkman Sony. „Eram în clasa a XI-a. Tata fusese într-o deplasare în Franţa. Mi-a adus un Walkman Sony. Eram singura din clasă care aveam aşa ceva. Intrasem în lumea bună“, povesteşte aceasta.

O armată de „ciudaţi“

Treptat, numărul posesorilor de astfel de gadgeturi a crescut considerabil. Nimic mai enervant pentru aceia care nu le-au împărtăşit niciodată pasiunea pentru tehnologia modernă. „Tinerii ăştia parcă nu-s normali. Stau toată ziua cu căştile în urechi, cu muzica dată tare. Nu-s atenţi la nimic. Nici la oameni, nici la maşini“, spune o doamnă de vârstă mijlocie.

Acum walkmanul are un competitor puternic, mai tânăr şi mai „jucăuş“ - iPodul. Principiul care stă la baza acestor aparate este însă acelaşi. Iar efectul este catalogat de unii drept pur şi simplu enervant. Printre ei se numără şi prozatorul britanic A. N. Wilson.

Într-un articol publicat recent în cotidianul „The Daily Mail“, Wilson a etichetat aceste aparate drept „opusul adezivului social“. „Cu una dintre chestiile alea infernale vârâte în cap, eşti practic surd la nevoile altora. Nu poţi să auzi nimic din ceea ce ţi se spune şi devii foarte repede insensibil la faptul că urme ale zgomotului tău dau năvală peste calmul şi liniştea oricui ar alege să călătorească fără fire la urechi“, scrie el.

Un „bătrânel“ simpatic, dar oarecum jenant

La 30 de ani de la începerea revoluţiei în materie de „muzică la purtător“, cei de la BBC au făcut un experiment pentru a vedea cum este privit astăzi walkmanul de odinioară. I-au dat unui băiat de 13 ani un walkman timp de o săptămână, cerându-i să renunţe în acest răstimp la iPodul său.

Scott Campbell s-a lăsat convins după ce tatăl său i-a explicat că walkmanul a fost iPodul tinereţii lui. „Îmi spusese că e mare, dar nu mi-am dat seama cât de mare“, a mărturisit băiatul. În săptămâna în care a fost osândit să utilizeze un walkman de pe vremuri, Scott s-a simţit jenat. Colegii de şcoală făceau glume pe seama lui. I-a luat trei zile să înţeleagă că o casetă are două feţe şi amândouă pot fi ascultate. Apoi, un profesor care a văzut aparatul a fost cuprins brusc de nostalgie.

O idee revendicată din două părţi a schimbat lumea

Walkmanul a fost creat mai ales pentru tineri, tocmai pentru a promova ideea de libertate. Punctul zero al dispozitivului nu a fost însă un walkman, ci un „stereobelt“.

Acesta a fost inventat în 1972 de Andreas Pavel, un cercetător cu dublă cetăţenie - braziliană şi germană. Stereobelt a fost, de fapt, predecesorul walkmanului, scrie presa internaţională, iar Sony a început să vândă un dispozitiv asemănător abia în 1979.

Varianta companiei este cu totul alta: Sony Walkman a fost inventat în 1978, de către Nobutoshi Kihara, pentru Akio Morita, co-fondator Sony. Cu toate acestea, în urma unui proces, Sony i-a plătit lui Andreas Pavel o serie de despăgubiri pentru aparatele walkman vândute în Germania.

În plus, în 2001 Pavel a ameninţat conducerea Sony cu procese pentru aparatele vândute în mai multe ţări. În urma unor negocieri, acesta ar fi primit despăgubiri pentru daune de peste 10 milioane de dolari. „Sony Walkman este un produs-legendă, un gadget cu o adevărată poveste, cu o istorie a sa“, mai spun reprezentanţii
companiei.

Telefoane walkman

În urmă cu patru ani, Sony Ericsson a lansat şi o gamă de telefoane mobile supranumite Walkman. Acestea se remarcă prin experienţa audio de înaltă calitate, având performanţele unui player muzical. Primul telefon din gamă a fost W800, lansat în august 2005.

Competiţie acerbă pe piaţă

Chiar dacă este deja bătrân, Walkmanul Sony nu se lasă doborât de competitorii mai tineri şi mai atractivi pentru adolescenţi. De la modele inedite ca design până la cele ce se remarcă prin performanţe, urmaşii walkmanului ajung încă la inimile tinerilor. 

Principalul atu al walkmanului este tocmai libertatea foarte mare pe care acesta o oferă utilizatorului. Walkmanul nu este dependent de nicio aplicaţie pentru PC, spun reprezentanţii Sony. Cel mai recent model care concurează cot la cot cu iPodul produs de Apple este Sony X Series. 

Calitate audio

„În ceea ce priveşte seria X de la Sony în comparaţie cu iPod Touch, credem că prin funcţia de anulare a zgomotului de care dispun căştile, prin sunetul superior, prin procesarea audio S-Master, prin ecranul OLED ce afişează culorile aproape de perfecţiune, Sony Walkman X se situează cu o treaptă mai sus faţă de competitor“, spune Tai Ishikawa, şeful diviziei Consumer din cadrul biroului Sony de la Bucureşti. Noul walkman poate fi folosit pentru vizionarea videoclipurilor, pentru fotografii, dar şi pentru navigarea pe internet.

Banda a fost înlocuită cu tehnologii de ultimă generaţie care concurează cu cele folosite în cazul telefoanelor mobile sau în cazul laptopurilor.

Modele în timp

1979, 1 iulie.  Primul player audio-portabil, TPS – L2, începe să fie comercializat în Japonia. Acesta dispune şi de două porturi pentru căşti, pentru ca două persoane să poată asculta simultan muzica.

1984. Sony introduce pe piaţă un walkman pentru înregistrarea vocii. Walkman Professional WM-D6C a rezistat neschimbat pe piaţă timp de aproape 20 de ani.

1989. Apare WM-DD9,  cunoscut pentru calitatea extraordinară a sunetului. WM-DD9 era singurul dispozitiv pentru redarea muzicii cu două procesoare pentru auto-reverse (schimbarea automată a  feţei casetei).

1984. Tehnologiile discurilor compacte încep să fie la mare căutare, iar walkmanul se adaptează şi el noilor cerinţe ale pieţei cu modelul D-50, numit pe atunci Discman.

1989. Sony a prezentat video walkmanul, transpus în modelul GV-8 Acesta cântărea peste 1 kg, dispunea de un ecran color de 3 inchi şi de receiver VHF şi UHF, redând conţinutul de pe casetele video.

2003. Modelul NW-MS70D este  primul walkman cu memorie flash încorporată ce putea fi extinsă. A fost considerat cel mai mic dispozitiv pentru redarea muzicii.

2009. Dispozitivele actuale de redare a muzicii, de la Sony - Playere MP3 / MP4 Walkman - au memorii încorporate de 16GB, funcţii Bluetooth Stereo, Radio FM, atenuarea zgomotului de fond.