Rătăciţi în reţea

Tinerii din ziua de azi cred că apartenenţa la o reţea socială este un lucru obligatoriu. Acest stil de viaţă îi deosebeşte doar aparent de cei mai vârstnici, din epoca de dinainte de Facebook sau Twitter. Cei care trăiesc cu obsesia de a fi permanent conectaţi la comunitatea virtuală sunt, în realitate, la fel de singuri precum nişte bătrâni care-şi duc zilele uitaţi de lume.

Pentru majoritatea tinerilor de azi, apartenenţa la o reţea de socializare este considerată un semn distinctiv al generaţiei din care fac parte. Generaţia celor care au sute de prieteni virtuali, cu care împărtăşesc şi cele mai neînsemnate evenimente ale vieţii lor, cu care se distrează zi de zi sau chiar, în unele cazuri, oră de oră.

Foarte puţini realizează însă că aceia care trăiesc cu obsesia de a fi permanent conectaţi la comunitatea virtuală sunt, în realitate, foarte singuri. Studiile arată că singurătatea lor este comparabilă cu cea a unor bătrâni care‑şi duc zilele uitaţi de lume într‑un apartament prăfuit, unde tehnologia modernă este practic necunoscută.

Un studiu realizat de revista „Yours" a scos la iveală faptul că, deşi au în medie 243 de prieteni pe Facebook, adolescenţii petrec atât de mult timp în faţa monitorului, întreţinând aceste relaţii virtuale, încât de-abia dacă mai au vreme să se întâlnească faţă-n faţă cu cei de vârsta lor. Practic, tineri debordând de energie şi vitalitate ajung să trăiască la fel de izolaţi de lumea reală ca nişte bătrâni neputincioşi.

Diferenţa este că măcar bătrânii pot să‑şi amintească de amicii pe care i-au avut cândva şi de timpurile petrecute cu aceştia, pe când cei care trăiesc mai mult în reţea riscă să nu mai ştie ce înseamnă o prietenie adevărată. Potrivit studiului citat, 68% din adolescenţii intervievaţi au declarat că le este mult mai greu să-şi facă prieteni în carne şi oase decât în spaţiul virtual.

Virtualul, mai important ca realul

Pe Simona am întâlnit-o, virtual, pe un forum pentru femei, unde se discuta despre dependenţe, de la ţigări şi cafea până la shopping. Imitând voit formula uzuală de la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, tânăra îşi începuse postarea astfel: „Sunt Simona, am 27 de ani şi sunt dependentă de Facebook".

Femeia povestea cum a ajuns ca, în cei trei ani de când îşi făcuse profil pe Facebook, să aibă peste 800 de prieteni. „Mă trezeam cu tot felul de cereri de prietenie de la oameni cu care aveam cunoştinţe comune şi lista mea creştea de la zi la zi." Problemele nu au întârziat. Ajunsese să-şi petreacă serile cu laptopul în braţe, urmărind postările de peste zi ale prietenilor, plus comentariile, pierdea ore întregi rătăcind pe paginile unor necunoscuţi până nu mai putea de somn. La birou, la fel, a fost prinsă de şefi de mai multe ori stând pe Facebook şi s-a ales cu o sancţiune zdravănă.

Am continuat discuţia cu Simona, evident, pe Facebook, dar prin mesaje private, căci era evident că tânăra nu ar fi dorit să posteze pe propriul „wall" că s-a săturat să piardă vremea cu tot felul de oameni pe care abia îi cunoaşte.

A ratat nunta verişoarei

Întrebată ce a determinat‑o să încerce să se distanţeze de mirajul reţelei, femeia a răspuns că a avut un şoc în ziua în care trebuia să plece spre Cluj, oraşul său natal, la nunta verişoarei ei, şi a pierdut trenul pentru că nu s-a putut dezlipi de calculator. „Făcusem valiza, eram îmbrăcată de drum, dar era devreme şi am zis să mă uit ce mai e pe Facebook. M-am prins într-o discuţie foarte încinsă, ceva despre locul femeii, la cratiţă sau la birou. Când s-au mai potolit spiritele, trecuseră patru ore şi n-am reuşit să prind nici trenul următor spre Cluj", povesteşte Simona.

N-a mai ajuns la cununie, iar la petrecere, verişoara cu care a copilărit în casa bunicii a rugat-o să nu-i strice cea mai frumoasă zi din viaţă cu scuzele ei ridicole. „Pe scurt, am rănit o persoană la care ţin enorm, pentru a mă certa cu nişte străini", a conchis Simona. În prezent, nu mai intră pe Facebook decât pentru a verifica dacă are mesaje private sau postări care i se adresează direct. Restul nu o mai interesează.

O societate autistă

„În loc să dărâme bariere, tehnologia ne face să trăim tot mai izolaţi, iar aceasta îi afectează mai ales pe tineri", este de părere psihologul  Julie Peasgood, citată de presa britanică.

„Nu poţi îmbrăţişa un prieten de pe Facebook. Atingerea este cea care ne calmează, ne vindecă, ne permite să interacţionăm cu altă persoană. Este singurul simţ de bază considerat esenţial pentru viaţă, iar «foamea de atingere» este catalogată astăzi  drept versiunea adultă a sindromului de înstrăinare de care sufereau orfanii din aziluri, în cel de-al Doilea Război Mondial", explică Peasgood.

Vinovată de această situaţie este, în primul rând, societatea în care trăim, o societate care pune accentul pe eficienţă, în detrimentul contactului faţă în faţă, al gesturilor de curtoazie sau al micilor amabilităţi, pe baza cărora se construiesc relaţiile interumane, consideră Valery McConell, redactor şef al revistei „Yours", care a comandat studiul citat.

Oamenii lucrează aplecaţi pe tastatură, comunică prin e-mail, îşi fac cumpărăturile şi plăţile pe internet. „Societatea modernă nu ne încurajează să vorbim unii cu alţii şi, ca urmare, gradul de singurătate de care suferă oamenii se îndreaptă spre punctul critic", adaugă jurnalista britanică.

Riscuri pentru sănătate

Alienarea de care suferă omul modern şi mirajul apartenenţei la o comunitate virtuală au făcut obiectul unui amplu studiu realizat la Universitatea din Chicago, care a pus în evidenţă riscurile pentru sănătatea mintală şi fizică pe care le induce singurătatea.

În rândurile populaţiei adulte, sentimentul de izolare poate cauza tulburări de somn, hipertensiune, boli de inimă sau poate să dea naştere unor depresii atât de profunde încât se poate ajunge până la sinucidere.

Nevoia de socializare

Reţelele virtuale satisfac nevoia primordială de socializare, este de părere jurnalistul Alexandru-Brăduţ Ulmanu, autorul volumului „Cartea feţelor. Revoluţia Facebook în spaţiul social". „Facebook poate fi privit ca o hartă interactivă a relaţiilor noastre sociale. Clipă de clipă, o mare parte dintre resursele noastre mentale sunt alocate pentru descifrarea conexiunilor sociale", afirmă autorul citat.

Bucureştiul s-a mutat pe Facebook

Fenomenul Facebook a luat amploare şi în România, unde sunt în prezent peste 3,6 milioane de persoane care au cont pe cea mai la modă reţea de socializare.  Numai în Bucureşti sunt aproape un milion de utilizatori de Facebook, ceea ce înseamnă cam jumătate din populaţia oraşului. Chiar dacă la nivelul firmelor şi instituţiilor, acest gen de ocupaţie este prost privit, cei care încă nu au cont nu sunt în trend. În plus, abundenţa de oferte de telefoane cu acces nelimitat la reţelele de socializare au impus ca nou standard postarea de mesaje şi poze direct de pe mobil, în timp real, ca şi cum, de exemplu, faptul că ai ajuns la Sinaia este un breaking news care nu suferă amânare. La nivelul şcolilor şi liceelor, adică exact locul unde se află persoanele cele mai expuse riscului alienării, fenomenul a luat o amploare de masă, iar copiii cărora părinţii nu le permit accesul la această reţea sunt priviţi cu nedisimulată superioritate.

Singurătatea - boală contagioasă

„Reţelele de socializare precum Facebook sau MySpace îi hrănesc pe oameni cu iluzia apartenenţei la o comunitate, dar, în final, aceia care se simţeau deja singuri se vor trezi şi mai singuri. Aceste site-uri ar trebui să completeze, nu să înlocuiască interacţiunea faţă în faţă cu alte persoane", spune profesorul John Cacioppo, co-autor al studiului intitulat „Singurătatea - natura umană şi nevoia de relaţii sociale". 

Pentru cei care au o viaţă împlinită, au o familie şi se simt iubiţi, apartenenţa la o reţea virtuală de socializare nu este un pericol. În schimb, oamenii care se confruntă deja cu spectrul singurătăţii se vor simţi automat mai izolaţi şi mai nefericiţi urmărind postările celor din prima categorie, văzând că aceştia se simt bine.

Pe de altă parte, în opinia specialistului citat, singurătatea poate fi contagioasă în reţea. Un ins înclinat spre izolare şi depresie va avea tot mai puţini prieteni care să-l bage în seamă, ajungând să fie împins spre periferia comunităţii virtuale. Puţinii prieteni rămaşi vor fi intoxicaţi treptat de mesajele sale încărcate de frustrări, ajungând să-i deprime şi pe aceştia.

Nevoia de popularitate

O altă categorie de persoane care se expun riscului excluderii din cercul de prieteni reali sunt cei dornici să epateze, postând mesaje pe reţelele de socializare în timp ce se află la o terasă sau la piscină. Potrivit studiului menţionat, cei care o fac încearcă, mai mult sau mai puţin conştient, să arate ce persoane populare sunt şi câţi prieteni aşteaptă nerăbdători actualizările sale. În realitate, prietenii reali se vor simţi jigniţi de un astfel de comportament, iar reacţia va fi una de respingere.

Degradarea noţiunii de prietenie

Unii experţi au atras atenţia că un site precum Facebook îţi vinde de la bun început o iluzie. Dacă pe bătrânul Yahoo Messenger persoanele cunoscute apar drept contacte, iar pe Twitter sunt prezentate ca oameni care te urmăresc, cele adunate pe Facebook sunt automat trecute ca prieteni. Ceea ce se întâmplă este practic o degradare a noţiunii de prieten, atunci când în această categorie sunt incluşi oameni pe care nu i-ai văzut poate niciodată în viaţă şi abia ştii câteva lucruri despre ei. O altă problemă este aceea că reţelele de socializare în care discuţiile se poartă la nivel public, discursul este din start unul fals.

„Omul este conştient că transmite un mesaj care este public şi atunci are grijă ca lucrurile pe care le scrie să fie în consonanţă cu imaginea sa publică, adică acea imagine de sine pe care încearcă să o transmită permanent celor din jur. Mesajul postat online este filtrat prin prisma măştii pe care fiecare dintre noi o purtăm în public, chiar fără să ne dăm seama", explică psihologul Luminiţa Cernat.  „În această situaţie, nu putem vorbi de prietenie în adevăratul sens al cuvântului. Prietenul este cel cu care stai la o cafea şi îi destăinui ce ai pe suflet, iar el îţi răspunde cu sinceritate", adaugă aceasta.

Comunicare în tipare

Un alt aspect negativ al vieţii în reţea este schematizarea relaţiilor prin excesul de semne utilizate, de la simpaticul smiley până la omniprezentul buton „Like". Foarte mulţi utilizatori au obiceiul de a da automat „Like" la postările amicilor doar pentru a arăta că au citit mesajul. Alţi experţi spun că folosirea abrevierilor sau a nelipsiţilor smiley duce la o sărăcire a limbajului. O faţă care zâmbeşte e amuzantă, însă este un simbol extrem de sărac atunci când încerci să traduci o mimică specific umană, ce poate avea nenumărate nuanţe.

"Mesajul postat online este filtrat prin prisma măştii pe care fiecare dintre noi o purtăm în public, chiar fără să ne dăm seama."
Luminiţa Cernat
psiholog