Primul transsexual român, nici bărbat, nici femeie

În urmă cu 17 ani, Sorin Raţiu ţinea coperta publicaţiilor din România, fiind primul român care şi-a schimbat sexul. Acum, Sorina spune că este nefericită ca femeie şi că trăieşte de azi pe mâine. Sorina a părăsit viaţa ca Sorin, cu speranţa găsirii unui soţ şi a unei vieţi decente. Visurile de atunci s-au transformat într-un pat la adăpstul pentru oamenii străzii şi un câştig de nici 10 lei pe zi.

O femeie desfigurată, cu privire întunecată. Trage după ea două plase cu câteva haine şi puţină pâine căpătată din mila cuiva. Merge greoi, vorbeşte repede, dezarticulat, şi tot timpul se uită cu teamă, în toate părţile, aşteptând parcă o lovitură. E primul român care a suferit o operaţie de schimbare de sex devenind Sorina Neamţu. Acum, la 36 de ani şi 17 ani de la intervenţia care i-a schimbat viaţa, femeia este un exemplu de inadaptare. Dincolo de hainele murdare, de faţa schimonosită şi de vorbele care se rostogolesc greu, Sorina vorbeşte în primul rând cu ochii, cei care îi spun povestea mai bine decât vorbele înşirate uneori fără nicio noimă.

„Aveţi să-mi daţi ceva? Mă ajutaţi şi pe mine cu ceva?". Aşa începe orice discuţie cu Sorina, care îşi câştigă un codru de pâine de cele mai multe ori din cerşit. „Mai ajut la sucuri la descărcat, la apă plată, pe la terase, mai merg pe la oameni la lucru", rezumă scurt Sorina felul în care reuşeşte să facă rost de bani. Face naveta de la Sibiu la Sebeş şi se bucură atunci când cineva îi pune în palmă, de milă, câţiva lei. La Sebeş spune că merge şi munceşte cu ziua la câmp, iar la Sibiu, atunci când nu descarcă lăzi se aşează în poarta vreunei biserici, în speranţa că va înduioşa suflete.

Singurul venit stabil al Sorinei Raţiu este un ajutor social de 230 de lei. Spune că banii sunt foarte puţini, se duc pe mâncare şi pe câte o haină cumpărată, din când în când, din second hand-uri. „Decât deloc sunt mulţumită şi cu ajutorul pe care-l primesc. Ce mănânc? De exemplu, o pâine din aia mare de 4 lei, îmi mai iau un iaurt, îmi mai iau o ciorbă şi gata pe ziua de azi. Haine mai cumpăr de la second- hand, că sunt mai ieftine", spune Sorina, în timp ce aruncă în toate părţile priviri speriate, de om hăituit.

Nu e nici bărbat, dar nici femeie

Dacă o întrebi de viaţă intimă, Sorina se fâstâceşte. Nu-i e uşor să recunoască că toată tevatura din viaţa ei a fost, de fapt, zadarnică. „Nu am avut nicio relaţie sexuală. Am încercat cu bărbaţii, dar din păcate n-am putut să reuşesc nimic în plan sexual", oftează Sorina privind în gol. Acum, regretă decizia luată la 19 ani când a crezut că operaţia îi va schimba viaţa. De schimbat, s-a schimbat, dar doar în rău. „Au fost mulţi oameni care au zis că n-am făcut bine ce am făcut. Am realizat şi eu asta, dar foarte târziu. Acum nu mai am ce face, trebuie să mă obişnuiesc că sunt femeie", mai spune Sorina.

Acasă, la adăpostul pentru oamenii străzii

Atunci când vine în Sibiu, Sorina doarme peste noapte la adăpostul pentru oamenii străzii. „Clientă" a locului de ani de zile, Sorina se bucură că are aici un pat curat, poate să se spele şi primeşte şi masa de seară - trei felii de pâine, unse cu margarină, dulceaţă sau pateu, câteodată o bucăţică de brânză sau câteva felii de parizer. Ana Szekely Varga, una dintre asistentele sociale de la adăpost, spune că Sorina le-a trecut prima dată pragul undeva prin 2003-2004. Prima amintire este legată de şocul la vederea feţei Sorinei, toată numai o rană. „Am întrebat-o ce s-a întâmplat, şi a zis că a prostit-o cineva că dacă îşi dă cu sodă caustică atunci nu-i mai iese păr pe faţă", povesteşte asistenta socială.

Fire introvertită, Sorina nu şi-a pus drama pe tapet primului venit. Astfel, cei de la azil au aflat târziu, abia după vreun an, cine vine să le ceară un pat şi câteva felii de pîine. „N-am ştiut că ea a fost băiat. Am întrebat-o tot eu, târziu, după ce am auzit povestea asta de la şoferii de pe autobuz. Oamenii mă întrebau dacă femeia asta care vine la noi este cea care a fost bărbat. Am întrebat-o dacă e adevărat sau nu, şi a recunoscut că da, a fost primul experiment",  mai spune asistenta socială.

Deşi adăpostul are pentru Sorina rezonanţa cuvântului „acasă", ea nu-şi leapădă nici măcar aici teama din priviri. Nu-i place să fie nici măcar privită, aşa că nu şi-a făcut prieteni. Dar nici nu se ceartă cu nimeni. „Ea e mai retrasă, se bagă în cameră, stă acolo pe dunga patului. Nu-i place să se uite lumea la ea", explică Ana Szekely Varga. Femeia o priveşte cu milă pe Sorina: „Cei de aici de la adăpost cred că e ca şi ei, dar Sorina e altfel. Nu e nici aşa, nici aşa, nu se poate folosi de nimic, nici ca bărbat, nici ca femeie. Mi-e milă doar că n-a dus-o mintea şi a făcut operaţia. Am văzut într-un ziar ce băiat frumos a fost şi uite ce a ajuns".

''Au fost mulţi oameni care au zis că n-am făcut bine ce am făcut. Am realizat şi eu asta, dar foarte târziu.''
Sorina Raţiu transsexual

Planuri de viitor

A eşuat, dar nu renunţă. Când o întrebi de planuri de viitor, Sorina este însă extrem de hotărâtă. Povesteşte că în urmă cu câteva luni a fost plecată câteva săptămâni, printr-o fundaţie, în Italia, şi timpul petrecut acolo a convins-o că singura ei şansă este să-şi facă un viitor în afara graniţelor ţării. Vrea să strângă bani, să înveţe limba şi să plece. Visuri greu, dacă nu imposibil de realizat, în condiţiile în care sunt zile în care face rost greu şi de cei trei lei pe care trebuie să-i dea seara la adăpostul pentru oamenii străzii. 

6 operaţii de schimbare de sex s-au făcut în România, dintre care ultima la 1 iunie, când o femeie a devenit bărbat.