Planuri pentru viitorul nostru în Brazilia

Laura şi Florian nu-şi organizează viaţa pe termen lung, dar asta nu înseamnă că renunţă să viseze. Le place mai degrabă să-şi trăiască viaţa după principiul „cere şi ţi se va da!“ După cele trei luni pe care le vom petrece în România ne vom muta singuri într-o casă. Voi scrie cartea. În rest, vorbim de visuri.

Planurile de viitor nu au fost niciodată punctul meu forte. Mi-a plăcut mereu să trăiesc aşa, momentul. Tocmai de asta nu am bani nici la saltea, nici în bancă, pentru că i-am cheltuit pe toţi trăind clipa. Iar când nu am avut sau când nu am, ei bine, asta e: nu am şi gata. E bună şi fasolea! Iar în Brazilia e chiar mâncare naţională, dacă nu ştiaţi. Fasole cu orez. „Pâinea cea de toate zilele" pentru omul din Bahia. Foarte bun!

Tocmai pentru că nu m-a speriat niciodată viitorul şi nu am simţit nevoia să-l calculez şi să-l aranjez la secundă, tocmai pentru că mi-s dragi surprizele şi ţopăi de încântare la întâlnirea cu neprevăzutul, tocmai pentru că m-am obişnuit să cer şi să am convingerea că mi se va da - aşa funcţionează una din Legile lui Dumnezeu, nu? Cere şi ţi se va da!

Pentru toate astea mi-a fost aşa de uşor să-mi fac bagajele şi să plec la drum, din România până în Brazilia, fără să ştiu mare lucru despre ce o să ne aştepte de partea asta a Planetei. Şi e bine că şi Florian e la fel. Poate nu aşa de încrezător ca mine. El e uşor mai pragmatic, aşa, lui îi place să ştie măcar că avem o cameră rezervată la hotel, când facem escală la Frankfurt, la întoarcerea în România.

Casa din Piracanga în care se va muta familia Câmpean

O casă numai pentru noi

Şi revin la planurile de viitor. Că tot ne întreabă o grămadă de lume ce gânduri avem, la ce şcoală dăm copilul, ce meserie îi recomandăm să-şi aleagă în viaţă, din ce o să trăim la vârsta senectuţii şi cine o să ne mai angajeze dacă ne decidem vreodată să revenim de tot în patria mamă. Ei bine, nu avem. Planuri de viitor, zic. Pentru noi, viitorul are cel mult o săptămână. OK, acum e o excepţie: viitorul are vreo cinci luni, pentru că ştim deja că venim în România în iunie, stăm trei luni şi apoi ne întoarcem în Brazilia.

Ce mai ştim? Mai ştim că din septembrie ne mutăm, tot cu chirie, într-o altă casă din Piracanga. O casă cu două camere, în care o să stăm doar noi cu Sasha. Fără proprietari, fără alţi colocatari, doar noi trei cu bucuriile şi tristeţile noastre. E vorbită deja treaba şi o şi văd pe ea, căsuţa asta, cum o să o bibilim şi o să o drăgălim cu tot felul de mici decoraţiuni, cum o să-i facem locul de joacă lui Sasha şi cum o să ne ocupăm de grădină, cu copilul împleticindu-ni-se printre picioare.

Şi tot în casa asta o să încep să aştern pe hârtie prima mea carte, pe care o văd, o simt, o răsfoiesc deja în inima şi-n mintea mea. Mai cer doar inspiraţie, timp şi o editură care să o publice. Astea sunt toate planurile noastre de viitor. În rest, vorbim doar de dorinţe, visuri, de ce ne-ar plăcea să facem.

Lista de visuri

De exemplu, pe lista de visuri se află vizita în Chapada Diamantina, unul dintre locurile uimitor de frumoase din Brazilia, aflat la vreo 400 de kilometri de noi. Şi apoi o călătorie lungă, de măcar doi ani, cu rulota, prin toată America de Sud. Poate încă un copil? Florian vrea, eu, la momentul ăsta, simt că Sasha ne e de ajuns. Şi mai am pe lista de visuri doi cai, ai noştri, o văcuţă, o grădină uriaşă cu flori şi una cu legume şi fructe. Îmi place viaţa trăită aşa, fără calcule şi fără rapoarte cincinale.

Îmi place aşa, doar să fim, să ne bucurăm de viaţă, alergând pe plajă cu Sasha în braţe, în timp ce el râde în hohote şi noi ne prefacem că ne prindem unul pe altul. Şi apoi, ne oprim ca să privim orizontul de culoare roz, cu soarele apunând în spatele nostru, cu marea de culoare indigo legănându-se neobosită. Ne ţinem de mână şi nu ne trebuie planuri de viitor. Totul e perfect aşa cum este, chiar acum!

Chapada Diamantina, o destinaţie de vacanţă perfectă

Români în Bahia

Laura (33 de ani) şi Florian Câmpean (38 de ani) sunt doi români pentru care viaţa e mai mult decât muncă, şefi, stres şi credit la bancă. Împreună cu Sasha, băieţelul cuplului, cei doi trăiesc „departe de lumea dezlănţuită", la aproape 9.500 de kilometri de Bucureşti, în Piracanga, un „sat eco" din sudul statului brazilian Bahia.

Au ajuns acolo anul trecut, pe când Laura era încă însărcinată. În Brazilia, toamna trecută, s-a născut Sasha. Şi tot acolo a primit şi botezul spiritual. În fiecare săptămână, Laura povesteşte pentru cititorii ziarului „Adevărul" cum este viaţa în Piracanga, unde locuieşte împreună cu familia ei. *Alte povestiri din Piracanga puteţi citi pe blogul viataprinbalonulroz.blogspot.com.