Peste 600.000 de români serbează onomastica de Sf. Vasile cel Mare

Peste 600.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei, sâmbătă, în prima zi a Anului Nou. Din cei 608.701 de români aniversaţi la sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, 518.861 sunt bărbaţi, iar 89.840 sunt femei.

Majoritatea românilor care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Vasile, respectiv 497.552 de persoane, poartă numele de Vasile, alţi 20.138 Vasilică, iar 433 Sile. De asemenea, 409 poartă numele Sică, 232 de persoane răspund la numele Silică şi alţi 97 - Vasi şi Vasilache.

Citeşte şi:
Despre ritualuri magice în Ziua Anului Nou şi de Sfântul Vasile

Sub semnul Iepurelui: Cum arată anul "românesc" 2011 în calendarul chinezesc?

Numele Sfântului Vasile, unul dintre cei mai importanţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii creştine, este purtat şi de 89.840 de femei, dintre acestea 86.180 purtând numele Vasilica, 2082 - Vasilca , alte 970 - Sica şi 608 - Vasila.

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mânăstire din Pont, unde duce o viaţă de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mânăstiri şi schituri din Egipt, s-a întors în Pont şi redactează prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mânăstire, numită 'Regulile vieţii monahale'.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de 'Vasiliade'. Deosebit de energice au fost însă şi misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acţiunile sale de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme, transmite Agerpres