VIDEO Peruani îndrăgostiţi de România

Indieni veniţi din Peru, Chile sau Argentina fac, şi după 10 ani, furori în rândul turiştilor care ajung pe litoral. Zeci de curioşi se strâng în fiecare seară în faţa Hotelului Perla Majestic din Mamaia pentru a le asculta muzica. Indienii care cântă pe străzi câştigă în România mai bine decât un profesor.

Povestea celor cinci peruani care cântă pe străzile litoralului este demnă de un film. Sunt îmbrăcaţi ca indienii din triburile Americii Latine, au coroane de pene în jurul capului şi cântă muzică tradiţională peruană, în fiecare seară, în staţiunea Mamaia.

Au părăsit ţara natală, Peru, în urmă cu 13 ani căutând un trai mai bun în Europa. După ce au colindat pieţele oraşelor din Ungaria, Cehia sau Austria, au poposit în România, de care spun că s-au îndrăgostit. Această dragoste este întreţinută şi de un venit de circa 100 de euro pe zi, bani ce le permit să trăiască mai bine decât un profesor sau un medic din Bucureşti.

Vara locuiesc la mare, iar iarna, în oraşul ilfovean Voluntari. Cu banii pe care îi câştigă vara îşi permit să plătească o chirie de 500 de euro pe lună pentru o casă în Voluntari şi să le mai rămână de cheltuială alţi 200 de euro pentru mâncare şi haine. Capul formaţiei este Itto. El este cel care a înfiinţat formaţia Sin Fronteras (Fără frontiere, în traducere).

Astăzi, din trupa peruanilor mai fac parte Oscar, Gustavo, Lidy şi Pitte, iar muzica lor este una de relaxare şi ambient. Potrivit lor, le oferă celor care o ascultă o stare de spirit pozitivă, alungând gândurile negre şi alimentându-le pe cele pozitive. Cert este că prezenţa trupei atrage zeci de gură-cască în pieţele unde cântă, iar cutia de lemn din faţa indienilor se umple cu banii celor „relaxaţi" de muzica lor sau a celor care vor să-i
pozeze.

Trăiesc din folclorul peruan

Itto şi Oscar sunt cei mai vechi membri ai grupului şi cei care se ocupă de tot ce înseamnă această formaţie. Itto este pasionat de muzică de la vârsta de 8 ani, iar la 13 ani a ajuns să fie „nebun după această artă". „Nu am nicio pregătire muzicală, eu am învăţat să cânt după ureche", declară sud-americanul. În Peru, pentru a-şi câştiga existenţa, făcea acelaşi lucru ca şi în Europa - cânta live pe stradă -, dar în acelaşi timp mergea la şcoală.

Micul muzician de stradă din acea vreme câştiga în jur de 200 de dolari pe lună. La vârsta de 21 de ani, peruanul a fost invitat de o trupă de patru sud-americani, în Ungaria, pentru a cânta alături de ei. Atunci l-a întâlnit pe Oscar, care era deja în Europa şi ştia care e mersul lucrurilor aici. Între ei s-a legat o frumoasă prietenie şi, câteva luni mai târziu, au format trupa Sin Fronteras.

„Am avut întotdeauna un spirit de aventurier şi mi-am dorit de când mă ştiu să cunosc lumea, iar muzica m-a ajutat să fac asta", spune Itto. Au stat patru ani în Ungaria, timp în care au reuşit să umple pieţele în care cântau. În 1997, Ambasada Republicii Peru la Bucureşti i-a invitat la un concert în ţara noastră. Itto îşi dorea foarte mult să ajungă în România pentru că auzise de Castelul Bran, peruanul fiind fascinat de poveştile pe care le aflase despre acest monument istoric din ţara noastră. Au colaborat cu Ambasada timp de trei săptămâni, ţinând spectacole în diferite oraşe ale ţării: Bucureşti, Braşov, Cluj, Timişoara, Arad ş.a.

S-a îndrăgostit de o româncă

Aventura „Sin Fronteras", varianta Budapesta, a durat doar trei ani, pentru că în 2000 grupul format în Ungaria s-a destrămat şi fiecare a pornit pe cont propriu. Itto şi Oscar au rămas în România, iar ceilalţi membri ai trupei s-au stabilit în alte ţări.

Indienii din România au stat trei luni „pe bară", apoi şi-au chemat alţi prieteni din Peru, printre care Gustavo Alcantara, şi aşa a luat fiinţă a doua formulă a formaţiei „Sin Fronteras". Au investit aproximativ 3.000 de euro în instrumente şi aparatură audio şi s-au pus serios pe treabă.

Au luat-o de la capăt cu spectacolele pe străzile din Bucureşti, unde Itto a cunoscut-o pe fata cu care urma
să-şi întemeieze o familie. E o româncă, pe atunci studentă la facultatea de limbi străine, la spaniolă, care venise, împreună cu colegii, să admire reprezentaţia sud-americanilor.

„După spectacol am dat autografe şi aşa am reuşit să ne împrietenim. Apoi am început să ieşim împreună şi am reuşit să ne cunoaştem mai bine, între noi formându-se o legătură mai mult decât de prietenie. Ea a fost motivul pentru care m-am stabilit în România", îşi aminteşte Itto.

„Ne-am îndrăgostit de România şi vrem să rămânem aici, pentru noi este a doua casă şi a doua patrie!", spune acum Itto. Niciunul dintre cei cinci sud-americani nu are cetăţenie română, dar toţi se gândesc serios să se stabilească în ţara noastră. Doar Itto a făcut demersurile pentru a primi cetăţenia, anul acesta aşteptându-şi actele. Acesta a declarat că ar pleca din România doar dacă formaţia nu ar mai avea succes. Indienii din Peru îi caracterizează pe români ca fiind oameni temperamentali, latini adevăraţi, primitori. Poate şi de aceea publicul este atât de numeros la spectacolele lor.

Viaţă de artist

În fiecare zi de vară începând cu orele 17.00-18.00, trecătorii se strâng, formând un cerc în jurul artiştilor din trupa „Sin Fronteras". Spectatorii spun că vin să admire dansul şi costumele, să asculte muzică şi să îi fotografieze pe indieni, să cumpere produsele unicat, lucrate manual şi CD-urile cu muzica peruanilor.

Spectacolele din stradă se încheie târziu, după ora 23.00. Programul de iarnă e ceva mai lejer. În lunile în care nu pot cânta în aer liber, indienii înregistrează CD-uri, filmează videoclipuri, pregătesc coregrafia, iar de sărbători ţin spectacole pe străzile Bucureştiului.

Muzică şi bijuterii tradiţionale

În 2009, sud-americanii au introdus în formaţie un ansamblu artistic format din două românce, până în 2010 reuşind să ajungă la cinci dansatoare. Trupa actuală înregistra, acum patru ani, vânzări în valoare de 100 de euro pe zi. Pe lângă spectacole, peruanii confecţionează brăţări, coliere, cercei şi înregistrează CD-uri cu muzica lor, pe care apoi le scot la vânzare.

Obiectele artizanale sunt lucrate manual din piele, alpaca, pene şi alte decoraţiuni (mărgele de diferite culori). O altă sursă de venit este şi cutia pentru fotografii în care fiecare persoană care îi pozează trebuie să „pună ceva din inimă, cât poate fiecare". Însă, în actualul context economic, indienii din Peru se mulţumesc cu cel mult 30 de euro pe zi.

„De când a început criza am fost nevoiţi să scădem preţurile produselor, dar chiar şi aşa tot nu a mers la fel bine ca anii trecuţi", a declarat Lidy, sora lui Itto, pentru „Adevărul". Însă cei 30 de euro se adună numai din „cântări", restul banilor până la 100 de euro, cât e câştigul pe zi, provenind din vânzarea de obiecte de artizanat şi CD-uri.

În 2009, preţul unui CD era de 20 de lei, dar anul acesta au fost constrânşi să-şi schimbe politica şi să introducă oferte, de exemplu două CD-uri la 30 de lei plus bonus video. „Acum cinci ani vindeam în jur de 300 de CD-uri pe zi şi acum se dau doar 50", explică Itto.

Chiriaşi în Voluntari

Pe timpul verii, sud-americanii locuiesc în Constanţa, în apartamente cu două camere, cu chirii variind între 300 şi 450 de euro pe lună. În Bucureşti, Itto şi familia sa stau în oraşul ilfovean Voluntari, unde au închiriat o casă cu trei camere la 500 de euro/lună. Duc un trai normal ca orice om de rând, cheltuind aproximativ 250 de euro pe lună, singurul lor venit fiind din afacerea „Sin Fronteras".