Pelinul tratează inflamaţiile aparatului digestiv

Această plantă cu gust amar este folosită de secole pentru virtuţile sale medicinale şi culinare. Fitoterapeuţii recomandă folosirea pelinului datorită componentelor sale: ulei volatil,

Această plantă cu gust amar este folosită de secole pentru virtuţile sale medicinale şi culinare. Fitoterapeuţii recomandă folosirea pelinului datorită componentelor sale: ulei volatil, azulen, principii amare, taninuri, acid salicilic.

Planta este cunoscută şi sub numele de iarba fecioarelor, pelinaş, peliniţă, pilon, pelene. Prof. biolog Maria Pop, de la Hypericum Impex, ne‑a precizat că planta, datorită substanţelor amare şi a componentelor prezente în uleiul esenţial, influenţează pozitiv secreţiile gastrice, jucând, totodată, un rol antiinflamator pentru mucoasă.

Folosirea infuziei se recomandă pentru acţiunea sa diuretică şi laxativă. Pelinul alb mai poate fi folosit şi ca dezinfectant şi antihelmintic.

De asemenea, infuzia are efecte pozitive în combaterea dispepsiilor însoţite de constipaţie. Ceaiul de pelin este foarte bun în gastrita hipoacidă, în dereglări ale ciclului menstrual, în anorexie (lipsa poftei de mâncare).

Şi persoanele sănătoase ar trebui să urmeze, anual, o cură cu ceai de pelin pentru eliminarea toxinelor din organism. Datorită gustului său aromat, pelinul se foloseşte în diferite preparate culinare, dar şi la prepararea vinului. Pentru tratamentul intern, infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită. Cantitatea se bea în trei prize de-a lungul zilei.

Recomandări

Tinctura de pelin - se prepară din 10 g plantă la 100 ml alcool de 60 grade, prin macerare, într-un interval de opt zile. Administrare, la recomandarea specialistului, în general 15-20 picături de trei ori pe zi - timp de trei zile. Împotriva viermilor intestinali se foloseşte o linguriţă de plantă pulbere, în amestec cu miere, care se administrează dimineaţa, pe stomacul gol.