Patru roţi îţi plimbă corpul, două îţi mişcă sufletul
0
Dacă te-ai urcat pe motocicletă, cu greu te mai dai jos. Şi asta pentru că senzaţia e unică. Dincolo de ce simţi urcat în şa, motocicleta a devenit o reală necesitate în traficul haotic. Gabaritul mic te ajută să ajungi la destinaţie mai repede decât cu o maşină.
Li se spune, insultător, „donatori de organe“. Apelativul îi lasă rece. Au, la rândul lor, o replică pentru şoferi: „Omul, când e mic, merge în patru labe. Apoi de-abia ajunge să stăpânească mersul pe două picioare. Aşa e şi cu diferenţele dintre maşină şi motocicletă.“
Comunitatea motocicliştilor din România a crescut puternic în ultimii ani, iar pasiunea pentru „motoare“ nu mai e doar un moft, ci o necesitate în traficul nebun al marilor oraşe. A fi motociclist înseamnă însă nu doar o alegere a modului în care te deplasezi în trafic. E un mod de viaţă, după cum spun cei care au ales acest drum.
Nu e doar adrenalină
„Mi-a plăcut foarte mult ce-a scris cineva pe un forum de motociclişti. Era ceva de genul «four wheels move the body, two wheels move the soul». Cu alte cuvinte, «patru roţi îţi transportă corpul, două îţi mişcă sufletul». În puţine cuvinte, ăsta a fost motivul pentru care m-am apucat eu de «motoare».
Libertatea deplină pe care ţi-o dă mersul pe două roţi“, povesteşte Alex, unul dintre motocicliştii pe care i-am întâlnit pe pista de la AmcKart. Are carnet de ceva timp, dar vine aici să exerseze. E şi puţin nemulţumit. Pista din Pipera e singurul loc din Bucureşti în care poţi să „alergi“. „Nu prea tare, că nu poţi să-i dai mai mult de a doua din cauza traseului prea scurt. Dar merge. Motocicleta nu înseamnă doar adrenalină, nu doar curaj, ci şi precizie, şi rigoare, şi responsabilitate.“
Fetele vor să fie ca băieţii
Pista din Pipera atrage cursanţi cu vârste şi experienţe variate. „Valsul“ motocicletelor printre jaloane trebuie să fie perfect, cere instructorul. Răzvan Radu „Trăncănici“ are tot mai multe eleve. Din grupa asta de zece cursanţi, trei sunt femei.
„Fetele s-au apucat de sportul ăsta după ce bărbaţii lor şi-au luat motoare. Poate că este o încercare de a le arăta masculilor că şi ele pot. Sau poate e răspunsul la replica «ţi-ai luat motor să agăţi fete». Să vedem cine are mai mult succes!“, caută Răzvan o explicaţie.
Nu puţine sunt fetele care vin la cursul lui în pantofi şi rochiţă, la volanul unei maşini de oraş. Pe pistă sunt de nerecunoscut: echipamentul de protecţie şi casca te fac să le deosebeşti cu greu în grupul motocicliştilor.
Cristina are 26 de ani şi vrea să le facă o surpriză părinţilor.
„Nu le voi spune că mi-am luat carnetul până când nu o să am motorul meu. Atunci o s-o chem pe mama în faţa blocului să i-l arăt. Sigur o să am un echipament crem şi o motocicletă neagră“, spune tânăra, angajată a unei firme de consultanţă financiară.
Deocamdată doar visează la motorul ei şi „aleargă“ pe cele ale şcolii moto. „Mi-a plăcut foarte mult când am mers ca pasager pe o motocicletă şi de aici toată această dragoste. Am căzut la şcoală, de două ori, dar m-am ales doar cu o vânătaie mică la un picior.“
Îşi doreşte ca până în primăvară, când va ieşi pe stradă, şoferii să fie ceva mai atenţi la motociclişti şi să nu-i mai şicaneze: „Cred că se vor învăţa cu noi“, spune ea.
Ucenicii Vrăjitorului
„Ne apucăm să punem jucăriile?“, întreabă bărbatul trecut bine de 30 de ani, singurul în „civil“ din poligonul Ilioara de la marginea Bucureştiului, privind jaloanele portocalii adunate grămadă. Ceilalţi poartă cagule, căşti, cotiere, genunchiere şi mănuşi - tot echipamentul necesar.
La echipare, aproape fără excepţie şi-au pus mănuşile înainte de a-şi fixa casca sau alte părţi ale costumului şi s-au chinuit îngrozitor.
„Ce să-i faci?! Începători!“, spune zâmbind Octavian Vrăjitoru, instructorul şcolii moto, aranjând jaloanele. Este de 25 de ani pe motor, iar şcoala a deschis-o de trei. „Am mers de la 13 ani pe motor şi am practicat sportul acesta într-un cadru organizat“, povesteşte el.
Octavian Vrăjitoru le explică elevilor săi traseul pe care trebuie să-l urmeze printre jaloane Foto: Marian Vilău
A început la IMGB şi mai aleargă şi azi pe circuit, la concursurile de SuperBike 1000 cc.Octavian Vrăjitoru crede că motocicliştilor de azi li se cere cam puţin la examen, dar nici condiţiile tehnice pentru a li se putea cere şi altceva nu sunt îndeplinite.
„Cu elevii mei nu mă rezum doar la poligonul de examen - adică să vină omul şi să-l înveţi trei pe stânga, trei pe dreapta şi gata! Încercăm mai multe proceduri, în limita spaţiului pe care îl avem. Dacă vrei mai mult, e cam greu să găseşti un loc în care să te antrenezi.
Astăzi o să exersăm mersul în spaţiu limitat - ca printre două maşini. Am o anumită metodă şi nu prea am avut reclamaţii ulterioare”, povesteşte Vrăjitoru. Dar, ca la orice şcoală, profesorul îţi spune, te învaţă, dar „dacă tu nu ai în cap că trebuie să faci aşa, nu ajungi la niciun rezultat“.
O familie pe motoare
Familia lui Vrăjitoru e sută la sută motorizată. Pe soţia lui, Mihaela, a cunoscut-o la curse. „Alerga“ şi ea. Chiar dacă s-a lăsat după ce a născut, merge şi azi pe motor - un Kawasaki GPZ 500 - şi îl ajută pe Octavian să ţină cursurile.
Feciorul lor cel mare, Bogdan (20 de ani), concurează la Campionatul European, clasa 600 cc şi la SuperBike 1000 cc. Mezinul, Mircea, are 16 ani şi a câştigat o grămadă de curse la clasa 600 cc.
„Prima dată s-a urcat pe motor la patru ani“, povesteşte Vrăjitoru senior. Cât despre şeful „clanului“, el nu e mofturos, ci mai degrabă practic. Străbate zilnic Bucureştiul cu o Yamaha YBR 250.
„Un Red Bull nu te salvează. Pe motor să nu te urci obosit!“
„Nu trebuie s-o calci, să mergi cu 150 km/h. Se poate merge prin oraş cu viteze rezonabile. În plus, un motociclist debutant ar trebui să ştie că antrenamentul cel mai bun e mersul pe motor în sine. Zilnic. Şi mai e ceva: un Red Bull nu te salvează. Pe motor nu trebuie să urci obosit“, ne explică Octavian Vrăjitoru. Aşa le vorbeşte şi elevilor săi. Unii vin la cursuri cu părinţii, care se tem ca odraslele lor să nu cadă, dar asta numai la primele şedinţe.
„Dincolo de pasiune, motocicleta a devenit o necesitate, mai ales în oraş. Dacă trebuie să te deplasezi, mai ales în Bucureşti, dintr-o parte într-alta, şi nu ai de cărat un şifonier sau pe soacră-ta - cu toate că şi pe ea tot pe motor o duc -, reduci timpul petrecut în trafic. Nu stai la fel de mult la semafoare, ai alte spaţii de manevră. Foştii mei elevi spun că, de când şi-au luat motor, dorm mai mult“, mai spune profesorul.
Asfalt uscat!
De ani de zile, motocicliştii din România se plâng de nenumărate pericole care îi ameninţă în trafic. De la şoferii care nu se uită în oglinzi la gropile din asfalt sau apa cu care se udă carosabilul, toate au fost subiecte de dezbatere.
În plus, comunitatea lor s-a mărit foarte mult. Numărul motocicletelor înmatriculate creşte constant: de la 25.082, câte erau în parcul auto naţional în 2006, la finalul anului trecut se ajunsese la un total de 26.251 de motociclete. Din păcate, creşte şi numărul accidentelor în care sunt implicaţi motociclişti.
Conform datelor furnizate de Direcţia Rutieră din IGPR, anul trecut au avut loc 230 de accidente în care au fost implicate motoare, soldate cu 40 de morţi şi 209 răniţi grav. În prima jumătate a acestui an, numărul accidentelor a ajuns la 201, acestea fiind soldate cu 37 de morţi şi 189 de răniţi grav.
Pentru Alex, cursantul de la AmcKart, acestea sunt doar nişte statistici. Trebuie să fii atent şi să ai parte de asfalt uscat. „Nu vă imaginaţi ce pericol sunt pentru motociclişti femeile în minijupă de pe trotuare“, râde el.
Dicţionar de motor
Jargonul motocicliştilor şi discuţiile pe care le poartă între ei îi pot deruta pe „civili“. „Adevărul“ a realizat un mic dicţionar moto.
-A băga mâna în gaz înseamnă a accelera; expresia vine de la faptul că motocicliştii accelerează cu mâna dreaptă, rotind în sens invers direcţiei de mers manşonul ghidonului.
-A lua mâna din gaz înseamnă, în antiteză, a tăia alimentarea cu benzină, printr-o manevră similară executată în sens opus.
-Gaz sau acceleraţie la blană presupune turarea motorului cu acceleraţia la maximum.
-Ţânţarul e o motocicletă cu cilindree mică, de 50, 125 sau, cel mult, 250 de centimetri cubi.
-Naked reprezintă grupa motocicletelor necarenate, recomandate începătorilor.
-Vitezane sunt motocicletele de viteză, cele care au motoare de turaţie mare. Acestea sunt, de obicei, carenate.
-Vacă sau capră este, în argoul motocicliştilor, denumirea motocicletelor de dimensiuni mari, cu greutatea de (aproximativ) 200 de kilograme, de obicei modele Enduro/Touring.
-Conservă este denumirea argotică dată autoturismelor, iar şoferii sunt consideraţi „conservari“.
-Trasa este traiectoria pe care o descrie motocicleta.
-Liniuţele sunt curse de viteză, în linie dreaptă, pe distanţe scurte.
-Voblaj - dezechilibrarea necontrolată a motocicletei, care „dansează“ pe drum, fie cu roata din spate, fie cu cea din faţă.
-Contravirare - tehnică de virare folosită de motociclişti, constând în înclinarea motocicletei înspre interiorul curbei de virare prin îndreptarea, în prealabil, a ghidonului în direcţia opusă celei în care vrei să virezi. De exemplu, dacă vrei să virezi la dreapta, duci uşor ghidonul la stânga, ca urmare motocicleta se va înclina spre dreapta din cauza inerţiei.
-Wheelie - plecare de pe loc cu deraparea, tot pe loc, a roţii din spate şi, evident, mult fum de cauciuc ars.
-Stoppie - frânare bruscă: motocicleta se sprijină doar pe roata din faţă, în timp ce aceea din spate se ridică în aer.
-Drift - derapaj lateral, acidental sau voit, cu roata din spate.
Se încarcă comentariile...
