Patinajul, mai mult un sport de timp liber

Patinoarele pentru distracţie i-au făcut pe români să-şi dorească să-şi ţină echilibrul pe gheaţă. Totuşi, foarte puţini dintre amatori se gândesc să facă performanţă. Dacă în Bucureşti numărul patinoarelor de distracţie a crescut constant, în ţară situaţia e diferită. Doar în marile oraşe există patinoare, şi toate sunt pentru amatori.

Adriana (5 ani) a învăţat să patineze de la mama ei, care i-a cumpărat şi patinele „cu Barbie". Părinţii au adus-o în prima zi a anului, împreună cu verişoara ei pe patinoarul din Drumul Taberei, din Bucureşti. Ea a mai fost la patinoar, dar verişoara ei era pentru prima dată pe gheaţă. Deşi căzăturile fac parte din distracţie, Adriana are deja planuri de viitor. „Vreau să mă fac patinatoare", spune ea. 

În Bucureşti, numărul de patinoare sezoniere în aer liber, din parcuri (Unirii, Kiseleff, Cişmigiu, Drumul Taberei), a crescut în ultimii ani. În plus, pe lângă vechiul Patinoar „Mihail Flamaropol", au mai fost construite încă două arene acoperite - în mallurile AFI Palace Cotroceni şi Liberty Center. Odată cu apariţia acestora, a crescut şi numărul celor care vor să înveţe să patineze, spun specialiştii. Cu toate acestea, acum, în România, patinajul este văzut mai mult ca distracţie decât ca un sport de performanţă.

Din ce în ce mai mulţi adepţi

Antrenoarea Codruţa Ivan, de la Clubul Star, spune că numărul copiilor care s-au înscris la cursurile de iniţiere în patinaj a crescut faţă de sezonul trecut. Totuşi, 60% din ei vin doar ca să înveţe, nu ca să devină sportivi. „Patinajul prinde la public, este iubit de amatori. De aceea au apărut şi atâtea patinoare sezoniere, pentru că există doritori", spune ea. La Clubul Star, o oră de patinaj, cu tot cu patine, costă 25 de lei, iar antrenamentele au loc la Patinoarul „Flamaropol".

„Pe cele descoperite nu se poate face performanţă", spune antrenoarea Codruţa Ivan, care îi încurajează şi îi sprijină pe micuţii care vor să meargă mai departe spre performanţă. Cornel Gheorghe, antrenorul lotului naţional de patinaj artistic, a observat şi el un trend ascendent în ultimii ani în ceea ce priveşte numărul celor care vor să înveţe acest sport. „Patinajul, ca audienţă TV, bate uneori şi fotbalul. Iar cei care se uită, iarna se duc să facă patinaj", adaugă Cornel Gheorghe. Totuşi, procentul celor care se îndreaptă spre performanţă e foarte mic, spune el.

Puţine patinoare în ţară

La Iaşi funcţionează un singur patinuar, aflat în cadrul Complexului Sportiv Grădinari, care este folosit în special ca mod de petrecere a timpului liber, şi mai puţin de profesionişti, după cum spune Ciprian Paraschiv de la Direcţia Judeţeană pentru Sport.

La Timişoara există tot un singur patinoar, şi tot pentru divertisment. Profesorul de patinaj Felix Sintean spune că acest sport nu mai e văzut ca altădată în capitala Banatului. „E unul de timp liber. În Timişoara nu mai există ca sport de performanţă de aproape 20 de ani. Probabil din motive financiare, sau din dezinteres", explică el.

Clujul stă mai bine la capitolul patinoare, cu patru, artificiale şi descoperite, cu unul mai mult faţă de anul trecut. Cel mai recent şi cel mai mare, „Fiesta Sport", a fost deschis de foştii patinatori profesionişti Gheorghe Pârv şi Grety Marton.

Este singurul unde se pot antrena şi sportivii de performanţă, celelalte trei având doar rol de agrement. „E un patinoar de dimensiuni olimpice, cu o suprafaţă de gheaţă de 1.800 de metri pătraţi", spune Pârv. Celelalte patinoare sunt „Ice Dream", „Club Arena" şi cel din cartierul Mănăştur. ; Au contribuit Gabriela Toma, Olivia Tulbure, Sebastian Secan

"Patinajul prinde la public, este iubit de amatori. De aceea au apărut şi atâtea patinoare sezoniere, pentru că există doritori."
Codruţa Ivan
antrenoare de patinaj

Puţine baze pentru performanţă

Copiii au doar câteva patinoare unde se pot antrena

Andreea Ţuligă avea patru ani când a mers pentru prima dată la patinoar. Şi antrenoarea s-a mirat cât de mică era, dar a trimis-o totuşi să se încalţe cu patinele. Curioasă­ să vadă ce se afla dincolo de „gardul înalt", s-a încălţat şi a păşit peste pragul de la intrarea pe gheaţă. „Era frig şi, deşi nu foloseam decât un sfert din suprafaţa patinoarului, aveam senzaţia că nu se mai termină", îşi aminteşte Andreea (23 de ani).

Sub îndrumarea antrenoarei, a făcut exerciţiile specifice începătorilor. „Nu am înţeles atunci de ce m-a lăsat să cad şi nu a făcut nimic", spune ea. S-a ridicat cât a putut de repede, pentru că gheaţa era rece, şi a luat-o de la capăt. „Următoarea amintire este de când am câştigat primul campionat naţional", spune Andreea.

Au urmat antrenamente zilnice, la patinoarul Lia Manoliu - de toamna până primăvara. „Vara, accentul cădea pe pregătirea fizică şi partea de coregrafie", spune ea. Lipsa unui patinoar deschis în Bucureşti în timpul verii şi, implicit, lipsa unei continuităţii pe gheaţă a început să se vadă în timp, spune Andreea. „Am realizat că nu pot să ajung la performanţa pe care mi-o doresc şi n-am mai avut nicio motivaţie. Atunci am hotărât să mă retrag", spune ea.

Condiţii modeste de antrenament

Lipsa unor patinoare acoperite, moderne, la standarde internaţionale, rămâne o problemă pentru cei care ar vrea să facă performanţă. În Bucureşti, sportivii se pot antrena doar la „Mihail Flamaropol", patinoar care aparţine Federaţiei de Hochei, nu este modernizat şi funcţionează doar câteva luni pe an.

Sportivii se mai pot antrena la patinoarul Olimpic de la Braşov, finalizat anul trecut, şi la cel de la Miercurea Ciuc. Mai există patinoare acoperite la Galaţi şi la Gheorgheni, dar sunt tot foarte vechi. Investiţii s-au făcut însă la patinoarul de la Cârţa, de lângă Miercurea Ciuc, şi la cel de la Târgu-Mureş. Ambele vor fi inaugurate în curând.

În ciuda lipsei condiţiilor, faţă de alte perioade, acum copiii sunt mult mai interesaţi să facă patinaj, spune Marina Beşchea, arbitru de patinaj ISU (International Skating Union - Uniunea Internaţională de Patinaj, în trad.) şi fostă patinatoare de performanţă.

„Dacă înainte de 1990 erau 200 de copii care se prezentau la Naţionalele de patinaj, în perioada 1999 - 2000 au fost în jur de 40. Din 2004 putem vorbi însă de o revigorare a acestui sport, numărul sportivilor crescând constant. Sperăm ca anul acesta să avem în jur de 120 de copii", spune ea, adăugând însă că este nevoie de investiţii pentru ca cei interesaţi să nu renunţe. „Trebuie construit urgent un patinoar de antrenament la Bucureşti, care să funcţioneze 12 luni pe an, aşa cum există la Braşov."

Se văd primele semne

Patinoarul Olimpic de la Braşov este cel mai modern din România. Şi, chiar dacă a fost deschis de curând, numărul copiilor interesaţi să înveţe să patineze a devenit din ce în ce mai mare. „Am fost nevoiţi să prelungim programul", spune Florin Florea, administratorul bazei. Complexul de la Braşov reprezintă un mare pas înainte pentru patinajul românesc, spune şi Cornel Gheorghe.

„E o bază modernă, e acoperit şi va fi deschis opt-nouă luni pe an, poate chiar mai mult. Cei de aici mi-au spus că acum au cursuri de iniţiere şi cu 60 de copii. Cu cât baza de selecţie este mai largă, cu atât ai de unde alege, ca să creşti", spune Cornel Gheorghe. ; A contribuit Marian Stoica

De ce avansăm atât de greu

Patinoarele de distracţie încurajează pasiunea pentru acest sport, dar atunci când cei interesaţi vor să meargă mai departe se lovesc de lipsa unor spaţii de antrenament care să funcţioneze şi după luna februarie, spune Marina Beşchea, adăugând că profesioniştii nu trebuie să facă pauze atât de lungi. „Sunt convinsă că am avea mulţi patinatori talentaţi capabili să ne reprezinte la marile competiţii internaţionale, dacă şi baza de pregătire ar fi cât de cât acceptabilă. Nu se poate face sport de performanţă pe aceste patinoare.

Este ca şi când ai face gimnastică în aer liber, pe asfalt. Sau ai juca fotbal într-o parcare", explică ea, adăugând şi că patinajul este singurul sport de iarnă care poate fi practicat în oraş chiar şi vara, dacă ar fi condiţii. O altă problemă a patinajului românesc este faptul că, deşi sunt multe cluburi, în Bucureşti, de exemplu, doar unul este de stat, restul fiind private.

„Practicarea patinajului la un club privat este destul de costisitoare pentru părinţi. De aceea, în Occident, majoritatea cluburilor sunt de stat, iar pregătirea sportivilor este susţinută integral", explică Marina Beşchea. Aceasta vine şi cu un alt exemplu: „La patinoarul de la Braşov, de exemplu, ora pe gheaţă este foarte scumpă, ceea ce îngrădeşte foarte mult accesul cluburilor în a cumpăra ore pe gheaţă. 50 de minute de costă 400 lei", spune ea.

Şi antrenoarea Codruţa Ivan spune că patinajul implică nişte costuri pentru părinţi.  „Nu e la fel de scump ca tenisul, dar îl putem clasifica printre sporturile scumpe", spune antrenoarea, care încearcă totuşi să îi ajute pe cei care vin la cursuri cu patinele.

Unde poţi merge la patinoar

BUCUREŞTI

„Mihail Flamaropol" - Deschis: joi 18.00-20.00, sâmbătă şi duminică 11.00-13.00 şi 18.00-20.00; Preţ: 15 lei; Patine: 10 lei

Drumul Taberei - Deschis: 9.00-24.00; Preţ: 10-15 lei; Patine: 10 lei

Cişmigiu - Deschis: luni-joi şi duminică 10.00-21.00, vineri-sâmbătă 10.00-24.00; Preţ: 10-15 lei; Patine: 10 lei

MIERCUREA CIUC

Vákár Lajos - Deschis: în weekend; Preţ: 4 lei copii, 6 lei adulţi

BRAŞOV

Patinoarul Olimpic - Deschis: în fiecare zi, 18.00 - 21.00; Preţ: 15 lei adulţi, 7 lei copii; Patine: 10 lei

CLUJ-NAPOCA

Fiesta Sport - Deschis: luni-vineri, 10.00 -22.00, iar în weekend, până la 23.30; Preţul: 12 lei adulţi şi 7 lei copii; Patine: 8 lei

Ice Dream - Deschis: 10.00 - 22.00. Preţul: 7 lei pentru copii şi 12 lei pentru aduţi

Club Arena - Deschis: zilnic între 10.00 - 22.00; Preţ: 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii; Patine: 10 lei

Mănăştur -  Deschis: zilnic, 12.00 - 22.00; Preţ: 10 lei adulţi şi 5 lei copii

TIMIŞOARA

Iulius Mall - Deschis:  Preţ: 7 lei copii, 12 lei adulţi, abonament săptămânal cu acces nelimitat cu 50 de lei pentru micuţi şi 70 de lei pentru cei peste 18 ani; Patine: 8 lei

IAŞI

Grădinari - Deschis: zilnic, 11.00-19.00; Preţ: 5 lei; Patine: 10 lei