VIDEO Păcălit de 1 aprilie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prima zi a lunii aprilie este „sărbătoarea“ internaţională a persoanelor cărora le place să pună piedici - reale, metaforice sau virtuale - colegilor, prietenilor sau duşmanilor. Cei mai mulţi găsesc amuzantă tradiţia păcălelilor - de la clasicul zahăr pus în solniţă, până la cele făcute de companii care anunţă lansarea unor produse fanteziste.

Citiţi şi: De 1 Aprilie, expoziţie de materiale electorale şi gogoşi pentru politicienii gălăţeni

Toni Grecu, umoristul care a înfiinţat grupul Divertis, specializat în „hazul de necaz" , spune că nu prea‑i plac păcălelile de 1 aprilie. Dar îşi aminteşte una interesantă, pusă la cale pe vremea liceului, în urmă cu vreo 25 de ani. „Nişte prieteni de-ai mei i-au trimis unui profesor dricul la poartă", povesteşte Toni Grecu. Profesorul respectiv dăduse nota 4 întregii clase, aşa că elevii au plănuit o farsă pe care s-o ţină minte. „S-au gândit să-l anunţe decedat şi au tocmit un dric cu cai, ca pe vremuri."

Umoristul spune că 1 aprilie ar trebui să fie un prilej de glumiţe inofensive. „Nu poţi să faci glume prea complicate, să sperii oamenii". Dar poţi să foloseşti „sperietorile" la modă în România. „Cel mai uşor este să faci glume cu DNA-ul (Direcţia Naţională Anticorupţie, n.r.). «M-a sunat cineva de la DNA, dar a greşit numărul, te căuta pe tine de fapt, trebuie să dai socoteală»", exemplifică Toni Grecu. „O altă păcăleală bună e cu banca, să spui că vine să-ţi ceară ceva."

Instrument de socializare

Umorul, ca orice instrument social, funcţionează pentru că respectă reguli nescrise ale comportamentului uman şi are roluri bine definite: să creeze sau să întărească legături de prietenie, să detensioneze situaţii sau să facă acceptabile subiecte sensibile, care n-ar putea fi abordate altfel, explică sociologul Beinur Giumali.

Farsele întăresc legăturile dintre „victime" şi „complotişti", spune sociologul, pentru că prin intermediul lor se creează o „mitologie de grup". „Spre exemplu, farsele făcute în timpul taberelor şcolare (cu pasta de dinţi pe clanţa uşii, crema de pantofi pe nas sau sarea din lapte) creează o istorie comună care întăreşte grupul. Faptul că mulţi oameni povestesc despre aceste farse după ani şi ani, la întâlnirile cu vechii colegi, demonstrează importanţa pe care o au aceste farse în consolidarea relaţiilor de grup", adaugă Giumali.

O altă funcţie a glumelor făcute între prieteni, colegi, dar şi cu persoane necunoscute este aceea de a schimba atmosfera, de a detensiona o situaţie sau, dimpotrivă, de a anima o discuţie.

 „Profesorii, negociatorii sau cei care vorbesc în public ştiu foarte bine acest lucru şi încearcă să‑şi perfecţioneze arta", mai spune sociologul. Şi, nu în ultimul rând, umorul poate fi o modalitate de a aborda teme politice sau sociale importante, cum spune şi Toni Grecu - corupţia din politică, de exemplu, sau ameninţarea băncilor de la care mulţi români au luat împrumuturi.

Diferenţe culturale

Mecanismele umorului sunt aceleaşi, indiferent de forma pe care o iau - diferenţa dintre aşteptări şi acţiuni, adaugă sociologul. „Spre exemplu, se creează o situaţie neobişnuită (şi nouă) pentru o persoană altfel respectabilă. Persoana respectivă, pusă în această situaţie, acţionează de multe ori în feluri considerate comice de observatori sau de «complotişti»."

Dar asta nu înseamnă că toate farsele sunt universal valabile, unanim acceptate ca amuzante. Dimpotrivă, umorul este destul de sensibil la diferenţele culturale şi sociale. „Fiecare cultură are propriile reguli şi norme legate de ce este acceptabil şi ce nu, chiar pentru farse, iar situaţiile create sunt dependente de codurile de interpretare specifice fiecărei societăţi în parte. O farsă făcută în România poate să nu fie gustată şi, uneori, nici acceptată în altă ţară." 

"Cel mai uşor este să faci glume cu DNA-ul. O altă păcăleală bună e cu banca."
Toni Grecu
umorist

Farse celebre în lume

Cotidianul britanic „The Independent" a făcut un clasament cu 10 dintre cele mai amuzante farse din toate timpurile:

- Recolta de spaghete elveţiene. În 1957, BBC a difuzat un reportaj despre fermierii din cantonul elveţian Ticino care se bucurau de o îmbelşugată recoltă de spaghete. Naratorul reportajului spunea că recolta din Elveţia nu se poate compara însă cu cea din Italia, unde a ajuns aproape la scară industrială. Povestea a fost atât de convingătoare încât sute de oameni au sunat la BBC fie pentru a afla dacă este adevărat, fie pentru a întreba cum îşi pot face propriile recolte.

- Hamburgerul pentru stângaci. Producătorul de fast-food Burger King a lansat o campanie de marketing pentru un „Whooper pentru stângaci" la 1 aprilie 1998. În comunicatul de presă trimis atunci se estima că aproximativ 11 milioane de clienţi stângaci vin în lanţul de restaurante din Marea Britanie în fiecare an. În document era citat chiar şi un reprezentat al Clubului Stângacilor care se declara încântat că Burger King a realizat cât de dificil este pentru un stângaci să mănânce un astfel de hamburger, conceput pentru a fi mânuit cu dreapta.

- Electricitatea din sutiene. În 1982, cotidianul „The Daily Mail" semnala bruiaje la sistemele de alarmă, la televiziune şi radio din cauza sutienelor ale căror balene erau fabricate din cupru, metal conductor. Potrivit articolului, nailonul din care sunt fabricate sutienele intră în contact cu corpul, iar balenele produc electricitate statică ce bruiază comunicaţiile.

- Săritura antigravitaţională. Astronomul şi vedeta TV britanică Patrick Moore a anunţat la BBC Radio 2, la 1 aprilie 1976, că alinierea planetelor din acea zi va determina micşorarea forţei gravitaţionale a Pământului. Moore le cerea ascultătorilor să înceapă să facă sărituri exact la ora 9.47 pentru a se simţi în imponderabilitate. Mii de oameni au sunat să spună că au simţit diferenţa de gravitaţie, iar o femeia chiar a povestit că ea şi 11 prieteni s-au ridicat de pe scaune şi au început să „orbiteze" prin cameră.

- Pinguinii zburători. Terry Jones, fost membru al grupului de umor Monty Python, povesteşte într-un reportaj că cercetătorii au descoperit o specie de pinguini cum nu s-a mai văzut. „Micuţii ăştia sunt capabili de ceva ce nicio altă specie de pinguini nu poate face, este uimitor", spunea Jones, după care, pe un fundal muzical angelic, pinguinii începeau decolarea. Farsa BBC a fost difuzată la 1 aprilie 2008 şi numeroşi telespectatori şi câteva publicaţii respectabile au crezut-o. 

- Povestiri cu Nessie. Monstrul din Loch Ness, alintat Nessie, a fost sursă de inspiraţie pentru numeroase farse de 1 aprilie. În 1972, o echipă de zoologi de la Flamingo Park Zoo din Yorkshire a plecat în căutarea monstrului legendar şi a descoperit un cadavru plutind. Cântărea 1,5 tone, avea cap de urs, corpul acoperit cu solzi şi înotătoare ca nişte gheare. Întâmplarea a atras atenţia întregii lumi, presa anunţând descoperirea fiului lui Nessie. Târziu s-a aflat că fusese, de fapt, o farsă elaborată, echipa cercetătorilor folosindu-se de cadavrul unei foci care murise cu o săptămână înainte, pe care l-au cosmetizat şi l-au aruncat în lac.

- Jocuri de cuvinte. La 1 aprilie 1977, cotidianul britanic „The Guardian" a publicat un supliment de şapte pagini despre un arhipelag numit San Serriffe, aflat undeva în Oceanul Indian. Cele două insule principale fuseseră botezate Upper Caisse şi Lower Caisse (derivate din „uppercase" şi „lowercase", literă mare şi literă mică, în traducere), textele fiind pline de referinţe tipografice. Arhipelagul a fost folosit în farse şi în 1978, 1980 şi 1999.

- Magia televizorului color. În 1962, televizorul color părea un miracol pentru suedezi. Aşa că, atunci când unul dintre posturile locale a anunţat că telespectatorii îşi puteau transforma imaginea alb-negru într-una color dacă acopereau ecranul televizorului cu dresuri de nailon, mii de oameni au încercat. Explicaţia ştiinţifică oferită spunea că fibrele fine ale dresurilor vor reconfigura particulele luminoase emanate de ecran, telespectatorii fiind sfătuiţi să-şi încline capetele în stânga şi în dreapta pentru a grăbi transformarea.

- Ananas plus banană egal pinana. În 2009, lanţul britanic de supermarketuri Waitrose anunţa că scoate la vânzare un nou fruct exotic: pinana, o combinaţie hibridă între ananas şi banană. Anunţul publicitar spunea că fructul se vinde exclusiv în magazinele Waitrose şi-i avertiza pe potenţialii clienţi: „dacă vi se spune că s-au vândut toate pinanas, nu vă îngrijoraţi, oferim o reducere de 50% la căpşuni".

- Blondele naturale, pe cale de dispariţie. Organizaţiile mondiale nu sunt recunoscute pentru simţul umorului. Ceea ce a dat credibilitate raportului lansat în aprilie 2002 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), potrivit căruia blondele naturale au toate şansele să dispară în 200 de ani. Documentul dădea vina pe răspândirea excesivă a blondelor vopsite şi pe moştenirea genetică atunci când decreta că, cel mai probabil, ultima blondă se va naşte în 2202. Studiul s-a dovedit a fi o farsă, iar OMS a negat că l-a realizat.

Începuturi obscure, viitor luminos

image
image

Păcălelile de 1 aprilie par vechi de când lumea  Foto: shutterstock

Originea Zilei Păcălelilor rămâne necunoscută. Cea mai populară teorie face legătură între ziua de 1 aprilie şi trecerea la calendarul gregorian în Franţa anului 1564, când începutul anului s-a mutat de la finalul lunii martie la 1 ianuarie. Cei care nu reuşeau să ţină pasul cu vremurile şi se încăpăţânau să serbeze începutul anului între 25 martie şi 1 aprilie erau ţinta farselor celorlalţi şi au fost botezaţi „Poisson d'Avril" (peşte de aprilie, în traducere), care a devenit şi denumirea franţuzească a Zilei Păcălelilor. Istoria arată însă că tranziţia de la un calendar la altul s-a făcut timp de un secol, deci teoria oferă mai degrabă o explicaţie „populară" decât una ştiinţifică, spune sociologul Beinur Giumali.

„Unii autori au legat acest obicei de ritualurile de renaştere care aveau loc odată cu noul an", adaugă acesta. „În multe culturi, lumea intra într-un haos, care-l reface pe cel primordial, pentru a putea apoi renaşte. Păcălelile de 1 aprilie sunt astfel o formă de haos, ordinea firească a lumii este alterată şi apoi renaşte."

Influenţa literară

Primele posibile referinţe la această zi apar încă din 1392, în Marea Britanie, în scrierile lui Geoffrey Chaucer: o poveste despre un cocoş păcălit de o vulpe, care pare să se petreacă pe 1 aprilie. Dar autorul este evaziv, spune 32 de zile după martie, ceea ce a fost interpretat ca a 32-a zi de la începutul lui martie (1 aprilie), sau a 32-a zi după finalul lunii martie (2 mai).

La fel ca scriitorii din vechime, presa actuală joacă un rol important în amplificarea obiceiului păcălelilor de 1 aprilie, pentru că l-a preluat şi l-a transmis unui public tot mai larg. „Nu cred că presa perpetuează acest obicei, cred doar că face apel la el pentru a intra într-un joc cu propria audienţă", explică Giumali, membru al Centrului de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare al Universităţii din Bucureşti.

„În acest fel, presa încearcă să întărească relaţia cu audienţa, creează o anumită familiaritate şi, nu în ultimul rând, destinde puţin atmosfera. Printre atâtea ştiri serioase şi subiecte spinoase, este binevenită din când în când şi o glumă."

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite