O zi din viaţa băiatului cu inima în borsetă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dumitru Iorga, tânărul de 20 ani din Galaţi care a primit o nouă şansă la viaţă, este nedespărţit de geanta ce conţine aparatul sofisticat care îi înlocuieşte cordul. După operaţia în cursul căreia a primit în dar o inimă artificială, viaţa tânărului a căpătat un nou sens. O plimbare, un duş sau somnul de noapte sunt momente incredibile pentru el.

Povestea singurului român care trăieşte cu ajutorul unei inimi artificiale, prezentată în exclusivitate de „Adevărul", a făcut înconjurul ţării. Gălăţeanul Dumitru Iorga, în vârstă de 20 de ani, a fost diagnosticat o boală extrem de gravă a cordului. A trecut printr-o intervenţie chirurgicală în Germania şi acum trăieşte cu ajutorul unui aparat aflat într-o borsetă. Chiar dacă duşul, somnul sau plimbarea sunt activităţi absolut banale pentru oamenii obişnuiţi, pentru Dumitru reprezintă adevărate încercări. Fiecare zi este o veritabilă aventură pentru el încă din momentul în care se trezeşte.

Până să sufere complicata intervenţie chirurgicală, orice efort, oricât de mic, l-ar fi putut ucide. Însă graţie acestui nou aparat sofisticat, el poate să ducă o viaţă aproape normală.  „Dimineaţa mă îmbrac singur acum. Înainte nu puteam. Pun geanta undeva pe masă sau pe un suport la nivelul brâului şi mă îmbrac uşor. Cu asta nu am mari probleme acum. Pot singur", spune Dumitru.

„Dorm în reprize"

Chiar şi un simplu duş este o mare provocare pentru el. Are nevoie de folii speciale în care să bage borseta şi apoi altele ca să acopere operaţia. Ca să evite orice risc, este nevoit să intre în baie doar o dată la trei-patru zile. „Am o sacoşă specială în care bag geanta. Apoi acopăr operaţia cu o folie, luată din Germania, şi intru în baie. Nu pot face baie în fiecare zi. De la brâu în jos mă mai spăl, dar atât. Este foarte greu. Mă şterg cu şerveţele", povesteşte tânărul cu inimă artificială.

Împreună cu mama şi cu fratele, familia care i-a stat mereu alături 

image

Pansamentele, foliile şi soluţiile pe care le foloseşte zilnic costă o groază de bani şi trebuie aduse din străinătate deoarece nu se găsesc în România. Băiatul s-a obişnuit să doarmă cu foarte mare atenţie. Trebuie să aibă grijă să nu cumva să iasă firul din abdomenul său, să nu cadă geanta sau să se întâmple altceva. Doarme singur în pat şi mai mult pe spate.

„Mor imediat dacă cineva smulge borseta"

Cea mai mare teamă a lui este să nu cumva să pună vreun hoţ ochii pe borseta lui. Dacă prin absurd se întâmplă aşa ceva, ar muri în câteva clipe. „Doamne fereşte să se întâmple asta. Sper să nu facă nimeni asta, nici măcar în glumă. Ar fi o nenorocire. Mă protejez evitând zonele aglomerate, iar atunci când merg cu autobuzul sau alt mijloc de transport o ţin mereu în braţe. Mor imediat dacă cineva o smulge din gât", explică Dumitru.

Inima artificială este conectată printr-un cablu fin la minicomputerul din geantă. Pe ecranul acestui aparat sunt afişaţi parametrii de funcţionare ai pompei, debitul de sânge şi starea bateriilor. Dumitru a devenit un adevărat expert în citirea şi interpretarea acestor date. Totodată, el trebuie să transmită datele printr-un email, odată la trei zile, medicilor de la clinica din Hanovra, Germania, acolo unde a fost operat. Odată cu aceste informaţii, el îşi face singur anumite analize. "Notez indicatorii şi îi trimit acolo ca ei să observe dacă este ceva neregulă. Îmi măsor şi consistenţa sângeli. Am un aparat, INR se numeşte, cu care fac asta. Procedez la fel ca la glicemie. E simplu", povesteşte băiatul.

Pe lângă faptul că este singurul român care trăieşte cu ajutorul unei inimi artificiale, mai prezintă o particularitate. Are implantat sub piele, în zona muşchiului pectoral stâng, un defibrilator. Este vorba despre acel aparat de şocuri electrice prezent în ambulanţe şi în Unităţile de Primiri Urgenţe folosit în cazul pacienţilor fără activitate cardiacă. Dumitru trăieşte cu acest aparat sub piele, iar în momentul în care inima sa îşi micşorează ritmul, este curentat la aproximativ 60 de waţi. „În cazul în care mi se opreşte inima, primesc un şoc. Este destul de puternic. Se poate întâmpla atunci când mă aştept mai puţin", spune Dumitru Iorga.

Răceala care i-a schimbat viaţa

Ceea ce l-a adus pe acest tânăr în această situaţie disperată este o banală răceală, căreia nu i-a acordat prea multă importanţă. Totul a pornit de la plămâni, a afectat iremediabil inima şi apoi au avut de suferit toate organele. „Din cauza răcelii am ajuns în situaţia asta. Nu am ştiut ce am. Nici nu puteam să scot nasul pe geam pentru că răceam iar. S-a creat o tensiune enormă în plămâni, a ajuns la inimă şi apoi am ajuns în situaţia asta. Dacă mai întârziam puţin, nu mai avea medicii ce să-mi facă. Acum am nevoie de transplant de inimă şi de plămâni din cauza asta", spune băiatul.

Dumitru doarme noaptea în reprize, trebuie să fie atent mereu la fir şi la baterii



Sărbătorile, în spital

De când a fost diagnosticat cu cardiomiopatie dilatativă, hipertensiune pulmonară venoarterială severă şi insuficienţă cardiacă congestivă clasa IV - NYHA, ireductibilă, la vârsta de 16 ani, Dumitru nu a mai ştiut ce înseamnă frumuseţea sărbătorilor sau un joc de fotbal cu prietenii. „Am petrecut Sărbătorile de Paşte sau revelionul în spital de nenumărate ori. Nu pot să mănânc toate bunătăţurile gătite. Nu pot să ies la petreceri cu cei de vârsta mea. Un fotbal cu prietenii nu am mai jucat de mult tare de tot. Nici nu mai ştiu cum este. Înainte făceam sport, alergam, mă distram. Acum nu mai pot", explică cu tristeţe în glas tânărul. 

"Trebuie să dorm cu simţ. Pun geanta lângă mine şi sunt foarte atent. O ţin aproape de mine, o cuplez la priză să nu se consume din baterii şi dorm în reprize.''

"Am petrecut sărbătorile de Paşte sau revelionul în spital, de nenumărate ori. Nu pot să mănânc toate bunătăţurile gătite. Nu pot să ies la petreceri cu cei de vârsta mea. Un fotbal cu prietenii nu am mai jucat de mult tare de tot. Nici nu mai ştiu cum este.''

Cum funcţionează inima-borsetă

Inima artificială este conectată printr-un cablu fin la minicomputerul din geantă. Pe ecranul acestui aparat sunt afişaţi parametrii de funcţionare ai pompei, debitul de sânge şi starea bateriilor. Dumitru trebuie să transmită datele printr-un email, odată la trei zile, medicilor de la clinica din Hanovra, Germania, acolo unde a fost operat.

„Cum puteam eu să renunţ?"

Toate aceste experienţe crude prin care a fost nevoit să treacă de-a lungul acestor patru ani de chin l-au determinat de multe ori să renunţe la luptă. „Au fost momente în care spuneam că mai bine nu mai existam, mai bine muream. Nu mai doream nimic. Nu voiam să văd pe nimeni lângă mine, nu voiam să vorbesc cu nimeni", spune Dumitru. Ceea ce l-a făcut să lupte în continuare a fost familia, care l-a încurajat în permanenţă.

„M-am gândit la părinţii mei şi la rudele mele. Au alergat toţi pentru mine cât au putut. Pentru asta le mulţumesc. Asta mi-a dat curaj. Toţi doreau să mă fac bine şi să revin la normal. Cum puteam eu să las mâinile jos şi să renunţ la luptă când ei au făcut totul pentru mine? Nu puteam să renunţ. Ar fi fost incorect", spune Dumitru Iorga. Planuri de viitor: admitere la facultate.

Boala de care suferă i-a îndepărtat pe colegi şi prieteni, dar acum el a înţeles acest lucru şi nu face o dramă din asta. Ba, mai mult, îl ambiţionează să le demonstreze tuturor că poate învinge. „Sunt mulţi  prieteni din şcoală care nici nu mai întreabă de mine. Foarte puţini se mai interesează, cu toate că ştiu ce am păţit. Mulţi au uitat. Ei nu realizează că nu m-am născut cu aşa ceva şi că poate fi oricine în locul meu. Asta este", mai spune tânărul.  „Acum nu mai am iubită. M-am despărţit de ea. Mi-a spus că nu reprezint un viitor. Nici nu mă mai gândesc acum la aşa ceva. I-am zis că pot să trec peste necazul acesta. Asta m-a ambiţionat. Nimic nu e imposibil. Deja am demonstrat într-o oarecare măsură că se poate", mărturiseşte băiatul.

Urmează facultatea

În ceea ce priveşte planurile de viitor, Dumitru îşi doreşte să se înscrie la facultate. Singurul lucru de care se teme este aglomeraţia. „Mi-e cam frică de facultate. Sunt mulţi oameni. Sper să nu se întâmple ceva. Să nu facă cineva vreo glumă cu geanta. Sper să găsesc în cămin un loc liniştit. Oricum, sunt fericit că mă simt bine, că nu mai am dureri şi că pot face anumite lucruri fără să mai depind de cineva", explică băiatul. Peste două luni de zile, va pleca din nou în Germania pentru un nou consult general, iar în momentul în care se va găsit un donator compatibil va fi supus unei noi intervenţii chirurgicale. Apoi totul va fi mai uşor decât acum.

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite