O suveică descoperă lumea

O braşoveancă încearcă să împlinească dorinţa bunicii ei care a visat să vadă toată lumea. Alina Zară a trimis suveica bunicii peste mări şi ţări. Unealta vechiului război „a văzut“ Germania, Olanda, Italia şi Marocul. Cine ştie unde o vor duce călătoriile viitoare!

Acum mai bine de 20 de ani, în satul Mândra, la 90 de kilometri de Braşov, mama Ruţă a lui Cuculaie ţesea la război. Avea ochii negri, blânzi, faţa încreţită de riduri şi mâinile aspre. Zâmbea tot timpul.

Cele două nepoate, Alina şi Ioana, îi erau mai mereu alături. Cu ajutorul uneltei de la război pe care o iubea atât de mult, le învăţa matematică şi geografie. „Uite, suveica se duce acuma zbâââr şi ajunge..." şi lua harta de la şcoală şi arăta: „la Polul Nord".

Dacă se întâmpla ca fetele să greşească, le spunea că suveica se-mpiedică-n iţe şi nu mai poate merge. Într-o seară, când Alina avea zece ani, bunica ei şi-a pus o dorinţă: ar vrea ca suveica să vadă toată România şi toată România s-o vadă pe ea. Şi, de ce nu, să meargă la Paris, pe unde ştia ea că se plimbau cucoanele, sau în America, de unde primise o vedere de la un văr de-ai ei. Le-a spus fetelor că suveica ar putea să arate lumii cât e ea de harnică şi de pricepută. Şi că ar putea la rându-i să vadă cât de harnică şi de pricepută e lumea.

Cum a început povestea

Alina a împlinit anul trecut 31 de ani. Tot atunci, a început să-i împlinească bunicii visul. A ajutat-o un prieten, Radu Viţălaru, pe care l-a cunoscut pe Facebook şi care i-a devenit, între timp, partener de proiecte.

„Voiam să facem o acţiune prin care să dăm zece lucruri la zece persoane din diferite domenii - artişti, fotografi, designeri. Şi Radu a zis că designerilor ar trebui să le trimitem o suveică. Aşa mi-am amintit de suveica bunicii şi am început să-i povestesc despre dorinţa ei ca acea simplă bucată de lemn să vadă toate colţurile lumii", îşi aminteşte Alina.

În noiembrie, Radu i-a spus că vrea să plece într-o călătorie prin Europa. „Ştii, eu plec la Amsterdam, hai să duc şi suveica". A luat-o prin surprindere. Mai aveau doar o zi să pună la punct un plan. În seara în care a plecat, Alina a mers cu Radu până la ieşirea din Braşov. Avea la gât o eşarfă pe care era desenată o hartă a lumii. A scos-o, a pus suveica pe ea şi i-au făcut prima fotografie la drum.

Hai hui prin Europa

În fiecare zi, Alina aştepta veşti de la Radu. Prima lui oprire a fost în Austria. Următoarele au fost la Ingolstadt, apoi la München, în Germania, unde Radu şi suveica au întâlnit-o pe Irina, o româncă mutată acolo cu soţul ei şi cu Luca, băieţelul lor. Pe Irina, Alina şi Radu o ştiau tot de pe Facebook.

Radu şi-a continuat apoi drumul spre Amsterdam, cu oprire la cea mai bună şcoală de schi din München şi a aşezat suveica între trofee, în timp ce le povestea oamenilor ce reprezintă bucata de lemn neşlefuit.

Cristian Ştefănescu, jurnalist la Deutsche Welle, a văzut pe Facebook că suveica este prin apropiere şi i-a spus Alinei să-l anunţe pe Radu să treacă şi pe la el, pe la Bonn. Radu s-a conformat şi a dus-o la un „scurt interviu". Următoarele opriri au fost la Amsterdam şi la Delft, în Olanda. Radu a mers cu suveica la casa pictorului Johannes Vermeer, unde a văzut celebrul tablou „Fata cu cercel de perlă".

De acolo a plecat în Belgia, la Bruxelles, unde a ajuns chiar de ziua Alinei. A văzut Parlamentul European, Grande Place, Manneken Pis, celebra statuie cu copilul care face pipi. La Bruxelles, suveica s-a întâlnit şi cu soţia ambasadorului României în Belgia, Iulia Motoc.
După aproape o lună de călătorit prin lume, Radu i-a spus Alinei că nu mai stă, că vrea să vină acasă. Întoarcerea a fost la fel de imprevizibilă ca şi plecarea. „Mâine dimineaţă mă urc în avion şi mă întorc".

Dă-o mai departe!

După revenirea la Bucureşti, povestea părea să se încheie. Atunci a apărut arhitecta Anca Dincă: o cunoştea pe Alina printr-un prieten comun. „N-ar vrea oare să vadă şi Marele Bazar din Istanbul? Şi Moscheea albastră?" Aşa că, la începutul lunii decembrie, Anca a luat suveica în Turcia.

„Aia mică", cum au numit suveica toţi cei care au plimbat-o, a plecat apoi la Palermo, în Sicilia, cu Serana, prietenă cu Radu, şi apoi spre oraşul gondolelor, Veneţia, împreună cu Elena Năstasă. Şi pentru că i-a plăcut povestea, Elena a luat suveica şi în Alpi, în staţiunea franceză Valloire.

„Micuţa" a ajuns apoi, printr-o întâmplare, la Andrei Zincenco, care avea s-o ducă tocmai în deşert. Andrei nu îi ştia nici pe Radu, nici pe Alina. Văzuse povestea pe internet şi i-a cerut permisiunea Alinei să plimbe şi el suveica. O colegă de-a lui s-a întâlnit într-o benzinărie cu Elena. Suveica a fost printre puţinele lucruri pe care Andrei le-a luat cu el la drum, prin deşert. După ce au văzut împreună apusul şi răsăritul printre dune, s-au întors la începutul lunii martie, cu multe amintiri frumoase.

Poveşti de la drum, scrise pe blog

Într-o seară, după ce povestea a căpătat amploare, Alina a visat-o pe bunica ei. Era printre multe aţe colorate. Făcea un ghem mare, ca odinioară. Era în carul ei, cu care pleca câteodată „prin jurul casei". Zâmbea, fără să-i spună nimic.

Probabil că mama Ruţă nu s-a gândit niciodată că suveica ei ar putea ajunge atât de departe, crede Alina. Şi nici că ar putea împrieteni atâţia necunoscuţi. Dar ce nu poate face un vis? Alina a hotărât să-i dedice bunicii un blog numit „Suveica chicD10 la drum prin lume..." (suveicachicd10. blogspot.com), pe care l-a deschis chiar înainte ca Radu să ia suveica în prima ei călătorie. În acest spaţiu virtual a strâns toate poveştile şi fotografiile celor care o plimbă.

Mama Ruţă, Maria Zară, a murit în urmă cu şapte ani. Suveica ei, cu care le-a făcut zestre celor două nepoate, se plimbă încă prin lume. Niciodată nu merge de două ori în acelaşi loc. Pentru că lumea e mare şi sunt multe de văzut.

Amelie şi piticul călător

Eroina principală a peliculei „Amelie" îl ajută pe tatăl său să-şi îndeplinească visul de a vedea lumea. Acesta nu ieşea din casă după moartea soţiei şi Amelie îi fură piticul de grădină, şi, cu ajutorul unei prietene, plimbă piticul în lumea întreagă şi-i trimite poze cu acesta tatălui ei.

„Ghizi" pentru o bucată de lemn
- Radu Viţălaru (30 de ani) este artist plastic, specializat în artă decorativă şi design. În acest moment lucrează în industria modei. Se ocupă şi de design interior.

- Anca Dincă (31 de ani) e arhitect şi artist decorator.

- Serana Dragomir (22 de ani) lucrează în domeniul asigurărilor de viaţă. Pe lângă asta, e implicată în mai multe proiecte europene.

- Elena Năstasă (29 de ani) este HR manager la o firmă
din Bucureşti.

- Andrei Zincenco (39 de ani) conduce câteva businessuri în Bucureşti. Călătoreşte constant prin lume: cu iahtul, motorul, avionul sau cu maşina.

Încotro va mai merge?

Alina programează călătoriile pe care le face suveica. Are lângă calculator un carneţel în care îşi notează datele pe care i le comunică prietenii, pe blog sau pe Facebook. Şi e convinsă că suveica bunicii va vedea toată lumea.

„Acum e într-o tură de Spania, împreună cu un prieten bun, fotograf, Rareş Pulbere. Iar pe 10 aprilie pleacă să-l vadă pe Dalai Lama la Zürich, cu o altă prietenă, Diana. Apoi va merge în Thailanda, iar în august, în Tibet, India şi în Nepal", povesteşte Alina.

O aşteaptă şi Ioana, fashion designer, care vine tocmai de la Paris să o ia special ca s-o ducă să-i arate New York-ul primăvara. Apoi va merge şi la Chişinău, împreună cu profesoara universitară Raluca Răducanu.

Training înainte de drum

Înainte de a pleca la drum, Alina le povesteşte celor care preiau suveica şi câte ceva din istoria ei. Chiar dacă pe unii dintre „ghizi" nu-i cunoaşte personal, „merge pe încredere". Este fericită că oamenii care plimbă suveica se împrietenesc când fac schimb şi continuă să discute despre ea chiar şi după ce se întorc.

Singura cerinţă a Alinei este ca prietenii care primesc suveica să-i facă fotografii în locuri în care să se vadă „în spatele ei, lumea". Călătorii leagă de unealta de lemn o amintire, un obiect mic, specific zonei.

Din Africa, suveica s-a întors cu un gândac preistoric, pietrificat, de pe vremea dinozaurilor. A mai primit, printre altele, o maşinuţă germană, o legitimaţie de presă, un schi pass şi o mască veneţiană în miniatură.