Designerul Irina Neacşu: „N-avem antrenament să ne facem case frumoase“

Designerul Irina Neacşu crede că modul în care românii îşi gândesc şi îşi amenajează locuinţele se datorează anilor petrecuţi în comunism, în epoca uniformelor şi a lipsei de culoare. Face design de interior, recondiţionează şi restilizează piese vechi de mobilier şi predă cursuri de istoria artei şi desen.

„Adevărul": Cum aţi completa fraza „Din punctul de vedere al modului în care îşi construiesc şi-şi decorează casele, românii sunt..."?

Irina Neacşu: Românii au încă educaţia locuirii în nişte cutii de chibrituri. Şi-atunci, când ies din aceste „cutii", vor case foarte mari. E o reacţie normală, până la urmă. A fost, din Renaştere până în Rococo, o perioadă în care oamenii îşi făceau castele ca să impresioneze, deşi nu ştiau la ce să folosească atâtea camere. Aşa facem şi noi acum. Ne construim vile mari, cu multe etaje, dar, dacă intri în ele, descoperi aceleaşi băi mici de la bloc, aceleaşi dormitoare mici. Singura diferenţă: sunt mai multe la număr. Şi-ar mai fi o observaţie: românii nu-şi fac o casă doar pe pământ. Casele lor trebuie să aibă neapărat şi etaj. Nu înseamnă că românii sunt mai răi sau mai proşti decât alţii, dar am avut o istorie. Ceea ce vedem astăzi, chiar şi în acest domeniu, sunt nişte reacţii a ceea ce am trăit ani buni în comunism.

De unde obsesia noastră pentru casa cu etaj?

Sunt multe lucruri care ţin de „ce o să zică vecinul". Trăind atâta vreme într-o epocă de rigidizări, nici n-ai cum să gândeşti liber. Înainte de a-ţi face o casă, trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi. Să stai cu o foaie în faţă şi să-ţi răspunzi la întrebări: între ce ore sunt acasă, îmi trebuie soare de după-amiază sau de dimineaţă?; iau masa în oraş sau gătesc mult?; fac sau nu petreceri?; am pisică, am câine? Sunt o mie şi una de întrebări la care nu-ţi poate răspunde designerul, trebuie să-ţi răspunzi singur. Designerul te va ajuta să traduci aceste răspunsuri în forme frumoase, coerente şi funcţionale. Dar românii, de multe ori, n-au timp şi răbdare pentru etapa asta. Am avut cazuri reale în care, din cauza grabei, a fost afectat tot proiectul. Un proiect e ca un biscuit - rupi o bucată, mai rupi una, încă una, şi nu mai rămâne nimic. Sunt mulţi clienţi care nu mai aşteaptă o săptămână până vine produsul cel mai potrivit şi aleg o variantă mai rapidă, chiar dacă infinit mai proastă.

Când nu e prinsă cu vreun proiect de amenajare, Irina Neacşu face mici obiecte decorative, iar de fiecare dată când are ocazia, stă cu orele în atelier, ca să le dea viaţă şi poveşti noi scaunelor vechi  Fotografii: Arhiva personală  (Click pe foto pentru a mări)

Care e explicaţia pentru repezeala cu care ne facem casele?

Eu spun că e o lipsă de cultură. Nu e o remarcă peiorativă, dar ăsta e adevărul. Noi n-am crescut în design, n-am crescut în combinaţii de culori; noi am crescut cu uniforme cu albastru, maro şi negru. Noi n-avem antrenament să ne facem case frumoase, de aceea ar fi şi incorect să ne comparăm cu francezii, cu italienii sau cu alte naţii, care tratează cu mai multă seriozitate casa, construcţia şi amenajarea ei. Din acest punct de vedere, copiii noştri vor fi mult mai fericiţi. Mă uit la elevii mei, copii de 17-18 ani, care s-au născut în democraţie. Ei vor face o schimbare foarte mare în zona asta. Ei nu ştiu cum e să nu ai culoare pe haine sau în casă, nu mai au închistările noastre, e o generaţie care creşte cu altă viziune.

Aţi participat, în aprilie, la Salonul de mobilă de la Milano, iar acum vă pregătiţi pentru târgul Maison&Objet de la Paris. Cum vedeţi participările României la aceste târguri?

La Milano, unde am fost împreună cu cei de la Quadra, care deţin European Heritage şi cu care colaborez, se lansează trenduri, se dau direcţii. România nu are direcţii solide în designul contemporan, noi stăm bine la producţie. Eu cred că este bine că am participat la Milano, dar cred că targetul nostru nu e acolo. Locul României e la Paris. La Maison&Objet, din 9-13 septembrie, vor exista piese pentru casă, atât mobilă, cât şi decoraţiuni. Acolo ne încadrăm foarte bine. Pentru Paris, eu şi echipa mea vom realiza designul standului României. Până acum, noi aveam un stand mic de înălţime, de-o modestie care nu şi-ar fi avut locul la Milano, unde ziceai că suntem „copiii săraci" ai Europei. Asta se va schimba: vom avea un stand mai ancorat în designul contemporan. În plus, conceptul e de unitate: România va avea un stand de ţară, nu vom mai fi o turmă de firme separate sub acelaşi acoperiş.

"Înainte de a-ţi face o casă, trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi."
Irina Neacşu
Designer

CV

- Irina Neacşu s-a născut la 16  ianuarie 1982.
- Este absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" Bucureşti, promoţia 2006.
- Între 2007 şi 2008, a făcut un master în design la RUFA, Rome University of Fine Arts, în Roma, Italia.
- E fondator şi designer al atelierului „thecraft LAB", deschis în 2010.
- Predă, la Fundaţia Calea Victoriei, cursurile: „Introducere în design interior", „Atelier de design interior", „Introducere în Istoria Artei".

Poveşti după chipul şi asemănarea clienţilor

Un fotoliu restaurat, regândit şi restilizat de Irina Neacşu costă între 600 şi 1.000 de lei, în funcţie de starea iniţială a obiectului şi de materialele folosite   Foto: Arhiva personală

Cu atelierul său, Irina Neacşu a pornit dintr-o nebunie. Tot aduna scaune vechi de pe la tomberoane, de pe străzi, de unde le găsea. Ştia că salvarea lor nu era un proces nici uşor, nici ieftin. „La un moment dat am cunoscut pe cineva care avea aceeaşi pasiune. Am închiriat împreună un spaţiu în Centrul Vechi al Capitalei, într-o clădire aflată temporar în aşteptarea autorizaţiilor de reconsolidare, şi-am început să ne jucăm", povesteşte Neacşu.

Acum, „thecraft LAB" funcţionează în atelierul din Bd. Naţiunile Unite şi în cel din Otopeni, unde se lucrează partea brută. „Clienţii s-au adus unii pe alţii. Mă mândresc cu nişte clienţi şi colaboratori minunaţi, care ţin la poveşti şi care vor să aibă unicate. Primele scaune au ajuns la New York. În general, obiectele mele au ajuns în SUA. Nu ştiu de ce tocmai acolo, poate pentru că oamenii sunt mai deschişi la extravaganţe", crede designerul.