Munca în open space, sursă de oboseală

Munca în open space, sursă de oboseală

Principalul dezavantaj al muncii într-un spaţiu deschis este zgomotul de fond. Un spaţiu larg plin de birouri. Un zumzet puternic făcut de o armată de oameni. Bine aţi venit într-o mare companie!

Mai citeşte şi:

• Tipicarul, colegul alergic la inovaţie
• Preţiosul, colegul cu nasul pe sus
• Negativistul, colegul născut să te contrazică

La noi e foarte la modă. Open space-ul a fost adus din Occident de multinaţionalele intrate pe piaţa românească. Spaţiile largi în care nu vezi nici urmă de pereţi despărţitori, iar birourile sunt aşezate ordonat, eventual separate prin mici paravane, sunt asociate cu marile companii.

Micul birou, un lux pierdut

Cine vrea un post într-o mare companie trebuie să-şi ia „la revedere“ de la intimitate. Pentru unii nu e un capăt de ţară. Dar alţii se adaptează mai greu şi consideră open space-ul un real coşmar.

Adrian J. are 38 de ani, iar acum lucrează într-o companie multinaţională. Până acum cinci ani a fost angajat la o instituţie stat. Avansase în funcţie şi avea propriul său birou. Intimitate cât cuprinde. Atras de mirajul unei slujbe mai bune, Adrian şi-a încercat norocul la o multinaţională. E mulţumit de salariu, dar e deranjat vizibil de spaţiul în care-şi desfăşoară activitatea.

„Nu-mi place deloc. N-am pic de intimitate. Sunt nevoit să suport toate toanele colegilor, toate parfumurile, toate zgomotele. Uneori parcă n-am nici aer să respir“, se plânge Adrian. Dacă regretă ceva, acel lucru e micuţul său birou de la stat.

„N-avea cine ştie ce mobilier şi nici nu era prea frumos zugrăvit. Dar era al meu. Puteam să fac ce vreau, să mă concentrez când aveam de lucru cu adevărat, să am o discuţie privată cu cineva“, spune apăsat bărbatul, căzând pe gânduri.

Recunoaşte că are colegi care, deşi au avut cândva propriul birou, nu se simt la fel de deranjaţi de open space. „Poate sunt eu un caz special şi de asta mi-e greu. Dar mai cunosc oameni care ar pleca din companie dacă ar găsi un post pe aceiaşi bani într-un loc în care se lucrează într-un spaţiu cu doar câteva birouri“, mai spune Adrian.

Acceptat ca firesc

Simona F. are 24 de ani şi a terminat de curând facultatea de marketing. După câteva probe serioase a fost angajată la o companie multinaţională. Primul impact cu locul de muncă?

„O sală mare, plină de oameni. Toţi mişunau în toate direcţiile, vorbeau între ei, alergau cu foi în mână sau vorbeau la telefon“, îşi aminteşte Simona. „Mi s-a părut fascinant. Încă mi se pare. Mi-e greu să spun dacă ar fi mai bine să nu avem open space. Nu am termen de comparaţie. Mie aşa mi se pare firesc“, adaugă tânăra.

Concept inspirat din viaţa triburilor

Tehnologia „Open Space“ a fost pusă la punct în 1985 de Harrison Owen. Expertului în cultură organizaţională i-a venit ideea după ce a studiat viaţa triburilor din vestul Africii. A fost impresionat de felul în care comunicau sătenii între ei fără să facă nici cel mai mic efort.

A remarcat apoi că satele sunt construite circular în jurul unei pieţe sau al unui loc de adunare. Pornind de la acestea, s-a gândit că o arhitectură similară ar duce la o comunicare mai bună într-o organizaţie tipic occidentală. Nu a trecut mult şi open space-ul s-a transformat într-o adevărată modă.

De ce optează companiile pentru spaţii deschise?

Specialiştii în resurse umane spun la unison că motivul principal pentru care companiile optează pentru open space constă în faptul că în acest fel se încurajează cultura organizaţională ce pune accentul pe comunicare şi creativitate.

„În general, această tendinţă are în spate un raţionament destul de puternic: organizaţiile au nevoie de o comunicare din ce în ce mai eficientă, atât între membrii unei echipe, cât şi între departamente“, afirmă Florin Gogianu, Sales Support Representative la firma de consultanţă în resurse umane Lugera & Makler.

„Un efect al acestui tip de organizare al spaţiului de lucru poate însemna şi o reducere în privinţa costurilor asociate cu spaţiul închiriat“, adaugă acesta. Oricum, companiilor le vine mai uşor să opteze pentru o asemenea arhitectură. Le scuteşte de unele probleme.

„Este mai uşor să construieşti o clădire pornind de la ideea open space. Pentru un concept propriu, mai original, trebuie să lucrezi îndeaproape cu constructorul“, afirmă, la rândul său, Daniela Necefor, Managing Partner la firma de consultanţă în resurse umane Total Business Solutions.

Pe de altă parte, psihologul Lena Rusti afirmă că într-un spaţiu deschis sunt mai multe şanse ca angajaţii să folosească timpul în interesul companiei. Se simt „văzuţi“ şi se poartă ca atare. Adepţii filosofiei open space sunt de părere că într-un astfel de mediu atât indivizii, cât şi grupurile dau un randament mai mare. Pe cale de consecinţă, compania are de câştigat.

Forţaţi de împrejurări, cei care lucrează în open space trebuie să înveţe să convieţuiască alături de colegii lor. Chiar dacă în primă fază unora li se pare imposibil. Persoanele care lucrează mai greoi în prezenţa unor factori perturbatori sunt mai stresate. „Avantajul este că, în timp, aceşti oameni îşi pot îmbunătăţi tehnicile de comunicare şi pot căpăta mai multă încredere în ei“, este de părere Lena Rusti.

Un mediu ce nu lasă loc de intimitate

Prin structura lor, oamenii nu se simt bine în spaţiile largi, spun specialiştii în comportamentul uman. „La fel ca strămoşii noştri din preistorie, când ne aflăm într-un spaţiu deschis, trăim cu senzaţia că ne pândesc o serie de pericole“, explică psihologul Bogdana Bursuc. „Tocmai din această cauză avem nevoie de intimitate, de un spaţiu în care să nu ne simţim tot timpul studiaţi“, adaugă ea.

În primă fază, majoritatea oamenilor se confruntă cu o stare de disconfort într-o companie care adoptă open space-ul. „După o anumită perioadă de adaptare, comportamentul ar trebui să devină natural“, spune Lena Rusti. Totuşi, situaţia diferă în funcţie de persoană. O soluţie constă în personalizarea spaţiului alocat astfel încât acesta să ofere angajatului o senzaţie de intimitate.

False impresii

Paradoxal, în anumite cazuri chiar comunicarea ajunge să aibă de suferit. „Când nu avem acces la ceilalţi colegi pentru că stăm în birouri separate, simţim nevoia să socializăm atunci când îi întâlnim. Dar dacă îi vedem mereu lângă noi, nu mai suntem atât de dornici să vorbim cu ei. Trăim cu impresia că suntem mereu împreună. Dar, cumva, e vorba de «a fi împreună» doar din punct de vedere fizic“, atrage atenţia Bogdana Bursuc.

În Occident se schimbă tendinţa

Dacă în România clădirile de birouri au fost construite în ultima perioadă după acest concept, în Occident situaţia începe să se schimbe. „Principalul inconvenient într-un open space este dat de zgomot. S-a ajuns la concluzia că este foarte obositor.

Deşi managerii companiilor îşi doresc ca angajaţii să comunice eficient, constată că un astfel de spaţiu are şi dezavantajul menţionat“, afirmă Daniela Necefor de la Total Business Solutions. Potrivit ei, în Occident, de circa un an, companiile au început să renunţe la această arhitectură organizaţională.