Mişcarea braţelor în timpul mersului, o reminiscenţă de pe vremea când strămoşii noştri nu erau bipezi

Mişcarea braţelor în timpul mersului, o reminiscenţă de pe vremea când strămoşii noştri nu erau bipezi

Ceea ce era de mult timp o curiozitate pentru mai mulţi cercetători şi nu numai pare să-şi fi găsit acum răspunsul. Chiar dacă între timp evoluăm, se pare că instinctele de bebeluş răman. Aşa explică trei specialişti din SUA şi OLANDA de ce mişcăm mâinile când mergem.  

Potrivit testelor riguroase făcute de ei, se pare că mişcatul braţelor este, precum apendicele, o relicvă a evoluţiei, din perioada cănd obişnuiam să mergem în patru labe. Pentru a face aceste teste au apelat la ajutorul a 10 voluntari, care au fost rugaţi să meargă în două feluri: cu braţele lipite de corp şi cu braţele mişcându-se normal, pentru a-şi face o idee despre dinamica mişcării de pendulare a braţelor.

Mişcarea braţelor s-a dovedit a fi un avantaj. Se pare că este inofensivă în termeni de consum de energie, necesitând o răsucire minimă a muşchilor umerilor. Mersul cu braţele lipite lângă corp a necesitat cu 12% mai multă energie.

Experimentele au fost desfăşurate la Universitatea din Michigan, SUA, relatează Agerpres.

Costul metabolic al acestor activităţi a fost calculat pe baza consumului de oxigen şi a producţiei de dioxid de carbon.