Meserii care şi-au recâştigat valoarea

Acum zeci de ani, bucătarul, frizerul, croitorul şi tâmplarul erau oameni de bază în societate. Cu timpul, ei au fost priviţi cu superioritate de angajaţii de birou. Meseriile de bază ale românilor au început să fie din nou preţuite în ultima vreme. Multe dintre ele şi-au schimbat denumirea pentru a atrage cât mai mulţi specialişti.

Nu îşi mai spun bucătar şi nici coafeză. Odată cu schimbarea denumirii lor în chef executive şi stilist, meseriile au câştigat în greutate. Piaţa este din ce în ce mai deschisă în a plăti bine oameni cu joburi de bază, dar care au devenit profesionişti. Specialiştii în resurse umane cred că cele mai multe dintre meseriile românilor au avut nevoie în ultimii ani de o schimbare fundamentală de imagine, iar acest lucru a crescut şi încrederea angajaţilor în ceea ce fac. Valorizarea unor meserii într-o perioadă sau alta ţine însă cel mai mult cont de cererea şi oferta din piaţă.

Cezar Munteanu (38 de ani), cunoscut ca „bucătarul diplomaţilor", recunoaşte că este mândru de meseria sa, pe care o face de mai bine de 22 de ani. Îşi spune chef executive, coordonând în prezent mai multe restaurante şi având la activ mai multe show-uri TV de gătit. Ceea ce îl bucură însă cel mai mult este schimbarea de mentalitate în privinţa bucătarilor, atât din partea celor implicaţi în industrie, cât şi din partea clienţilor.

Academii de gătit

„Meseria a început să fie din ce în ce mai căutată, la nivel internaţional, dar şi în România. Profesioniştii au început să se întoarcă în ţară, iar restaurantele caută oameni din ce în ce mai buni", spune Cezar Munteanu. Şcolile profesionale şi cele de calificare au fost înlocuite de academii de bucătărie, iar un bucătar bun are nevoie de studii superioare pentru a face faţă concurenţei. Unii chiar de management. „Este foarte important să fii deschis, să înţelegi industria, să studiezi. Un bucătar bun este de fapt un consilier de imagine al restaurantului în care lucrează", mai spune Cezar Munteanu. Odată cu eforturile din ce în ce mai mari ale angajaţilor de a ţine pasul cu cerinţele pieţei au crescut însă şi pretenţiile lor salariale.

Dacă în urmă cu ceva ani un economist câştiga obligatoriu mai bine decât un bucătar, acum lucrurile nu mai stau deloc aşa. „Un bucătar bun câştigă la un restaurant din Capitală între 25.000 şi 45.000 de euro pe an", explică Munteanu. Asta înseamnă chiar şi 3.750 de euro pe lună. Expaţii sunt mai bine plătiţi decât românii, spun oamenii din industrie, dar nici bucătarii autohtoni nu o duc deloc rău.  Cei care îşi petrec viaţa printre ingrediente şi cărţi de bucate nu sunt însă singurii angajaţi care au fost în ultimii ani din ce în ce mai valorizaţi.

De la coafeză la stilist

În industria frumuseţii, stiliştii şi  make-up artiştii cunoscuţi câştigă mai bine decât ar fi visat vreodată o coafeză, iar designerii precum Cătălin Botezatu, Irina Schrotter sau Mihai Albu îi fac mândri pe înaintaşii lor, croitorii şi cizmarii. Profesioniştii în domeniu, ajunşi de cele mai multe ori vedete, sunt doar câteva dintre cazurile de români cu meserii la prima vedere simple, dar care sunt din ce în ce mai apreciaţi.

Ioana Ene (42 de ani) lucrează la unul dintre saloanele de înfrumuseţare cunoscute din Capitală. A fost coafeză încă de la vârsta de 23 de ani şi îşi aminteşte că, la început, lucra la o frizerie de cartier. „Câştigam puţin şi eram privită de vecinele de bloc, care erau contabile, profesoare sau funcţionare, ca o femeie fără împliniri profesionale", îşi aminteşte Ioana. Valul de noi talente în domeniu, care a început să o ia pe sus în urmă cu aproximativ opt-zece ani, a făcut-o să îşi dorească mai mult.

„Am cheltuit zeci de milioane de lei pe şcoli de perfecţionare, pe cursuri cu stilişti din afară şi am reuşit să mă menţin pe piaţă", mai spune ea. Ioana simte că meseria pe care o face este din ce în ce mai apreciată şi mai bine plătită. Câştigă lunar un salariu de 2.000 de lei, la care se adaugă cel puţin 3.000 de lei bacşiş. Adică peste 1.200 de euro, lunar. „Soţul meu este economist la o firmă şi nu ajunge la venitul meu, cu toată experienţa lui", adaugă femeia.

A dat avocatura pe frumuseţe

Andreea Anton (30 de ani) a trecut printr-o experienţă profesională de necrezut pentru unii. A terminat în urmă cu cinci ani Facultatea de Drept şi a profesat în domeniu timp de trei ani. „În urmă cu doi ani am simţit însă că am nevoie să fac altceva. Stresul zilnic şi neîmplinirea financiară m-au făcut să iau o decizie. Mi-am deschis propria afacere în domeniul înfrumuseţării, la care sunt singurul asociat. Am luat cursuri de machiaj profesional şi acum mă ocup de asta şi de consiliere de imagine", povesteşte Andreea.

Iar ea nu e singura care a renunţat la o carieră de succes pentru o meserie considerată inferioară, dar care îi aduce împlinirea. Prietena ei cea mai bună, Amalia, a dat biroul dintr-o sucursală de bancă pe o florărie, afacerea ei.

Ierarhii răsturnate

În perioadă de criză, studiile superioare nu mai garantează un venit ridicat, arată un studiu realizat de MyJob.ro, în septembrie 2010. Un electrician sau un şofer profesionist din Capitală poate câştiga mai mult decât un economist sau un inginer, iar diferenţele sunt şi mai mari în cazul medicilor, profesorilor sau funcţionarilor. Salariul mediu pentru electricienii cu trei-cinci ani experienţă era la acea vreme de 646 de euro şi ceva mai mic, 613 euro, pentru un şofer.

Economiştii cu acelaşi nivel de experienţă câştigau, în medie, 500 de euro, la fel ca un inginer din producţie sau construcţii. Cel mai mic salariu mediu era cel al funcţionarilor administrativi - 384 de euro -  urmaţi de profesori, cu 393 de euro, şi de medicii primari, cu 429 euro. Mai mult, oferta financiară din străinătate pentru electricieni sau sudori cu experienţă o egala pe cea pentru un medic primar - peste 2.000 de euro pe lună, în ţări precum Norvegia, Danemarca, Germania sau Olanda.

" Este foarte important să fii deschis, să înţelegi industria, să studiezi. Un bucătar bun este de fapt un consilier de imagine al restaurantului în care lucrează. "
Cezar Munteanu
bucătar

Trucul numelor împrumutate

Meseriile de bază nu sunt singurele care şi-au schimbat denumirile de-a lungul anilor. În ultima vreme, din ce în ce mai multe joburi au căpătat denumiri noi, multe dintre ele din alte limbi. Această practică a fost introdusă de companiile mari, cu capital străin. Secretara a devenit asistent manager, angajata de la personal, specialist resurse umane, iar femeia de serviciu, responsabil cleaning. Regula se aplică şi în cadrul altor joburi. Contabilul s-a transformat în accountant manager, iar angajatul din departamentul financiar, în financial analist. „Aceasta este o politică pentru motivarea angajatului. Unor meserii li se dau denumiri care pun în valoare personalul", spune George Butunoiu, head-hunter.

Atribuţii pe măsură

Deşi uneori stilistul tinde să fie sinonim perfect cu coafeza sau cu frizerul, iar asistent managerul cu secretara, cele două posturi îşi au doar rădăcinile în vechile posturi, spune specialistul în resurse umane Monica Dona, de la Lugera & Makler. „Paleta de competenţe cerute candidaţilor care vizează un astfel de post este mult mai largă. Un frizer obişnuit va şti să te tundă într-un singur fel, iar o coafeză cu greu se va putea desprinde de liniile clasice pe care le-a învăţat. De la un stilist aşteptările sunt mult mai mari, acesta fiind de multe ori asociat unui consilier de imagine, iar un asistent manager va asigura suport pentru operaţiuni de management mult mai complexe decât o secretară", explică Monica Dona.

Aceste schimbări au fost necesare pe fondul rafinării consumatorilor, ale căror aşteptări sunt peste cele din urmă cu zece ani. „Evoluţia mediului de afaceri şi dezvoltarea tehnologiei au impus candidaţilor abilităţi suplimentare: cunoştinţe de limbi străine, abilitatea de a gestiona sarcini multiple sau cunoştinţe de calculator", afirmă Monica Dona.

Şocul care a bulversat joburile

Felul în care anumite meserii sunt valorizate se schimbă periodic în cadrul aceleiaşi societăţi, crede specialistul George Butunoiu. Acesta explică faptul că, în general, cererea şi oferta reglează piaţa, iar tendinţa din ultima vreme pentru preţuirea meseriilor de bază este una normală. „Meseriile pentru care este nevoie de mai multă şcoală sunt mai bine plătite, dar în acelaşi timp şi cele care necesită mai multă practică şi pricepere, precum bucătarii", mai spune Butunoiu.

Sociologul Alfred Bulai crede că aceste meserii au fost întotdeauna bănoase, dar felul în care erau privite de societate a fost bulversat în jurul anului 1990, când a fost o derută totală pe piaţa muncii. „Înainte de '90, exista o stabilitate pe piaţă, iar oamenii ieşeau la pensie din meseria de bază. După acest an nu s-a mai întâmplat acest lucru pentru că au apărut tentaţii noi", spune Bulai.

Schimbarea de imagine continuă

Astfel, anumite meserii, precum manager sau avocat, au căpătat greutate la acea vreme. „Au fost perioade cu creaţii noi pe piaţa muncii, cu denumiri noi, cu englezisme, care au atras mai mulţi doritori. În această perioadă nu era de dorit să fii bucătar sau ospătar, chiar dacă se câştiga bine", adaugă Bulai.

În acest context, în ultimii ani a apărut nevoia de meserii tradiţionale cu o nouă imagine, iar această tendinţă va continua, mai spun sociologii. Schimbarea de imagine s-a produs mai ales la nivelul denumirii acestor meserii, iar cei care acceptă cel mai uşor aceste nume sunt aceia intraţi recent în câmpul muncii. Întoarcerea la meserii tradiţionale este un lucru firesc, dar imaginea acestora trebuie încă schimbată pentru a fi privite de societate la adevărata lor valoare.