Mai mult alcool în fiecare pahar

Mai mult alcool în fiecare pahar

Berea şi vinul pe care le beau tinerii din ziua de azi sunt mai puternic alcoolizate decât cele consumate de părinţii lor. În mai puţin de 20 de ani, vinul a câştigat câteva „grade“. În plus, dacă berea autohtonă avea adeseori o tărie de 3%, astăzi nu se poate concepe una cu mai puţin de 4,5% alcool în volum.

Profesorul universitar Valeriu V. Cotea, specialist în oenologie, spune că vinul alb sec ideal are 12% alcool în volum, în timp ce vinul roşu perfect ajunge până la 13% tărie alcoolică. Pentru şpriţuri, vinul alb poate fi chiar mai slab.

Citiţi şi:

• Englezii se accidentează mai mult lunea, din cauza mahmurelii
• Adolescenţii din Marea Britanie, fruntaşi la consumul de alcool
• Ucis de alcool la 22 ani
• Terapeutică: Leacuri antimahmureală
• Satu Mare: Ciocolata cu rom l-a lăsat fără permis

Înainte de 1989, în România se producea foarte mult vin, dar de proastă calitate. Tehnologii din industrie îşi amintesc de un fel de „apă colorată“, care avea 9-10 „grade“ şi care făcea floare după câteva luni de depozitare. De câţiva ani însă, se poartă vinurile mai alcoolizate.

Temperaturi mai mari, vinuri mai tari

Profesorul universitar Valeriu V. Cotea, specialist în oenologie, spune că această creştere a tăriei alcoolice a vinurilor s-a realizat pe două căi. „Unu - strugurii din podgoriile autohtone ajung mai repede la maturitate, se coc forţat din cauza temperaturilor mari şi vinurile rezultate sunt mai tari. Doi - vinurile importate din Lumea Nouă au un conţinut de cel puţin 13% alcool în volum. De fapt, nici nu se mai concepe un vin roşu fără o tărie alcoolică de 13,5%“.

Profesorul Cotea spune chiar că vinurile roşii sunt de mai bună calitate dacă sunt mai tari. Conform oenologului, vinul alb sec ideal are 12% alcool în volum, în timp ce vinul roşu perfect ajunge până la 13% tărie alcoolică. Pentru şpriţuri, vinul alb poate fi chiar mai slab.

În România, cele mai tari vinuri se obţin din strugurii podgoriilor dobrogene şi din cei cultivaţi în zona Dealu Mare (judeţul Prahova). Dar fabricarea unor vinuri tari e şi o chestiune de tehnologie. „Podgorenii din alte zone recurg la practica stafidirii strugurilor - maturarea lor după coacere - pentru a obţine vinuri mai tari“, adaugă profesorul Cotea.

Vinurile mult mai tari reprezintă o opţiune tot mai frecventă pentru producători, spune Cotea, deoarece alcoolul este un foarte bun conservant - vinul mai tare se păstrează mult mai bine -, dar are şi rol antiseptic.

22 de litri de vin pe cap de locuitor reprezintă consumul în România, la nivelul anului 2007, conform INS.

93 de litri de bere pe cap de locuitor a fost consumul înregistrat în 2008, conform Asociaţiei Berarii României.

Bere la standarde europene

Şi alcoolul din bere a crescut cu câteva procente în ultimii 20 de ani. „Până în 1989, berea avea o tărie de aproximativ 3 - 4% alcool în volum. Nu era o cifră «europeană», din cauza materiei prime proaste şi a tehnologiilor depăşite. Acum, berea are în medie 4,4 - 4,5 grade, adică putem vorbi despre o băutură la nivel european.

Nu este o creştere anormală a cantităţii de alcool din această băutură, de vreme ce berile cu mai puţin de 4,2% alcool în volum nu au stabilitate“, explică Vifor Verşescu, director general al Patronatului societăţilor producătoare de bere din România, organizaţie din care fac parte berarii independenţi, în jur de şapte pe toată piaţa, totalizând 1-2% din producţia naţională de bere.

Cât priveşte berea puternic alcoolizată, cu peste 7% alcool pe volum, Verşescu spune că prin lansarea acestei alternative, berarii au vrut să concureze vinul. „Berea foarte tare nu e agreată decât de foarte puţini consumatori. Nu în alcool stă gustul berii.“

În cazul acestei băuturi, alcoolul este produs de drojdia de bere în procesul de fermentare a zaharurilor provenite din malţ şi din cereale nemalţificate (porumb). „Dacă se doreşte formarea unei cantităţi mai mari de alcool, se va folosi o cantitate mai mare de Malţ şi de cereale nemalţificate“, explică Monica Mândruţiu, berarul-şef de la Ursus Breweries. 

De ce are berea grade?

Berea este băutura alcoolică rezultată în urma fermentării de către drojdie a extractului de zaharuri obţinut din cereale. Gustul specific amar este conferit de hamei, explică Monica Mândruţiu, quality and brewing director Ursus Breweries.

În timpul procesului de fermentaţie, drojdia produce pe lângă alcool şi alţi compuşi: bioxid de carbon, substanţe de aromă. „Toţi aceşti compuşi obţinuţi prin procesul natural de fermentaţie conferă însuşirile senzoriale specifice fiecărei beri. Alcoolul contribuie la echilibrul senzorial“, mai spune berarul-şef de la Ursus.

Tehnici fără alcool

Mândruţiu arată că există mai multe metode de fabricare a berilor fără alcool. „Fie prin aplicarea unor tehnici de membrană care permit separarea alcoolului (osmoză inversă, dializă), fie prin aplicarea unui tratament termic, în scopul evaporării alcoolului format în timpul fermentaţiei (evaporare sub vid, distilare sub vid), fie prin restricţionarea producerii de alcool (stoparea fermentaţiei, aplicarea unei diagrame de plămădire care să ducă la obţinerea unui must de bere care fermentează mai greu)“.

Dicţionar de bere

Clasificarea tipurilor de bere se face, în general, în funcţie de tipul de drojdie folosit. Beri tip „lager“ sunt cele la care se utilizează drojdie de fermentaţie inferioară (fermentează sub 15 grade Celsius). Berile de tip „ale“ sunt cele la care se utilizează drojdie de fermentaţie superioară (fermentează între 15 şi 25 de grade).

Din categoria berilor de tip „lager“ fac parte stilurile Pilsner, Helles, Export, Vienna, Oktoberfest, berea neagră, berea cu conţinut ridicat de alcool (Bock, Dopplebock, Eisbock), berea nefiltrată.

În categoria berilor de tip „ale“ se regăsesc berea din grâu (Weizenbier), Kristal Weissbier, berea Stout, Porter, India Pale Ale, Cream Ale, Mild Ale.

Denumirea „premium“ se utilizează, în general, pentru berile fabricate numai din malţ sau cu un procent mic de cereale nemalţificate. Adeseori, ea este folosită şi pentru indicarea poziţionării pe piaţă a sortimentului respectiv.
Sursa: Ursus Breweries

Dicţionar de vin

Vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială, a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri. Tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5% în volum.

Vinurile din România se împart în vinuri de consum curent; vin de masă, cu tăria alcoolică cuprinsă între 8,5 şi 9,5 %; vin de masă superior, cu tăria alcoolică de peste 9,5 % şi vinuri de calitate.

Acestea din urmă se grupează, de asemenea, în mai multe categorii: vinuri de calitate superioară, având o tărie alcoolică dobândită de minimum 10%; vinuri de calitate superioară cu denumire de origine controlată, cu o tărie alcoolică dobândită de minimum 10,5 %, vinuri cu denumire de origine controlată  şi vinuri cu denumire de origine controlată de înaltă calitate.
Sursa: Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri

Se bea cu măsură!

Doctorul Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul Institutului de Cercetări Alimentare, remarcă faptul că, dacă înainte de ’89, berea avea cam 3,3 volume de alcool la 100 de volume de produs, acum tăria este mult peste 4, ajungând chiar şi la 8-9 grade.

„La bere, alcoolul în exces e chiar mai rău decât la spirtoase, din cauza conţinutului bogat de proteine şi de zaharuri. Deşi are mai puţin alcool în compoziţie decât vinurile sau alte băuturi, nu se poate spune despre bere că este mai puţin nocivă“, explică Mencinicopschi. Alte băuturi foarte nocive, spune acesta, sunt lichiorurile, care au un conţinut mare de zahăr.

Specialistul în nutriţie recomandă vinul, mai ales pe cel roşu, bio, consumat cu moderaţie. Adică o unitate de alcool pe zi pentru femei, (un pahar de 130-150 mililitri) şi două unităţi de alcool pentru bărbaţi (cel mult 400 de mililitri de băuturi alcoolice pe zi). „Bărbaţii au o capacitate mai mare de a metaboliza alcoolul datorită masei musculare mai mari“, explică Mencinicopschi.

Ficatul, cel mai solicitat

O practică extrem de nocivă este „reportarea“ cantităţilor maxime recomandate zilnic pentru finalul săptămânii sau pentru o zi de beţie, explică specialistul. Băuturile alcoolice solicită foarte mult ficatul. După un consum regulat apare boala ficatului gras (steatoza hepatică - încărcarea cu grăsime a ficatului), un fel de anticameră a bolilor grave de ficat, cum ar fi ciroza.

Alcoolul este cu atât mai nociv pentru cei care au avut hepatită C sau B.

Se recomandă ca anumite categorii de persoane să nu consume deloc alcool. Şi anume copiii, adolescenţii (până la vârsta de 20 de ani), femeile însărcinate, cele care alăptează, bolnavii cronic, cei cu cancer sau cei care au intoleranţă la alcool.

Cele patru faze ale dependenţei

Alcoolul este un drog recreaţional, din aceeaşi categorie cu ţigările şi cafeaua. Consumul lui repetat dă o anumită dependenţă. Cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluţiei dependenţei de alcool. Aceasta are patru faze: faza pre-alcoolică (alcoolul se consumă ocazional, dar repetat), faza de debut (alcoolul se consumă pentru efectul lui, apare amnezia), faza critică (alcoolicul îşi pierde controlul şi consumă până la beţie) şi faza cronică (organismul alcoolicului este afectat).