Locul în care vreau să nasc…
0
Ei bine, locul în care vreau să nasc… este încă în construcţie. O minipiscină în aer liber, ascunsă între copaci şi flori, având alături studioul de yoga al Georgiei şi delfini pictaţi pe perete. Că tot mi-am dorit atât de mult să nasc în natură, în apă, cu delfini.
Duminică, 20 septembrie, Ora 4.12
Privesc cu oarecare nerăbdare către luna noiembrie şi aş vrea parcă să vină mai repede. „Shhh, că te aude Sasha şi poate se hotărăşte să iasă înainte de termen“, îmi spune repede Florian şi eu îi şoptesc copilului din burtoi: „Nu, mami, stai acolo până când ştii tu că este cel mai bun moment pentru tine să vii în lumea noastră“. Ştiu că mă aude. Şi că mă înţelege.
O să nasc natural, în apă, asistată de Florian, de Georgia, de Chantal şi, sper eu, şi de Sweli, moaşa cu care am făcut amândoi cursul de naştere naturală. În curând mă apuc să-mi fac play-listul de naştere - melodii care îmi plac mie, majoritatea cu îngeri, iar Georgia imi aduce acum din Africa de Sud uleiuri esenţiale pentru aromoterapia din timpul travaliului.
Am plantat chiar zilele trecute o grămadă de flori în jurul piscinuţei - flori roşii şi flori cu frunze colorate. Iar în studioul de yoga, care va deveni „cuibul“ meu din momentul în care or să înceapă contracţiile, o să punem mici lucruşoare frumoase - cristalul pe care îl am de la Florian, colecţia noastră de scoici, mandala albastră primită de la Joao, fotografiile cu valurile şi cu stâncile gemene din arhipelagul Fernando de Noronha, cadoul pe care Didier mi l-a făcut de ziua mea - un fel de ikebana din lemn, din flori şi din beţigaşe de cocotier, puse cap la cap chiar de el.
Indienii sud-americani spun că pregătirea naşterii trebuie să înceapă cu cel puţin trei săptămâni înainte. Trei săptămâni pe care mama şi le dedică ei înseşi, iar toţi cei care îi sunt alături mamei fac totul ca să o înconjoare de iubire, de atenţie, de cântec, de rugăciuni, de mângâieri, de zâmbete, de frumuseţe.
Pentru că naşterea naturală este un dar, o binecuvântare, un proces extrem de puternic de conectare, prin care mama şi copilul trec împreună, alături de tată şi de toţi cei cu care mama are o legătură sufletească. Şi o să dansez şi o să respir, şi o să mă las alintată de iubitul meu şi o să-l primim pe copilul nostru în noua lui casă înconjurat de iubire şi de pace.
Iar dacă piscinuţa Georgiei nu o să fie gata până în noiembrie - nu de alta, dar în Bahia muncitorii din construcţii lucrează câte maximum cinci minute la fiecare sfert de oră de pauză-, o să nasc într-o piscină gonflabilă specială pentru naşteri, pe veranda uneia dintre căsuţele aflate chiar pe buza râului, în briza Oceanului şi în binecuvântarea Soarelui, a Pământului, a Cerului…
* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.
Se încarcă comentariile...
