Lenea îşi caută loc între bolile psihice

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Americanii vor să trateze lenea alături de dependenţa de internet şi hipersexualitate
Americanii vor să trateze lenea alături de dependenţa de internet şi hipersexualitate

Americanii vor să trateze lenea alături de dependenţa de internet şi hipersexualitate. Viitoarea „biblie“ a psihiatrilor americani propune ca o serie de trăsături precum lenea sau pesimismul să devină diagnostice. Manualul anticipează şi tendinţele din Europa.

Dacă ar fi trăit în zilele noastre, undeva în America, greierele din fabula lui Esop n-ar mai fi considerat lenea în persoană, ci s-ar trata mai degrabă de sindromul tempoului cognitiv lent („sluggish cognitive tempo disorder" - SCT).

Cancerul poate fi depistat în ADN

Leacul pentru chelie se ascunde într-o vitamină naturală

Aşa cum orice uituc care devine agitat şi are un acces de furie când nu-şi mai aminteşte unde şi-a parcat maşina va putea fi diagnosticat cu sindromul temperamentului exploziv intermitent („intermittent explosive disorder" - IED).

Dacă bărbaţii se gândesc la sex o dată la 20 de minute, suferă de „sindromul hipersexualităţii", iar femeile care se simt „ciudat" într-o anumită perioadă a lunii au simptome specifice „sindromului disforic premenstrual". Şi cei care se vor simţi ofensaţi de pornografie vor putea fi trataţi de „sindromul Whitehouse" (numit după militantul Mary Whitehouse, care s-a opus emisiunilor TV cu conţinut sexual).

Alte comportamente introduse de americani în zona patologicului sunt „adicţia de jocuri de noroc" şi „dependenţa de internet". Toate aceste noi tulburări se regăsesc în proiectul „Diagnostics and Statistical Manual of Mental Disorders" (DSM-5), „biblia" psihiatrilor de peste Ocean, scrie cotidianul britanic „The Daily Mail". Supus spre dezbatere specialiştilor în psihiatrie până în aprilie, proiectul va deveni în 2013 noua carte de căpătâi a psihiatriei americane, cea care indică trendul diagnosticelor şi al tratamentelor la nivel mondial.

Trăsături sau boli?

Printre simptomele noului sindrom al tempoului cognitiv lent se numără pasivitatea, starea de reverie şi lentoarea. Deoarece printre celelalte maladii explicate în noul manual se află şi dependenţa de sex, mulţi experţi din domeniu se tem că acesta va declanşa o adevărată revoluţie în cadrul companiilor farmaceutice.

Richard Bentall, profesor de psihologie clinică la Universitatea Bangor din Scoţia, respinge clasificarea noilor afecţiuni, declarând pentru „The Daily Mail" că acestea nu au nicio bază ştiinţifică. „Cu cât există mai multe boli, cu atât vor profita mai mult cabinetele private de psihiatrie", spune specialistul. Însă American Psychological Association (Asociaţia Americană de Psihiatrie), care a redactat noul manual, susţine că noile afecţiuni reflectă, pur şi simplu, schimbările ce au avut loc în societatea umană în ultimele decenii.

Nici practicienii români nu sunt sunt de acord cu multe dintre noutăţile care apar în proiectul DSM-5. „Un instrument de diagnostic psihiatric îşi propune, într-un domeniu care nu se poate baza pe teste de laborator sau pe alte probe de explorare bazate pe tehnologia modernă, o delimitare cât mai adecvată a normalităţii de sfera tulburărilor psihice. Lenea, irascibilitatea, pesimismul sunt mai degrabă trasături care nu au caracteristici de boală. Chiar dacă supărătoare pentru o persoană sau pentru cei din jur, ele nu au leac în înţelesul medical al cuvântului şi, prin urmare, nu ar trebui să-şi găsească locul într-o clasificare ce are pretenţiile de a fi una de tip medical", a declarat pentru „Adevărul" medicul psihiatru Mugur Ciumăgeanu.

Punct de reper şi pentru psihiatrii români

„Chiar dacă specialiştii români utilizează în mod curent pentru diagnosticele psihiatrice instrumentul de clasificare internaţional (ICD 10 - «International Statistical Classification of  Diseases»), acesta este profund tributar instrumentului elaborat de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Noua clasificare a acestui corp profesional îşi propune o simplificare şi o optimizare a diagnosticului, care va avea cu siguranţă efect şi pe clasificarea ICD, preferată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii", spune psihoterapeutul Mugur Ciumăgeanu.

Alţi clinicienii români cred că prin proiectul noii „biblii" a psihiatriei, americanii admit faptul că actuala clasificare a bolilor psihice este, practic, „depăşită" şi încearcă să o restructureze în profunzime.

„Cele mai importante dintre aceste noi afecţiuni sunt sindromul alcoolismului fetal, dependenţa de internet şi doliul complicat (doliul traumatic). În proiect mai apar şi alte lucruri noi care ţin de aceeaşi adaptare la transformările societăţii, de o «globalizare» a afecţiunilor psihice", explică un alt medic psihiatru. „Sindromul olfactiv de referinţă" (ORS) este un exemplu în acest sens.

Specifică japonezilor, această tulburare se concretizează printr-o teamă obsesivă că propriul corp emite mirosuri neplăcute, ducând la izolare şi la evitarea locurilor publice. Dacă în manualul actual ce codifică patologiile psihice în SUA acesta este considerat o formă a sindromului dismorfic, în noul DSM tulburarea va avea o codificare proprie.

Dicţionarul bolilor psihice

Unul dintre cei care au revoluţionat domeniul psihanalizei este austriacul Robert Spitzer, reformatorul manualelor de statistică şi diagnostic ale tulburărilor mentale (DSM), cărţi de căpătâi pentru neuropsihiatrii din întreaga lume, scrie „The New Yorker".

În 1980, în calitate de preşedinte al grupului de lucru care a elaborat ediţia a treia a DSM, Spitzer a revoluţionat modul de a practica psihiatria şi a oferit oamenilor un nou limbaj pentru a interpreta şi descrie experienţele lor zilnice şi anarhia sentimentelor.

Boli vechi de când lumea

Bolile psihice sunt cunoscute încă din Antichitate. Unii psihiatri spun amuzaţi că nu au nicio îndoială că „în Mesopotamia, de pildă, existau o sumedenie de oameni deprimaţi". În cartea „Istoria tulburării bipolare", autoarea Julia Pesek notează că maniile şi depresiile au fost descrise pentru prima dată în al doilea secol al erei noastre.

Hipocrate (460- 370 î.Hr.) era convins că bolile psihice sunt cauzate de disfuncţii fizice sau de un dezechilibru al fluidelor din corp, numite umori. Apoi, au existat perioade în care oamenii care sufereau de boli psihice erau consideraţi ca fiind posedaţi de diavol. În Anglia, în anul 1403, a fost înfiinţat un spital - Bethlem -  pentru „lunatici" (oameni care aveau halucinaţii).

Criza economică înmulţeşte depresiile

Psihiatrii clinicieni din România afirmă că numărul cazurilor de depresie este în creştere, iar cauzele ce duc la apariţia acestor tulburări afective sunt mai degrabă externe. Sărăcirea, lipsa unor repere clare, nesiguranţa, stresul, dar şi încăpăţânarea românilor pot fi trecute pe această listă.

„Studiile efectuate pe populaţii numeroase în momentele anterioare de criză economică (în special în Statele Unite şi în Marea Britanie) arată că există o creştere relativă a stării de disconfort general, cu posibilitatea apariţiei mai frecvente a unor episoade depresive sau anxioase.

Cauzele sunt multiple, iar contextul de criză influenţează în mod negativ percepţia subiectivă a siguranţei individuale şi sociale.
În asemenea situaţii este de aşteptat ca mai mulţi indivizi să se simtă nesiguri sau descurajaţi, iar unii dintre aceştia să se simtă prinşi în capcana unor stări psihologice", explică psihoterapeutul Mugur Ciumăgeanu.

Oamenii de ştiinţă spun la unison că cea mai mare ameninţare cu care se confruntă Planeta este reprezentată de suprapopulare. Pe măsură ce numărul oamenilor creşte, procesul de urbanizare se accelerează, alimentaţia are de suferit, iar stresul îşi face simţită prezenţa tot mai des.

În aceste condiţii, consideră specialiştii, incidenţa depresiei are toate şansele să urmeze o curbă ascendentă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul acceselor de furie.

Bărbaţii, mai puţin conştienţi de boală

Depresia îi afectează în egală măsură pe bărbaţi şi pe femei, dar „există diferenţe în raportare", susţin specialiştii. Cu alte cuvinte, femeile vin la medic, bărbaţii, mai puţin. De ce? „Femeile sunt mai dispuse decât bărbaţii să-şi recunoască problemele de natură emoţională.

În plus, rolul bărbatului în societate este să fie puternic - băieţeilor li se spune de la vârste fragede să nu plângă, «să fie bărbaţi». Aşa că bărbatul ar trebui să recunoască mai întâi faţă de el însuşi că este depresiv. În plus, domnii conştientizează mai greu că sunt indispuşi", a explicat pentru „Adevărul" Sorin Ene, medic specialist în psihiatrie la Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni" din Bucureşti.

De ce devin românii depresivi

1 Sărăcirea, trecerea de la un stadiu economic mai ridicat la unul inferior pot reprezenta o cauză a depresiei. La această stare se mai adaugă situaţii diverse de viaţă, cum ar fi conflictul dintre generaţii, spaţiul vital foarte mic pentru o familie etc.

2 Stresul se află, de multe ori, la baza declanşării unor afecţiuni psihice.

3 Nesiguranţa este elementul fundamental care contribuie la deteriorarea stării de confort psihic a românilor.

4 Încăpăţânarea şi dorinţa de a-şi apăra punctul de vedere îi vulnerabilizează practic pe români. Ei se plasează  adesea pe poziţii ireductibile de tipul: „eu cred că punctul meu de vedere este cel bun şi al tău este prost".

Ce nu te omoară te face mai puternic

 Observăm adesea cercul vicios în care sunt prinşi numeroşi colegi şi prieteni copleşiţi de sarcinile de serviciu, de obligaţiile de acasă, de facturi şi scadenţare de la bancă. Dacă mai au şi copii cu care se războiesc toată ziua la telefon nu ne întrebăm „dacă", ci „când" o vor lua razna, unul după altul.

Contează mediul şi bagajul genetic

„În mod normal, avem suficient de multe resurse să facem faţă stresului cotidian. Chiar dacă mulţi dintre noi ajung să se simtă dărâmaţi de presiuni exterioare, există momente de mobilizare ce ne ajută să supravieţuim impasurilor psihologice", spune Mugur Ciumăgeanu.

Cât se moşteneşte din boala psihică şi cât se dobândeşte? Există medii mai nocive pentru psihic decât altele?

„Unii dintre noi sunt vulnerabilizaţi de mediul de provenienţă sau de propria genetică, iar permanentizarea unei stări de disconfort psihologic este certificată, pentru unii, cu titulatura de tulburare psihiatrică. Evident, pentru a ajunge acolo, este nevoie de cele mai multe ori de acumulări şi de o presiune constantă din mediu", explică doctorul Ciumăgeanu.

"În situaţia actuală este de aşteptat ca mai mulţi indivizi să se simtă nesiguri sau descurajaţi, iar unii dintre aceştia să se simtă prinşi în capcana unor stări psihologice."
Mugur Ciumăgeanu
medic psihiatru

Mugur Ciumăgeanu
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite