EXCLUSIV Jurnal marţian: defecţiuni la bord

O echipă de şase cercetători români participă, pentru prima dată, la o misiune „marţiană“. Ei nu au ajuns însă pe „Planeta Roşie“, ci într-un habitat simulat: Mars Desert Research Station -Staţiunea de Cercetări Marţiene din Platoul Colorado, SUA. Misiunea este o simulare, dar nu este nici pe departe o joacă. Timp de două săptămâni, între 14 şi 29 ianuarie, ei se vor comporta ca şi cum s-ar afla pe „Planeta Roşie

Echipa RoMars Platoul Colorado, SUA

22 ianuarie. Am intrat într-o nouă zi de simulare cu bine, dar lucrurile devin din ce în ce mai complicate. Dis-de-dimineaţă, în timp ce făceam verificările tehnice împreună cu Haritina, am descoperit sub habitat o ţeavă spartă de apă gri.

Probabil, la prima vedere, acest lucru nu pare important, dar pe Marte fiecare picătură de apă care se pierde contează. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un deşert timp de cel puţin doi ani, cu o cantitate limitată de apă, şi că aveţi tehnologia necesară pentru a recicla. Cât timp instalaţiile funcţionează, totul e perfect. Dar când apa din sistemul de reciclare se pierde în deşert, problema devine foarte gravă. Depinzând de poziţia planetei Marte şi, bineînţeles, de tehnologia de propulsie folosită, o călătorie până acolo poate dura şi ani de zile.

Citiţi şi:

Jurnal marţian: prima zi de simulare

Jurnal marţian: furtună pe „Planeta Roşie“

Totuşi, s-ar putea să existe şi alte variante. În toamna lui 2008, robotul NASA Phoenix Mars Lander a descoperit zăpadă în atmosfera marţiană. De asemenea, şi experimentele efectuate pe solul Planetei aduc dovezi care susţin teoriile cercetătorilor că pe Marte ninge. Folosind instrumente laser pentru a aduna informaţii din atmosferă, cercetătorii de la NASA au observat că zăpada se vaporizează înainte să ajungă pe Pământ. Jim Whiteway, cercetător ştiinţific la Universitatea York, spunea că „aşa ceva nu a mai fost văzut niciodată pe Marte. Căutăm semne că zăpada ar putea ajunge chiar şi pe sol".

Vom vedea ce ne ascunde viitorul, dar până găsim apa de pe Marte va trebui s-o păstrăm foarte bine pe aceasta pe care o avem cu noi.
Mediul în care este amplasat habitatul este destul de neprielnic. Nu doar că noaptea temperatura poate să ajungă mult sub 0 grade Celsius, dar există şi o diferenţă mare în timpul zilei între zonele însorite şi cele aflate sub nori.

„Instalatorii" misiunii

De data asta nu am avut parte de soare şi am lucrat la repararea instalaţiilor într-un frig teribil. Într-un final s-a rezolvat cu bine datorită Haritinei şi lui Beatrice, care au avut câteva idei geniale. Şi de data asta a trebuit să ne descurcăm singuri. Nu am găsit până acum o ofertă de instalatori care să se deplaseze la domiciliu, pe „Marte". Pe lângă aceste probleme, comandantul misiunii încă lucrează la roverul GRIVEI pentru a-l pune în funcţiune. Nu am găsit cauza defecţiunilor, dar este foarte probabil să se fi  întâmplat ceva în timpul transportului cu avionul.

Spre seară, comandantul împreună cu cele două cercetătoare au pornit în a doua activitate extravehiculară. Şi de data aceasta a fost vorba de un scop multiplu. Pe de o parte, testarea capacităţilor fizice ale persoanelor îmbrăcate în costumele spaţiale, testarea posibilităţilor operaţionale pe teren, iar pe de altă parte, cercetarea  ştiinţifică.

23 ianuarie. Haritina, astronomul misiunii, şi-a intrat pe deplin în rol, calibrând telescopul din observatorul Musk, care devenise inoperabil din cauza unei alunecări de teren survenite cu ceva vreme înaintea venirii noastre. De fapt, misiunea RoMars, prin prezenţa Haritinei, este şi o misiune de depanare, asemănătoare cu cea prin care telescopul spaţial Hubble a fost reparat.

Un alt proiect pe agenda astronomică a Haritinei

este astronavigaţia. Haritina ne învaţă cum să ne orientăm după stele. Marte nu are un câmp magnetic relevant şi busola nu poate fi folosită. Bineînţeles, GPS-ul nici nu intră în discuţie. La fel, Marte nu are o Lună atât de mare precum cea a Pământului - Phobos şi Deimos, doi asteroizi capturaţi în câmpul gravitaţional marţian, fiind mult mai mici decât Selena. Nopţile marţiene seamănă cu cele de la MDRS de dinainte de răsăritul Lunii - iar Calea Lactee ne prezintă un spectacol magnific. Departe de „civilizaţie", cinci oameni în deşertul american visează la stele.

Proiect nou: un ceas solar

Haritina a primit aprobare de la Mars Society  pentru construirea unui ceas solar, în vechea tradiţie a dacilor. După o activitate extravehiculară cu ATV-urile, la care au participat Haritina, Dragoş şi Virgil, am hotărât că locul cel mai potrivit pentru un ceas solar este lângă habitat, unde putem să-l vedem pe hublou.

20 ianuarie a fost o zi specială pentru comunitatea spaţială românească - ziua în care România a semnat acordul de aderare la Agenţia Spaţială Europeană, devenind cel de-al 19-lea membru cu drepturi depline. În cinstea acestei zile, cu acordul Mars Society, echipajul RoMars a dat toponime româneşti formelor de relief încă nedenumite din jurul staţiei.

Ne puteţi urmări în permanenţă live, la adresa http://www.freemars.org/mdrscam/.Misiunea RoMars este organizată de Agenţia Spaţială Română şi susţinută de Astra Asigurări, Nikon, Omnidata SA, Laboratoarele Bioclinica şi Universitatea din Bucureşti.

Marţi în „Adevărul" - Despre cercetările ştiinţifice ale echipajului şi despre ceasul solar al Haritinei.