Jucătoarea de tenis în scaun cu rotile
0
Crina Ţugui a transformat scaunul cu rotile în care este ţintuită într-o provocare pe terenul de tenis. Singura româncă participantă în 2008 la Jocurile Paralimpice de la Beijing îşi doreşte să învingă sportive mult mai bine cotate. Crina se mândreşte oriunde cu faptul că este româncă.
Până la 30 de ani viaţa i-a testat limitele şi răbdarea. În urmă cu zece ani, Crina Ţugui a alunecat de pe marginea balconului, de la etajul patru, în timp ce întindea rufe. După accident, a fost nevoită să-şi ducă traiul într-un scaun cu rotile.
La 20 de ani, o asemenea perspectivă ar putea răpune şi psihicul celei mai optimiste persoane din lume. Crina a căutat însă să se bucure în continuare de viaţă.
„Şansa a făcut să dau, în 2003, peste cei de la fundaţia Motivation, unde am realizat că nu trebuie să renunţ la sport, ci trebuie să-l redescopăr”, ne-a mărturisit tânăra, angajată acum ca secretară în cadrul fundaţiei.
Diferenţe ca de la cer la pământ
Obstacolele pe care le întâmpină Crina şi cei asemeni ei sunt nenumărate: de la mentalitatea celor din jur până la o mulţime de lipsuri.
„M-am întâlnit acum câteva luni cu o colegă de liceu care mi-a spus: «Aşa de rău ai ajuns, Crina?» Nu i-am răspuns pentru că eu sunt demnă, dar cei care mă văd ca pe-o neajutorată sau ca pe-o ratată au o problemă”, ne-a explicat sportiva. Pe plan profesional spune că mai are de doborât multe obstacole.
„La noi, tenisul în scaun rulant este abia la început. Chiar şi după ce am câştigat preselecţia pentru Beijing, învingând sportive din Turcia şi din Republica Moldova - care au un nivel foarte scăzut - am simţit diferenţe ca de la cer la pământ în competiţia finală”, povesteşte ea.
La Beijing a avut-o ca adversară pe numărul cinci în lume, o sportivă din Franţa cu peste 17 ani de antrenament în spate, în timp ce Crina se putea lăuda cu un singur an de antrenamente la tenis în scaun rulant.
Deşi a pierdut meciul împotriva echipei englezo-bulgare, Crina aşteaptă înfruntări şi mai solicitante Foto: Elena CRĂESCU
A început să practice acest sport în 2003, dar a trebuit să-l abandoneze până în 2008, când a obţinut o sponsorizare de 14.000 de lei ce s-a concretizat într-un scaun special care îi permite să se mişte mai uşor pe terenul de tenis. Crina îşi aminteşte că, înainte de accident, juca destul de rar tenis.
Nimic nu e imposibil!
„E destul de greu să acoperi tot terenul, mai ales că te bazezi numai pe braţe”, explică sportiva. Nu are antrenor şi nici măcar un program fix de antrenament. „Înainte de Beijing am colaborat cu Sever Dron (fost component al echipei de Cupa Davis a României, n.r.), dar acum este mai mult plecat din ţară. Depind şi de-o maşină care să mă ducă până la teren”, ne-a mai explicat Crina.
Tânăra spune că mulţi români imobilizaţi se ascund între patru pereţi, renunţând să-şi mai trăiască viaţa. „Nu ştiu ce pierd! Nu le va pica nimic din cer dacă se închid în casă. Viaţa e mult prea scurtă ca să nu profităm din plin de ea”, spune sportiva care se încăpăţânează să arate unei ţări întregi că nimic nu e imposibil.
Se încarcă comentariile...
