Interviu cu un psihanalist: Românii au început să meargă la psiholog

Dacă ne luăm doar după publicitate "oferta" psihologilor s-a îmbogăţit şi diversificat în ultimii câţiva ani, aşa e şi în realitate? În ultimii ani, mulţi psihologi români

Dacă ne luăm doar după publicitate "oferta" psihologilor s-a îmbogăţit şi diversificat în ultimii câţiva ani, aşa e şi în realitate?

În ultimii ani, mulţi psihologi români s-au format ca psihoterapeuţi sub îndrumarea unor specialişti străini, reprezentanţi ai unor şcoli de psihoterapie recunoscute de Asociaţia Europeană de Psihoterapie. În prezent, aproape toate şcolile de psihoterapie din Europa au un corespondent (sub forma asociaţiilor profesionale) în Federaţia Română de Psihoterapie. Mulţi psihologi români deţin certificate europene de psihoterapeuţi care le permite să practice psihoterapia aproape oriunde în Europa. Putem spune ca psihoterapia românească a intrat deja în Europa şi chiar pe uşa din faţă.

Vin mai des românii la psiholog? Sunt mai deschişi la aşa ceva decât acum 10
ani?

Deschiderea la psihoterapie este incomparabil mai mare în prezent comparativ cu cea de acum 10 ani, iar acest lucru este vizibil în numarul celor care apelează la serviciile unui psihoterapeut.

Acest lucru se datorează în primul rând educaţiei, care a contribuit masiv la îndepărtarea multor prejudecăţi. Acum zece ani daca mergeai sa consulţi un psiholog, pentru marea masă asta însemna că eşti "nebun". În prezent, foarte mulţi oameni ştiu că mergi la psiholog pentru a te cunoaşte mai bine, pentru a înţelege modul în care funcţionezi, pentru a te dezvolta personal şi a-ţi optimiza performanţele. Nu numai că îţi dispar simptomele, dar îi înţelegi mai bine pe ceilalţi, îţi dezvolti abilităţile de comunicare, creşte toleranţa la stress şi la frustrare, gestionezi mai bine conflictele, devii mai matur pe măsură ce renunţi la multe comportamente infantile s.a.m.d.

Interesant este faptul că educaţia cu privire la psihoterapie a fost făcută nu numai de către psihoterapeuţi prin intermediul conferinţelor, articolelor, cărtilor publicate etc, cât mai ales de către aceia care au frecventat un psihoterapeut. În mediile intelectuale, aproape fiecare are un prieten care a mers la psihoterapeut şi care a stârnit o mare curiozitate celor din jur cu privire la ceea ce s-a petrecut în terapia sa. În anumite medii, a vedea un psihoterapeut este deja o modă.

Un alt motiv pentru care psihoterapia câştigă în popularitate ţine de dinamica neobişnuită a schimbărilor în societatea românească, schimbări care facilitează apariţia crizelor existenţiale : divorţuri, dezechilibre majore între viaţa personală şi cea profesională, promovări sau reconversii profesionale care necesită un efort major de adaptare etc. Prietenii nu mai sunt aşa de disponibili ca odinioară pentru a furniza suport emoţional sau chiar dacă o fac, tot mai mulţi oameni simt nevoia de a discuta cu cineva neutru, care poate furniza un feedback mai obiectiv, care să nu-i judece şi să nu-i preseze sa ia decizii pe care nu se simt pregătiţi să le ia.

Cum găseşte un potenţial pacient cabinetul de psihoterapie, de care are nevoie? Cum se orientează?

Foarte mulţi clienţi vin recomandaţi de foşti clienţi. Sau în urma lecturării unui articol care a atins problematica lor. În plus, internetul este şi în acest sens o sursa de informaţii extrem de utilă. Din ce în ce mai mulţi psihoterapeuţi sau asociaţii profesionale de psihoterapie îşi construiesc propriul site.

Ce clienţi vin la dumneavoastră, din ce medii, cu ce probleme?

Marea majoritate a celor care mi-au solicitat psihoterapie au fost absolvenţi de facultate. Psihoterapia, mai ales cea psihanalitică, pe care o practic eu, îşi selectează clienţii prin intermediul anumitor cerinţe sine qua non: un nivel de inteligenţă peste medie, o bună capacitate de verbalizare, o anumită capacitate de autoobservare etc.

Nu este o regulă însa. De psihoterapie poate beneficia oricine atât timp cât dispune de o motivaţie puternică.

Referitor la problemele care îi determină pe oameni să înceapă o psihoterapie, acestea sunt multiple. Este de dorit să începem o psihoterapie atunci când suntem în conflict cu noi înşine; când simţim o lipsă acută de sens în viaţa noastră; când dezvoltăm simptome (atacuri de panică, fobii, insomnii, depresii etc); când eşuăm în mod repetat să legăm relaţii satisfăcătoare în viaţa personală şi profesională; când parcurgem crize existenţiale (divorţ, doliu etc); când anumite lucruri se repetă cu regularitate în viaţa noastră (relaţiile noastre se termină în acelaşi fel, ne indrăgostim de acelaşi tip de partener(ă), care ne face să suferim, se întâmplă să avem acelaşi tip de şef care ne face viaţa un chin etc); când avem gânduri şi reactii care ne surprind şi în care nu ne mai recunoaştem pe noi înşine. Parafrazându-l pe Freud, avem nevoie de o psihoterapie atunci când nu mai găsim resurse în noi pentru a munci şi a iubi.

Care sunt preţurile? Există diferenţe mari de preţ între cabinete sau între orientările terapeutice?

Costul unei şedinţe depinde de mai multi factori: in primul rand de psihoterapeut, mai precis de experienta sa si de felul in care el se "pozitioneaza" pe piata; de frecvenţa şedintelor şi de venitul pacientului. O psihoterapie nu trebuie să fie ieftina, dar nici să copleşească pacientul, devenind o povară pentru acesta. In România, preţul unei şedinţe variază intre 40 RON şi 100 RON.

In general, psihanaliştii sunt mai scumpi decât psihoterapeuţii altor abordări, aşa cum este de aşteptat, de altfel. Formarea în psihanaliză este cea mai riguroasă formare - pentru a deveni psihanalist cu drept de practică independentă îţi ia minim 8 ani, dublu faţă de cerinţele de formare ale celorlalte terapii.

Care e graniţa dintre psihoterapia recunoscută şi orientările neconvenţionale? De exemplu hipnoza, diverse terapii orientale par să fie la modă, chiar dacă unele nu se numesc oficial psihoterapii. Cum vedeţi situatia?

Psihoterapiile oficiale sunt cele recunoscute de Federaţia Româna de Psihoterapie (FRP). Există diverse alte forme de psihoterapie, practicate de psihologi, cum sunt NLP, metoda Espere sau somatoterapia, care nu sunt însă recunoscute de FRP. Avantajul psihoterapiilor recunoscute de FRP este acela că sunt practicate de specialişti al căror grad de profesionalism este cumva garantat de FRP. Pentru a face o analogie cu sportul, există categoria profesioniştilor şi cea a amatorilor. Psihoterapeuţii profesionişti sunt cei certificati de FRP. Asta nu înseamna că printre "amatori" nu sunt persoane valoroase care au într-adevar ceva de spus.

Virgiliu Rîcu

(Psihoterapeut de orientare psihanalitică

Membru al Asociaţiei Romane de Psihoterapie Psihanalitică)