Intelectuali la cantina săracilor

Printre „clienţii“ instituţiilor de ajutor social au început să apară tot mai mulţi cu studii superioare. Foşti profesori, medici sau avocaţi trăiesc cu mesele de la cantinele săracilor. Ruşinaţi, intelectualii împart aceeaşi mâncare cu români care au moştenit sărăcia şi s-au obişnuit cu ea.

Soţii Rodica şi Nicolae Blidăruş, ambii cu studii superioare, trăiesc de pe o zi pe alta cu mâncarea de la cantina de ajutor social din Iaşi. Femeia a absolvit Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad" în 1981 şi, timp de 12 ani, a lucrat ca medic veterinar. Soţul său, Nicolae, a urmat cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" Iaşi şi ale Facultăţii de Filosofie din Constanţa, iar pentru un sfert de veac a practicat avocatura.

Împreună au o fată care, la rândul ei, profesează de opt ani ca avocat. Profesiile ilustre şi bănoase ale soţilor Blidăruş au fost curmate însă de problemele de sănătate care i-au adus în pragul sărăciei. Rodica (51 de ani) suferă de sindromul Raynaud, cunoscut şi sub denumirea de „mâini reci", boală ce nu-i permite să-şi folosească membrele superioare. De un an şi jumătate cei doi trăiesc doar cu hrana pe care o obţin de la Cantina săracilor din Iaşi.

„Nu pot să ţin nici măcar o farfurie în mână, din cauza bolii. Timp de aproape doi ani am avut ambele braţe bandajate şi nu mă puteam nici îmbrăca singură. Chiar dacă mi-am mai revenit, tot nu pot să gătesc şi venim aici amândoi pentru că mâncarea este ieftină", spune Rodica.

„Împărţim porţia"

Cei doi soţi nu şi-au mai permis un concediu de peste 15 ani. Din cei 1.500 de lei, cât adună împreună în fiecare lună din pensiile pe caz de boală, soţii abia îşi duc traiul. Din aceşti bani, 200 de lei se duc obligatoriu pe abonamentul la „masa în oraş", iar restul pe pastile şi pe cheltuieli de întreţinere.

Cea mai mare mâhnire a celor doi pensionari este că nu le pot oferi nici măcar o bomboană nepoţeilor. „Nu reuşim să punem niciun leu deoparte, nici nepoţilor nu le cumpărăm nimic pentru că nu avem de unde. Efectiv, nu mai ţin minte de când nu am mai avut un concediu, cred că de peste 15 ani nu am mai plecat nicăieri", spune cu mâhnire bărbatul.

Pentru a se descurca, soţii Blidăruş fac economie şi când vine vorba de hrană. Mănâncă amândoi din aceeaşi porţie pe care o iau de la cantină. „Împărţim aceeaşi porţie pentru că nu ne permitem să luăm două. În plus, suntem bătrâni, nu mai avem aceeaşi poftă de mâncare", mai spune bărbatul.

Disperare de profesor

Într-o situaţie la fel de disperată se află şi alte familii de intelectuali din România. În Capitală, asistenţii sociali şi angajaţii cantinelor povestesc despre familia Popescu: un domn de 57 de ani, fost profesor de italiană, soţia lui, rămasă şi ea fără ore la catedră, şi fiica lor, care nu e mai mare de clasa a VII-a.

„Acum fac 90 de zile de când mănâncă la noi şi cum nu realizează niciun venit, potrivit legii, nu mai au dreptul la masă gratuită. Dumnezeu ştie ce s-o întâmpla cu ei", spune Veronica Manea, şefa cantinei de pe bulevardul Dacia. O altă angajată povesteşte cum s-a reîntâlnit după câţiva ani cu un medic pe care-l cunoscuse anterior ca medic rezident ce lua masa la cantina socială din strada Agricultori, din Bucureşti.

Meniul de weekend al sărmanilor

Beneficiarii cantinelor sociale din Capitală iau două mese pe zi, în limita a 8 lei. Ei vin şi ridică hrană caldă, dar şi rece. Iată ce au primit pentru vinerea, sâmbăta şi duminica trecută asistaţii de la cantină:
- Fulgi de cartofi - 70 de grame
- Pui la tavă - 200 de grame
- Caşcaval - 200 de grame
- Lapte dulce - 1 litru
- Un cozonac
- Peşte congelat - 1 kilogram
- Mălai - 500 de grame
-Mere - 500 de grame
- Pâine - trei bucăţi a câte 280 de grame

Tot mai mulţi români cu studii superioare ajung în sărăcie

„La ora actuală, nu sunt mulţi beneficiari ai cantinelor sociale cu studii superioare, însă, din octombrie sau din noiembrie cred că numărul acestora va creşte", susţine Liliana Romenci, asistent social în cadrul Primăriei sectorului 1. Romenci îşi bazează afirmaţia pe faptul că în ultimele luni a sesizat două fenomene.

„În primul rând, numărul cerşetorilor a crescut foarte mult. Majoritatea însă nu mai au acte, au fost evacuaţi din case şi nu-şi pot întocmi dosare pentru a mânca la cantinele sociale. Pe de altă parte, a crescut şi numărul persoanelor foarte serioase, bine îmbrăcate şi civilizate care se interesează de ce au nevoie pentru a-şi face dosarele. În marea lor majoritate, vorbim de femei trecute de vârsta de 50 de ani", precizează Romenci.

Mulţi renunţă din cauza birocraţiei

La nivelul Capitalei, la ora actuală, sunt înregistrate 2.719 de persoane care mănâncă la cele cinci cantine ale săracilor din oraş. Pentru aceşti oameni, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a alocat anul acesta 17,9 milioane de lei, adică puţin peste 4 milioane de euro, bani proveniţi de la Primăria Capitalei, din taxe şi impozite.

Totuşi, autorităţile amintesc că 2004 a fost anul cu cei mai mulţi români hrăniţi din ajutoare sociale, respectiv circa 4.000 doar în Capitală. În ţară, persoanele cu venituri mici mai găsesc un ajutor în cantine sociale finanţate de consiliile locale din Cluj- Napoca, Iaşi, Focşani, Târgovişte, Ploieşti, Roman, Roşiorii de Vede, Săcele, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Sighetu Marmaţiei şi Suceava. Acestora li se adaugă cei care mănâncă la cantinele finanţate de biserici.

Totuşi, „mulţi renunţă din cauza documentelor necesare pentru dosar. Au nevoie de adeverinţă de la Administraţia financiară, de o adeverinţă de la medicul de familie, iar mulţi nici nu au medic de familie, aşa că se lasă păgubaşi. Dacă nu au niciun fel de venit, iarăşi le este greu să plătească la medic, la xerox, la câte şi mai câte", explică Veronica Manea motivul pentru care mulţi din cei care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de hrană gratuită nu se regăsesc şi pe liste.

Beneficiarii cantinelor împart hrana şi condiţia de săraci

Profilul beneficiarului

„Cantinele sociale au existat şi pe vremea lui Ceauşescu. Unele funcţionau drept cămine pentru bătrâni - ţin minte că era una pe strada Sfântul Constantin, unde veneau băbuţele şi mâncau. După Revoluţie, cam prin '92, s-au deschis mai multe unităţi şi în Bucureşti şi în ţară. În Capitală au fost la un moment dat patru unităţi, apoi şase, iar acum au rămas cinci", povesteşte Liliana Romenci.

Potrivit legii, beneficiază de serviciile cantinelor de ajutor social copiii de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea unei familii al cărei venit net mediu lunar pe o persoană este sub nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social, adică sub 125 de lei. Mai beneficiază şi persoanele cu ajutor social, pensionarii, invalizii şi bolnavii cronic sau cei care nu realizează temporar venituri proprii, aceştia din urmă fiind înscrişi pe liste pentru maximum 90 de zile pe an.

Cer ajutor pentru copii

Potrivit lucrătorilor din domeniul asistenţei sociale, mulţi dintre cei care cer hrană de la cantina săracilor au copii de întreţinut. „Trebuie să fie un caz social, prioritate au familiile cu mulţi copii şi persoanele care fac muncă în folosul comunităţii", spune Livia Rusu, directorul Cantinei de Ajutor Social din Iaşi.

Comentariu: Această situaţie ar putea adânci criza de modele

Marius Pieleanu, sociolog

Cu siguranţă e periculos ca intelectualii unei ţări să ajungă la limita subzistenţei, să fie nevoiţi să apeleze la aceste cantine ale săracilor pentru că se ştie că motorul economiei şi al societăţii în sine constă în pătura de intelectuali. O ţară are şanse mai mari de dezvoltare dacă îşi protejează intelectualii. Mă uitam de curând pe un studiu făcut pe armata americană din Irak şi care arată că doi din trei militari americani sunt absolvenţi ai învăţământului superior. Iar asta spune multe despre nevoia de profesionalizare.

Din păcate, în România, ne aşteptăm la un număr tot mai mare de şomeri cu studii superioare. E ştiut faptul că în sistemul public, bugetar, sunt angajaţi mai mulţi români cu studii superioare decât în cel privat, aşa că volens-noles, cei mai mulţi şomeri din România vor fi cei cu carte. Totodată, într-o perioadă de criză aşa cum este cea pe care o traversăm, este mai greu să găseşti un loc de muncă specializat, iar foarte mulţi dintre intelectuali nu acceptă o muncă fizică, manuală, ci îşi caută un post potrivit pregătirii lor. România îi va putea recupera pe aceşti oameni numai dacă economia îşi va reveni. Doar reangajându-se aceşti oameni mai pot fi utili societăţii. Dar până atunci, societatea e datoare să aibă grijă de fiecare dintre membrii ei.

O astfel de situaţie, în care intelectualii trăiesc la limita subzistenţei, iar cei cu câteva clase prosperă, ar putea adânci criza de modele. Din păcate, se constată că proverbul străvechi „Ai carte, ai parte" nu mai este valabil la noi de vreo 20 de ani. Totuşi, eu cred că se vor depăşi uşor-uşor şi falsele valori.

Comentariu: În viaţă se poate întâmpla absolut orice

Florin Tudose, doctor psihiatru

Să mănânci la o cantină socială nu este o ruşine. Şi Cioran a mâncat o viaţă întreagă la cantina universităţii. Istoria a consemnat în perioade mai dificile, cum au fost cele de după războaie, cutremure sau alte fenomene, că oamenii au mâncat cu mic, cu mare din ajutoarele sociale. În viaţă se poate întâmpla absolut orice. Sigur că, în condiţiile în care nişte oameni au un statut deosebit şi ajung să recurgă la măsuri pe care le percep ca profund negative, cum ar fi să mănânci la o cantină a săracilor laolaltă cu oameni de toate categoriile, pot trece prin traume. Însă, dincolo de criza economică, eu sunt extrem de mâhnit de psihologia poporului român.

În România a fost considerată o catastrofă să ajungi şomer şi de aceea mulţi oameni au preferat să se pensioneze, uitând că un şomer poate reveni pe piaţa muncii, se poate reintegra în societate, pe când un pensionar încetează să mai fie o fiinţă socială. Oare de nebuni refuză japonezii să se pensioneze chiar şi atunci când împlinesc vârsta? România se îndreaptă spre o direcţie nebunească. Oamenii ţin cu dinţii de aspectele formale.

„Am două facultăţi", se laudă unii. Ei, degeaba ai tu un teanc de diplome dacă ai urmat o direcţie care nu este folositoare societăţii la momentul ăsta. Îmi amintesc de un român care a absolvit prestigioasa Universitate americană Yale şi care se specializase într-un domeniu pe care-l mai stăpânea un singur alt om din lume. Acel om s-a angajat la o firmă internaţională pe un post care n-avea neapărată legătură cu ceea ce studiase. Motiva că nu are de gând să aştepte până când acel domeniu va deveni util societăţii.