Indecişii, oameni imaturi şi nesiguri
0
Persoanele care afirmă că sunt incapabile să facă alegeri fug, de fapt, de responsabilităţi. Să-mi caut alt job sau să rămân aici? Să mă căsătoresc sau să mai aştept? Să mai încerc sau să uit şi să merg mai departe?
Ne punem, la un moment dat, astfel de întrebări. Sunt însă persoane pentru care luarea deciziilor reprezintă o adevărată corvoadă. Maria V. este una dintre ele. Are 33 de ani şi, de fiecare dată când este pusă în faţa unei alegeri importante, simte că „se sufocă". Ar face orice, mai puţin să ia hotărâri. „Nu ştiu de ce mă simt aşa.
Sunt foarte bună dacă altul se află la ananghie şi trebuie să analizez situaţia şi să-l ajut să se decidă. Când vine vorba de mine, pur şi simplu, parcă sunt paralizată", povesteşte Maria. „În urmă cu patru ani, aveam o ofertă pentru un nou loc de muncă. Am tot purtat discuţii cu potenţialul angajator. Nu reuşeam să mă hotărăsc. Ba voiam, ba nu mai voiam. La un moment dat, am decis. Răspunsul era «Nu».
Şi le-am spus. Dar la două zile distanţă, m-am răzgândit", mai spune femeia. Îşi aminteşte că a fost privită „cel puţin ciudat" de cei care-i făcuseră oferta. „M-au chemat la o discuţie. Cred că oamenii se întrebau dacă sunt sau nu întreagă la minte. Am invocat tot soiul de motive, pornind de la loialitate faţă de fostul angajator până la dorinţa mea de a fi convinsă că mă voi ridica la înălţimea aşteptărilor", adaugă Maria. De fapt, încerca să ascundă, pe cât posibil, faptul că luarea deciziilor nu este punctul ei foarte, o caracteristică nu tocmai pe placul unui angajator.
Psihoterapeutul Aniela Minu spune că, în cazuistica sa, a constatat că deciziile cele mai dificile sunt legate de aspectele importante ale vieţii, care confruntă oamenii cu propriile slăbiciuni şi implică şi viaţa altor persoane.
Eforturile ne fac să ezităm
„Decizia de a pleca de acasă şi de a plăti preţul maturizării şi al responsabilităţii pentru propria viaţă, de a schimba locul de muncă, de a pleca din ţară, de a începe studiile (la o vârstă mai înaintată decât cea obişnuită), decizia de a renunţa la un obicei nesănătos, în general, orice decizie ce presupune o schimbare, implică un efort începând de la momentul hotărârii şi continuând apoi cu tot ceea ce presupune susţinerea acestuia pentru a duce lucrurile până la capăt", consideră Aniela Minu.
La rândul său, psihoterapeutul Elisabeta Ilie afirmă că a întâlnit frecvent incapacitatea de a lua decizii în cadrul cuplurilor (atunci când se pune problema trecerii de la o etapă la alta), în situaţii ce vizau latura profesională şi în ceea ce priveşte stilul de viaţă, problemele din urmă fiind în strânsă legătură cu sănătatea.
Nu depinde de bătrâneţe
Cercetătorii americani de la Universitatea de stat din Carolina de Nord au ajuns la concluzia că înaintarea în vârstă nu duce la decizii mai proaste sau la incapacitatea de a lua hotărâri. Studiul vine să infirme astfel mitul potrivit căruia persoanele vârstnice îşi pierd capacitatea de a alege. Când vine vorba de decizii, dar şi de fler, nu există diferenţe între tineri şi vârstnici. Cercetătorii recunosc însă că atunci când se pune problema unei alegeri ce trebuie făcute într-un context complex, persoanele ajunse la o vârstă venerabilă au nevoie de mai mult timp de gândire întrucât analizează în detaliu toate aspectele şi potenţialele consecinţe.
Ne e frică de necunoscut
Incapacitatea de a lua decizii se întâlneşte frecvent în cuplurile cu probleme Foto: FOTOSTOCK
Potrivit profesorului canadian de psihologie Victor Vroom, care a studiat vreme îndelungată problema deciziilor, oamenii tind să ia hotărârile care le aduc cele mai multe satisfacţii. Fiecare opţiune este evaluată prin prisma potenţialului de a răspunde propriilor nevoi şi dorinţe. Alegerile devin dificile în cazul în care opţiunile prezintă, în mare, aceleaşi avantaje şi dezavantaje.
Psihologul Aniela Minu afirmă că dificultatea de a lua o hotărâre este legată, în funcţie de caz, de teama de a pierde ceva, de neîncrederea în propria persoană, de frica de eşec sau de asumare a unor responsabilităţi sau de teama de necunoscut.
„Suntem educaţi să ne mulţumim cu ceea ce cunoaştem, indiferent dacă ne place sau nu, mai mult decât să avem îndrăzneala de a confrunta activ necunoscutul. Suntem învăţaţi mai mult să ne sacrificăm decât să ne asumăm responsabilitatea de a lupta pentru propria fericire", spune Aniela Minu.
La rândul său, psihologul Cătălina Hetel spune că, în experienţa sa de terapeut, a întâlnit oameni care nu reuşesc să ia decizia de a-şi schimba locul de muncă sau de a ieşi dintr-o relaţie care nu merge bine din cauză că au în minte clişee. „De multe ori, nu ne temem de eşec pentru noi, ci pentru ce ar spune ceilalţi", afirmă ea.
„Indecişii sunt, de multe ori, imaturi şi preferă să-i lase pe ceilalţi să ia hotărâri în locul lor, tocmai pentru a nu-şi asuma niciun fel de consecinţă. În cuplu întâlnim deseori acest gen de atitudine. Auzim des expresia «el ar vrea săracul, dar nu vrea ea» sau «el ar face, dar ea...». Sunt moduri în care ne lăsăm conduşi de cei de lângă noi, de multe ori pozând în victime, tocmai pentru că nu avem curajul şi maturitatea de a ne asuma aceste decizii", explică psihologul Cătălina Hetel.
Influenţaţi de mediu
Specialiştii în comportament uman afirmă că experimentăm mai mult sau mai puţin indecizia în funcţie de trăsăturile temperamentale moştenite din familie, de influenţa mediului în care ne dezvoltăm, dar şi în funcţie de educaţia pe care o primim de-a lungul timpului.
Înlăturarea clişeelor, primul pas pentru a alege
Specialiştii în comportament uman afirmă că oscilarea între diverse opţiuni se poate dovedi obositoare, conducând, în timp, la extenuare psihică, eventual şi fizică. Totuşi, psihologul Cătălina Hetel consideră că incapacitatea de a lua decizii se poate „vindeca". „Prin psihoterapie poţi conştientiza mecanismele de apărare faţă de implicare sau de eşecuri. De asemenea, terapia ajută şi la conştientizarea faptului că multe dintre clişeele pe care le avem în minte referitoare la implicare şi la acţiune sunt, de fapt, realităţi ale celor dragi nouă, ale părinţilor sau ale mentorilor noştri, pe care le-am integrat, acceptându-le ca atare", explică aceasta. Conform psihoterapeutului Elisabeta Ilie, afirmaţia potrivit căreia o persoană nu poate lua decizii este o scuză, nu un adevăr.
În cele din urmă, susţine psihologul Aniela Minu, cei care îşi doresc să schimbe ceva în viaţa lor trebuie să fie foarte sinceri cu ei, să-şi facă o evaluare a gândurilor şi a dorinţelor. „Maturitatea înseamnă să avem propriile valori şi filtre, precum şi o imagine clară despre noi. Putem greşi, atât timp cât nu facem rău altuia, mai ales că orice greşeală poate fi reparată", adaugă psihologul Cătălina Hetel.
Jocurile de acţiune ajută
Persoanele care nu pot sta departe de jocurile video de acţiune ajung să ia decizii mai rapid, arată un studiu făcut de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Rochester, SUA. Asta pentru că, în cursul jocurilor, aceştia sunt nevoiţi să aleagă următorul pas în numai câteva secunde. Specialiştii spun că „antrenamentul" de acest tip îi ajută şi în viaţa reală. Mai precis, jucătorii împătimiţi iau decizii într-un timp cu 25% mai scurt decât cei care nu au astfel de pasiuni. Conform cercetătoarei Daphne Bavelier, aceste jocuri ajută creierul să integreze mai bine informaţiile de natură vizuală şi auditivă.
Se încarcă comentariile...
