În ghearele cămătarilor: "Nicio­dată nu închei socotelile cu ei"

Unii dintre cei care au luat bani de la cămătari povestesc că le este aproape imposibil să-i înapoieze. Dobânzile sunt stabilite de cei care dau împrumuturile. Cămătăria este considerată una dintre cele mai vechi afaceri, iar oamenii împrumută bani cu dobândă „de când lumea“, spun sociologii. Această practică ar putea deveni infracţiune.

Mulţi dintre cei care împrumută bani de la cămătari sunt fie împătimiţi ai jocurilor de noroc, fie mici întreprinzători care încearcă să-şi relanseze afacerile, spun sociologii. Cu toate că nu face parte nici din prima categorie şi nici din a doua, Cristi, un bucureştean în vârstă de 27 de ani, s-a văzut prins, în urmă cu trei ani, în capcana unui cunoscut interlop din Capitală. Tânărul, care lucra pentru un om de afaceri turc, a simţit pe pielea lui ce înseamnă să intri în jocul cămătarilor.

Mersul în oraş, sarcină de serviciu

„Eu nu am avut niciodată legături cu astfel de personaje, dar, din cauza patronului la care lucram, am ajuns să fiu, aproape zilnic, în contact cu cei care dau bani cu dobândă şi cu «câinii» lor, recuperatorii", îşi începe povestea Cristi. Problemele lui au apărut când a început să frecventeze cazinourile din Bucureşti împreună cu şeful său, care era un împătimit al jocurilor de noroc. Cum acesta din urmă nu voia să iasă singur în oraş, încerca să-l convingă pe Cristi să meargă cu el.

 „Mă lua după el ca să nu stea singur şi eu mergeam pentru bani. Era ca o sarcină de serviciu. Ieşeam noaptea în oraş şi mă plătea ca şi când făceam ore extra. În plus, el plătea absolut tot ce consumam. Eu trebuia doar să conduc şi să mă uit cum pierde bani la ruletă", explică tânărul. Toate lucrurile au mers bine atât timp cât afacerea turcului a fost profitabilă şi nu avea probleme cu banii. „Când a început să scârţâie, în loc să se potolească, băga mai mulţi bani în ruletă şi, atunci când rămânea fără, se împrumuta la cămătari. Aşa au apărut şi problemele", îşi aminteşte Cristi.

În căutarea pradei

Chiar dacă nu el lua banii cu împrumut, cămătarii discutau mai ales cu Cristi. Asta pentru că şeful lui, cetăţean turc, nu vorbea prea bine limba română, dar şi pentru că acesta îl trimitea pe Cristi să ia sau să dea bani în numele său. „Şmecherii nu stau în cazinou să vâneze «gâşte», îşi văd de treburile lor. Ei trimit «săgeţi» prin cazinourile mari, unde e posibil să dea peste jucători serioşi, cum era şeful meu. Când prind unul care joacă «în forţă», stau pe lângă el până pierde tot ce are şi îi oferă bani «până mâine» cu o dobândă aproape rezonabilă. Dacă se depăşeşte acest termen, datoria devine aproape imposibil de plătit", spune tânărul bucureştean. Dobânzile sunt stabilite chiar de cămătar, după bunul său plac. Nu există reguli scrise şi nici nescrise legate de cât poate acesta să ceară înapoi, spune Cristi.

„A vândut tot şi au venit să-i ia şi maşina"

Şeful lui Cristi, povesteşte tânărul, a împrumutat, în total, peste 100.000 de euro de la unul dintre cei mai cunoscuţi interlopi din Bucureşti şi, cu toate că a înapoiat de două ori mai mulţi bani, a rămas în continuare dator. „După ce a vândut un apartament şi un teren ca să plătească din datorie, au venit câţiva recuperatori la firmă  şi i-au luat şi maşina, un Mercedes de vreo 40.000 de euro. Nu îl ameninţau prea mult pentru că era deja speriat,  ştia «cu cine s-a băgat». Oricum, toţi banii pe care îi dădea erau consideraţi dobândă şi niciodată nu se scădea din datoria iniţială", povesteşte bucureşteanul.

Pentru că era trimis deseori de şeful lui să le dea bani recuperatorilor, aceştia îl contactau pe Cristi atunci când datornicul nu răspundea la telefon şi nu era de găsit nici la sediul firmei. „M-au sunat şi de la puşcărie. Îmi ziceau să vin «să stăm de vorbă», adică să le dau banii. Trebuia să le explic de fiecare dată că n-am cum să le dau eu bani, că sunt un simplu angajat şi tot aşa. Nu mi-au făcut niciodată nimic, dar mă mai ameninţau, crezând că turcul îmi dădea deja banii şi eu îi păstram pentru mine", afirmă bărbatul. El mărturiseşte că şi acum se uită în toate părţile atunci când iese din casă, cu toate că patronul lui şi-a achitat, în cele din urmă, datoriile.

„Nicio­dată nu închei socotelile cu cămătarii. Şi acum mi-e teamă să mă întâlnesc cu ei. Evit mereu zonele în care «îşi desfăşoară activitatea»", încheie Cristi.

Nuţu, spaima bucureştenilor

Cel mai cunoscut cămătar din Capitală, Nuţu Cămătaru, a fost eliberat din penitenciar în luna iunie a anului trecut. În urmă cu cinci ani şi jumătate, fraţii Ion şi Vasile Balint, cunoscuţi drept Nuţu şi Sile Cămătaru, au fost condamnaţi la 9, respectiv 15 ani de închisoare pentru o listă lungă de infracţiuni printre care  proxenetism, taxe de protecţie, trafic de persoane şi şantaj, o mare parte dintre aceste infracţiuni fiind relaţionate cu cămătăria. Sub imperiul terorii, pe care astfel de grupări au încercat să-l construiască, au apărut diverse legende legate de clanul Cămătaru. Se spune chiar că Nuţu Cămătaru îşi hrănea leii pe care îi creştea la marginea Bucureştiului cu bucăţi de carne de om, iar pe datornici îi sechestra sub cuşca felinelor.

Între 6 luni şi 5 ani de închisoare 

Până acum, cămătăria nu a fost considerată o infracţiune, dar, pentru că tot mai multe persoane sunt prejudiciate de această practică, în noul Cod Penal, care a fost deja adoptat de Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, va figura ca infracţiune, iar banii obţinuţi prin acest mijloc vor fi confiscaţi. Noul Cod va intra în vigoare în toamna acestui an.

Ar putea deveni infracţiune mai devreme

Practica ar putea deveni infracţiune chiar mai devreme, având în vedere că pe ordinea de zi a Parlamentului se află în prezent, în dezbatere, o iniţiativă legislativă în acest sens. Astfel, în noul Cod Penal, cămătăria urmează să fie încadrată la infracţiuni contra siguranţei publice şi „darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Sunt prevăzute şi circumstanţele agravante, care duc la majorarea pedepsei. Spre exemplu, atunci când convenţia de împrumut cu dobândă este urmată de plăţi în valoare mai mare decât suma împrumutată, când creditorul nu eliberează chitanţă pentru plăţile efectuate sau când este urmată de executare silită pentru o sumă mai mare decât cea împrumutată plus dobânda legală, se aplică normele referitoare la infracţiunea continuată, deci creşte şi pedeapsa.
În cazul în care, pe lângă cămătărie, sunt comise şi alte acţiuni, „care constituie prin ele însele fapte prevăzute de legea penală, cum ar fi fapta de înşelăciune, ameninţare, violenţă, şantaj, exercitarea fără drept a unei activităţi pentru care legea cere autorizaţie şi altele asemenea", se aplică normele referitoare la infracţiunea complexă şi, implicit, pedeapsa creşte.

Educaţia, o soluţie pentru diminuarea fenomenului

Cămătăria este o practică foarte veche, multe texte din Biblie făcând trimitere la împrumuturile cu dobândă. Ezechiel enumera camăta printre cele mai mari păcate. „În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine Mă uiţi, zice Domnul Dumnezeu." (Ezechiel 22:12). Acest păcat este pomenit şi de Deuteronom. „Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă." (Deuteronom 23:19).

Sociologul Alfred Bulai spune că oamenii împrumută bani şi bunuri cu dobândă „de când lumea" şi că rezolvarea nu constă doar în reglementarea legislativă a fenomenului. Potrivit acestuia, accentul ar trebui pus pe educaţie. „Eforturile ar trebui canalizate şi către alte domenii, pentru că legea poate fi ocolită. În primul rând ar trebui să se pună mai mult accentul pe educaţie, pe informarea cetăţenilor pentru ca aceştia să fie conştienţi de pericolele pe care şi le asumă atunci când împrumută sume mari de bani de la necunoscuţi", e de părere sociologul.
 
Poliţiştii spun şi ei că aşteaptă intrarea în vigoare a noii legi pentru a putea lupta împotriva cămătăriei. „Atunci când noul Cod Penal va intra în vigoare, vom acţiona conform noilor reglementări, încercând să controlăm acest fenomen", a spus reprezentanta Inspectoratului General al Poliţiei Române, Raluca Seucan.

"Ar trebui să se pună mai mult accentul pe educaţie, pe informarea cetăţenilor pentru ca aceştia să fie conştienţi de pericole."
Alfred Bulai
sociolog